Automobilism în România

Anual Federația Română de Automobilism Sportiv organizează în România întreceri automobilistice sub forma unor campionate naționale, dintre care cele mai importante fiind: Campionatul Național de Raliuri, Campionatul Național de Viteză Coastă, Campionatul Național de Drift, Campionatul Național de Rally-Sprint și Campionatul Național de Rally-Cross.

Istoric al automobilismului sportiv din România

Până în 1905

Apariția “trăsurilor fără cai” cu motoare cu explozie, în Europa, la sfârșitul secolului trecut, a fost primită cu mult interes, încă de la începuturile îndrăsneței realizări și de către “amatorii români”. România, împreună cu alte națiuni care, la semnalul de start, în Franța, au participat cu primele autoturisme concepute și construite cu convingerea tenace că viitorul este rezervat locomoției mecanice pe căile rutiere, lansând primele automobile, s-a grăbit să importe și să popularizeze utilizarea noilor vehicule. Astfel că ,, orășenii și țăranii dunăreni “ au început să mâne încă din 1896 ,,carele de foc” ,, mergând fără a folosi șinele de cale ferată “. România a avut un rol similar cu cel avut ceva mai târziu în dezvoltarea vehiculelor aeriene, ea înscriindu-se în procesul de răspândire a utilizării automobilului cu modesta sa contribuție. Se știe că, la fel ca inginerul român Traian Vuia, care, deja din 1905, cu puțin înaintea fraților Wright înșiși, reușea un zbor cu un obiect mai greu ca aerul la Issy les Molineaux, un alt inginer român, Vasesco, educat la Școala Centrală, conducea în 1880, pe străzile Parisului, unul din primele automobile cu vapori care era construit în scopul transportului de pasageri, acest automobil fiind invenția sa și ale cărei relicve se găsesc la loc de onoare la Muzeul Școlii Politehnice din București, printre ai cărei profesori s-a numărat cu distincție și inginerul Vasesco. România a fost printre primele țări care au introdus automobilul în circulație, înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea. Primul automobil a apărut în România în Martie 1898, purtând numele de trăsură-mobil, fiind adus la București de Dr. Thomas Tomescu, care și-l cumpărase la prima expoziție de automobile ce avusese loc în vara anului 1896, la Londra. Apoi au urmat: un Panhard-Levassor, model 1898, două-trei exemplare dintre primele ,,Tonneaux” de Dion Bouton și, în 1903, un ,,Vermorel” aparținând tânărului prinț George V. Bibesco. Automobiliștii români s-au aflat printre cei dintâi performeri din lume. In anul 1901 circulau în București 12 automobile, între care și un Buick - o celebritate mondială la acea dată. Cu acest automobil George Valentin Bibescu - pionier al automobilismului românesc și al turismului automobilistic european - face una dintre primele curse europene, o nemaipomenită cursă, venind de la Geneva la București în 73 de ore. Intregul traseu de 1827 km, fusese parcurs cu viteza medie de 25 km pe oră - record mondial la acea vreme pentru turismul automobilistic. Aceasta a fost prima victorie românească în afara granițelor țării și, totodată, începutul turismului automobilistic european. România a fost, de altfel, a șasea țară din lume (după Franța, S.U.A., Anglia, Germania și Italia) care a organizat curse de automobile. La începutul anului 1904 existau în România 51 de automobile, iar românii sunt cei care inaugureaza turismul intercontinental, fiind primii care reusesc un raid "de plăcere" din Europa până în Asia. Față de interesul general manifestat, amatorii și proprietarii de automobile din România, un grup de pasionați ai automobilului din București și al competițiilor automobilistice s-a întrunit în primăvara anului 1904, la 5 Aprilie, în saloanele *Hotelului Bulevard* din București, a hotărât și a semnat actul de înființare a primei asociații a automobiliștilor din țara noastră. Printre membrii fondatori și ai Comitetului de Conducere al Automobil Clubului Român se număra Mihai Șuțu-președinte onorific, prințul GEORGE VALENTIN BIBESCU–președinte, G. ASSAN–vicepreședinte și ALEXANDRU DARVARI – secretar și casier. Automobil Clubul Român a fost al zecelea club automobilistic din Europa. Evenimentul a fost inserat și în ziarul “Universul”, din 6 aprilie 1904, prin următorul text: “Aseară a avut loc la Otelul Boulevard o întâlnire a mai multor amatori care au pus bazele unei societăți automobilistice”. După câteva zile de la constituire la 9 aprilie 1904, cotidianul ,,ULTIME INFORMAȚIUNI” revenea asupra acestui subiect, menționând: ,,Am anunțat că în București s-a înființat un club de automobiliști români. ... Clubul a aprobat, cu mici modificări, regulamentul alcătuit de Poliția Capitalei relativ la circulația automobilelor”. În 1904, anul înființării Automobil Clubului Român, s-a desfășurat și prima cursă automobilistică din România, pe distanța București-Giurgiu-București și retur, pe distanța de 120 km. Câștigătorul cursei a fost G.V. Bibescu. Plecarea falnicelor mașini a început la ora 10:30 – din cinci în cinci minute câte una. Participarea la cursă, în echipajul lui Bibescu și o femeie Marta Bibescu, prima conducătoare auto brevetată din România . Printre ceilalți cutezători care au făcut parte din echipajele mașinilor concurente se mai aflau: Jean Cămărășescu, un viitor campion al volanului și George Simion, țăran din Buzău, bun mecanic auto, profesorul de mai târziu al primei școli de șoferi din București. A fost ”o năprasnică întrecere”, cum au denumit-o ziarele timpului. La data aceea numărul de automobile din țara noastră se ridica la 70. S-au înscris la întrecere nouă mașini – cele mai puternice și mai încercate aflate atunci în București. Startul l-au luat însă numai șase, celelalte neputând porni în ziua respectivă. Cele șase trăsuri-automobile (cum mai erau încă denumite) s-au aliniat pentru start la Filaret, lângă fântâna Cantacuzino. Acești temerari au fost: George Valentin Bibescu - MERCEDES Leon Leonida - MERCEDES N. Niculescu Iarca - CUDELL C. Vidal - GOBRON Al. Prager - OLDSMOBILE Alexandru Darvari - FIAT Notabilitățile Giurgiului anunțate din timp prin telefon de începerea cursei și apoi de goarna ultimului jandarm, asistă la sosirea vijelioaselor mașini. Arbitrii notează: Bibescu a terminat itinerarul București-Giurgiu (63km) în 58 de minute Leonida – același timp; Vidal – 119 minute; Niculescu Iarca – 120; Darvari și Prager câte 152 minute. După o odihnă de trei ore s-a dat plecarea pentru înapoiere. Au luat startul aceeași șase bravi, dar doi din ei nu s-au mai prezentat în fața comisiei care-i aștepta la București. Niculescu și-a pierdut pe drum radiatorul, iar Vidal a rămas la Jilava unde-i explodase un cauciuc și i se stricase cutia de viteze. Gobronul său a fost adus târziu noaptea la București, într-una din căruțele care fuseseră pregătite din vreme pe traseu pentru astfel de eventualități. Cursa a fost terminată de numai 4 concurenți, fiind declarați învingători absoluți numai 2: George Valentin Bibescu-108 minute, deci cu o medie orară de 66 de km ș¡ Leon Leonida-120 minute, cu o medie orară de 63 de km. Aceștia au fost deci primii campioni oficiali ai României la întrecerile auto. In zilele noastre media de 66 km/h pare infimă și lipsită de spectaculozitate, dar pentru acea vreme era de-a dreptul uluitoare ținând cont de caracteristicile tehnice ale automobilelor și de starea nu tocmai bună a drumurilor. Este suficient să privim mașinile participante pentru a admite că peste media obținută nu s-ar fi putut trece. De altfel în epoca respectivă nimeni nu depășise în Europa performanțele lui Bibescu, la cursele de regularitate pe șosele publice. Ziarele de atunci scriau : ”Și astfel cursa aceasta năprasnică, în care și-au riscat viața atâția oameni, s-a încheiat cu bine, fără nici un accident, numai că o cioară rătăcită s-a lovit în zbor de unul din cursanți, rănindu-l la cap. A fost un succes care a adus automobilismului românesc primele sale galoane de prestigiu. Doi ani mai târziu – la 19 noiembrie - cursa a fost repetată pe aceeași rută dar cu alte mașini și, în parte, cu alți concurenți. Au alergat: George Valentin Bibescu – MERCEDES Jean Cămărășescu – MERCEDES Leon Leonida – GABRON N. Lahovari – BERLIET Ion Maican – HUBERT A câștigat Jean Cămărășescu pe Mercedes, realizând o medie orară de 82 km/h. Acestea au fost începuturile curselor auto din România ce au consacrat primele nume rămase înscrise cu litere de aur în istoria competițiilor naționale de automobilism.

1906-1914

Mișcarea automobilistică românească începe a se afirma, astfel că ACR s-a afiliat, în anul 1905, la Asociația Internațională a Automobil Cluburilor Recunoscute (astăzi: Federația Internațională a Automobilului).

In 1905 automobiliștii George Valentin Bibescu, Leon Leonida, Mihail Ferekide însoțiți de două femei - Marta Bibescu și Maria Ferekide - și de scriitorul francez Claude Anet, fac cel mai îndrăzneț voiaj al timpului, cu trei automobile decapotabile, plecând de la Galați, în luna aprilie și ajungând la Ispahan, fosta capitală a Persiei, în iunie. "Puternicele" automobile folosite în acest îndrăzneț raid (16, 20 și 40 CP) au transportat, prin praful și noroaiele stepelor, 7 turiști, 28 de geamantane, 6 cufere, 15 bidoane cu benzină și 10 carabine folosite la apărarea caravanei. In cartea "La Perse en automobile", pe care Claude Anet a scris-o cu această ocazie, istovitoarea expediție este denumită "prima excursie automobilistică intercontinentală din lume".

La București, la 8 noiembrie 1906 s-a organizat prima cursă de viteză (cursa kilometrului lansat) pe un traseu amenajat pe Șoseaua Kiseleff, între Piața Victoriei și Bufet (restaurantul “Doina” de azi). Pe primul loc se clasează LEON LEONIDA cu un automobil GOBRON de 60 C.P.

In anul 1906, la București, în cadrul Automobil Club Român a luat ființă prima școală pentru învățarea conducerii autovehiculului. De asemenea, în 1906 apare REVISTA AUTOMOBILĂ, ca organ oficial al clubului. A apărut cu intermitențe, din ianuarie 1906 până în iulie 1916; din octombrie 1919 până în decembrie 1922; din octombrie 1926 și până în 1929, tipărită la 467 Publicații Editura Cartea Românească. Fondatorul revistei a fost I. Cămărășescu, director, G. Costescu, până în luna mai 1921. A suferit nenumărate schimbări: din 16 iunie 1907 se specifică că este Organ oficial al ACR și al Sporturilor Atletice Române, Automobilism, Aeronautică, Hipism, Atletism. În 15 martie 1910 se înlocuiește denumirea „și al Sporturilor Atletice Române cu ... și al principalelor Asociațiuni Sportive din țară. La data de 15 aprilie 1910 se denumește Organ al tuturor sporturilor, Automobilism, Aeronautică, Hipism, Atletism, la care se adaugă: conține Buletinul Oficial al Automobil Clubului Român și principalelor Asociațiuni Sportive din țară. Din luna septembrie 1910 se renunță la cuvintele: Automobilism, Aeronautică, Hipism, Atletism, până în luna decembrie când reapar. În 1911 denumirea revistei este iarăși schimbată: ... Revista ilustrată a tuturor sporturilor, iar din ianuarie 1913, pe manșeta revistei s-a adăugat: Organ Oficial al Automobil Clubului Român și al Federației Societăților Sportive din România. După mai multe modificări nesemnificative, în octombrie 1919 la textul anterior se adaugă o informație care mărește sensul mesajului revistei: ... magazin lunar ilustrat de artă și sport. Revista reapare în 1926 cu titlul modificat: Automobil & Sport, revistă ilustrată de automobilism, aviație, hipism și toate sporturile atletice. Organ Oficial al Automobil Clubului Regal Român. Revista, prin iconografie, ilustrație (bogată și variată), cu o grafică aleasă tipărită pe o hârtie de calitate, a constituit un model pentru presa românească a epocii. Aceste merite se datoresc directorului revistei, Jean Cămărășescu, care era în același timp și secretar general al ACR/ACRR.