250px|miniatura|Händel (la mijloc, cu mâna întinsă) și regele George I al Marii Britanii într-o ambarcațiune pe Tamisa la 17 iulie1717,pictură de pictorul belgian Eduard Hamman (1819-1888). La stânga și în spate se văd muzicanții într-o altă ambarcațiune Muzica apelor (în engleză:The Water Music, în germană: Wassermusik) este o serie de piese orchestrale, adesea publicată ca trei suite orchestrale baroce 1, 2 și 3 (HWV 348, 349, et 350), compusă de Georg Friedrich Händel (în Anglia cunoscut ca George Frideric Handel), probabil între 1715-1717. Ea este considerată una din capodoperele muzicii culte baroce, emblematică pentru arta lui Händel și, în prima sa versiune, a fost executată în premieră la 17 iulie 1717, la cererea regelui George I al Marii Britanii pentru un concert pe râul Tamisa. După muzicologul Christopher Hogwood, lucrarea este „o secvență lungă de piese”, 22 ca număr. Ea este formată din dansuri de curte, dansuri populare, cantilene, adagiouri și arii. Această lucrare era destinată a fi interpretată în aer liber, ceea ce necesita o orchestră bazată pe instrumente cu coarde și pe un număr sporit de instrumente de suflat.Folosirea de către Händel a cornilor în muzica cultă engleză a fost o premierăJ. A Sadie Chronologie 1995 p.674 .
Istoria Händel s-a născut în 1685, în același an ca și Johann Sebastian Bach, celălalt genial compozitor și organist german din epoca sa. Lui Händel îi plăcea să călătorească. El a petrecut mult timp mai ales la Hamburg și în Italia și a vizitat Anglia prima dată în 1710. Ulterior a devenit „director de muzică”, Hofkappelmeister, al Prințului Elector de Hanovra, Georg Ludwig. În 1712 a cerut permisiunea de a vizita iarăși Anglia. Acolo a găsit repede de lucru, s-a bucurat de mare apreciere și a găsit o viață mai puțin monotonă decât în Germania, și de aceea, nu s-a mai întors la Hanovra. În 1714 regina Anne a Marii Britanii a decedat. Succesorul ei, sub numele de George I, nu a fost altul decât Prințul Elector de Hanovra, Georg Ludwig, patronul german al lui Händel. După o ipoteză, Muzica apelor a fost scrisă în 1715 și o legendă spune ca ea trebuia să contribuie la reconcilierea compozitorului cu regele George I (fostul elector de Hanovra Georg Ludwig), în serviciul căruia se aflase Händel la Hanovra. De fapt, George a continuat să plătească lui Händel salariul anual, ba chiar l-a crescut chiar și în timpul absenței acestuia de la Hanovra P.Holman 1995 p.408 Dacă a avut nemulțumiri față de Händel, i-au trecut, și ca rege al Marii Britanii, a apelat din nou la serviciile acestuia. La prima sa apariție publică ca monarh în Anglia s-a cântat Te Deum de Händel. Lui George I i-a plăcut să se plimbe cu barca regală pe Tamisa, însoțit fiind de muzică live încă din verile anilor 1715 și 1716, când nu se știe precis dacă s-a cântat muzica lui Handel. La 17 iulie 1717, regele a organizat o nouă petrecere pe râu, în care muzicienii au cântat de pe o altă ambarcațiune muzica compusă de Händel în mod special pentru eveniment. Concertul a fost foarte reușit, așa cum au menționat atât cel dintâi cotidian englez,Daily Courant, cât și diplomatul prusian Friedrich Bonet. Fiind foarte satisfăcut, și în cursul altor croaziere asemănătoare, regele a cerut să i se cânte de trei ori la rând „Muzica apelor” a lui Händel. La concerte au asistat și mulți locuitori ai Londrei.
Reportajul din „Daily Courant” din 17 iulie 1717 250px|miniatura|dreapta|Parcursul croazierei regale pe Tamisa de la Westminster la Putney la 17 iulie 1717 .
The Daily Courant, 17 iulie 1717, p.76-=77, citat in Donald Burrows - Handel, ediția a II-a, Oxford 2012 p.101
500px|miniatura|dreapta|Menuetul din Muzica apelor, Suita nr.1 în Fa HWV348, se deschide printr-un canon pentru doi corni
Structură Muzica apelor începe cu o uvertură franceză și include menuete, bourrées și hornpipes, de asemenea părți nedansante. 200px|miniatura|dreapta|Podul Westminster, dinspre nord, și croaziera festivă pe Tamisa în Ziua Lordului Primar al Londrei, pictură de Canaletto, ulei pe pânză, 1746-1747
În mod tradițional lucrarea se împarte în trei suite: Suita în Fa major - "cu corn" (HWV 348): 1. Uvertură (Largo – Allegro) Durata: 3 minute and 47 secunde.3:47 2. Adagio e staccato Durata: 2 minute și 41 secunde.2:41 3. Allegro – Andante – Allegro da capo Aria Durata: 9 minute și 2 seconde.9:02 4. Passepied Durata: 2 minute și 42 secunde.2:42 5. Arie Durata: 4 minute și 12 secunde.4:12 6. Menuet Durata: 2 minute and 55 secunde.2:55 7.& 8. Bourrée & Hornpipe Durata: 1 minut și 28 secunde.1:28 10. Allegro Durata: minute și 22 secunde.3:22
Uvertură (Largo – Allegro) Adagio e staccato Allegro – Andante – Allegro da capo Passepied Arie Menuet Bourrée Hornpipe Andante Allegro Hornpipe
Suita în Re major "cu trompetă" (HWV 349)
Uvertură (Allegro) Alla Hornpipe Lentement Bourrée Menuet
Suită în Sol major "cu flaut" (HWV 350)
Sarabandă Rigaudon Menuet Gigă
Tabelul următor prezintă cele 22 părți ale Muzicii apelor pe care Samuel Arnold le-a editat în 1788 în ediția, care a rămas incompletă, precum și în ediția lui Friedrich Chrysander din 1886. El corespunde stadiului actual al cercetării din 2004 și astfel se abate de la împărțirea larg răspândită în trei suite, care se reflectă și în numerele HWV. Cu toate acestea, tabelul arată că această împărțire este depășită, deși frecvent folosită pentru o orientare mai ușoară. +Nr.HWVTitluGamaInstrumenteSuităInstrumente1348/1UverturăF2 corni, 2, oboaie, fagot, coardeSuita 1 Nr. 12 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, clavecin)2348/2Adagio e staccatodoboaie, coardeSuita 1 Nr. 22 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, clavecin)3348/3fără denumire F2 corni, 2 oboaie, fagot, coardeSuita 1 Nr. 32 corni, 2 oboaie, fagot, coarde, clavecin4348/4Andanted2 oboaie, fagot, coardeSuita 1, Nr. 42 oboaie, fagot, coarde, clavecin5348/5AllegroF2 corni, 2 oboaie, coardeSuita 1, Nr. 52 corni, 2 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, clavecin)6348/6ArieF2 corni, 2 oboaie, coardeSuita 1, Nr. 62 corni, 2 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, clavecin)7348/7MenuetF2 corni, 2, oboaie, fagot, coardeSuita 1, Nr. 72 corni, 2 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncello, contrabass, clavecin)8348/8BouréeF2 oboaie, fagot, coardeSuita 1, Nr. 82 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, clavecin)9348/9HornpipeF2 oboaie, fagot, coardeSuita 1, Nr. 92 oboaie, coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, clavecin)10348/10fără denumire d2 oboaie, fagot, coardeSuita 1, Nr. 10coarde, bassi (fagot, violoncel, contrabas, cembalo)11349/11fără denumire D2 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coardeSuita 2, Nr. 112 trompete , 2 corni, 2 oboaie, fagot, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)12349/12 fără denumireD2 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coardeSuita 2, Nr. 122 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)13350/16 fără denumire Gflaut transversal, coardeSuita 3, Nr. 16flaut transversal, coarde, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)14350/17fără denumireGflaut transversal, coardeSuita 3, Nr. 17flaut transversal, coarde, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)15350/18 fără denumiregflaut transversal, coardeSuita 3, Nr. 18flaut transversal, coarde, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)16349/14LentementD2 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coardeSuita 2, Nr. 142 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coarde, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)17349/15fără denumireD2 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coardeSuita 2, Nr. 152 trompete, 2 corni, 2 oboaie, coarde, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)18350/19Menuetgcoarde Suita 3, Nr. 19coarde, bassi (violoncel, contrabas, fagot, clavecin)19350/20Menuet 2 gflaut sopranino, coardeSuita 3, Nr. 20picolo, coarde, bassi (violoncel , contrabas, fagot, clavecin)20350/21fără denumiregflaut sopranino, coardeSuita 3, Nr. 21picolo, coarde, bassi (violoncel, contrabas, fagot, clavecin)21350/22fără denumireGfagot, coardeSuite 3, Nr. 22coarde, fagot, bassi (violoncel, contrabas, clavecin)22349/13MenuetD2 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coardeSuite 2, Nr. 132 trompete, 2 corni, 2 oboaie, fagot, coarde, bassi (violoncel, contrabas, clavecin) În ediția sa din 1886, Friedrich Chrysander combină cele două părți HWV 348/4 și HWV 348/5 ca (Allegro)-Andante, Allegro fiind preluat din nou după Andante cu indicația da capo. De asemenea, el combină părțile HWV 350/17 și HWV 350/18 ca Aria (Allegro) și HWV 350/19 și HWV350/20 ca Menuet (Menuet). Adesea, la fel ca și în ediția Eulenburg, denumirea părții Rigaudon se poate găsi la HWV 350/17. Ediția Eulenburg combină și mișcările HWV 350/21 și 350/22 sub numele Dans sătesc.
Ordinea exactă a părților în cadrul suitelor este necunoscută; în anumite interpretări autentice, părți ale diferitelor suite sunt uneori amestecate (de exemplu, în interpretarea orchestrei baroce din „Le Concert des Nations”) de Jordi Savall). Este probabil ca atunci când se cânta muzică pentru rege, părțile lente, adesea liniștite, erau jucate în momentele când șlepul regelui și cel al orchestrei erau aproape unul de celălalt, iar părțile zgomotoase și pline de viață erau interpretate atunci când șlepurile se îndepărtau unul de celălalt. Și în zilele noastre muzica în fiecare suită nu are o ordine fixă.
Componența orchestrei Două flaute, două oboaie, fagot, doi corni, două trompete, două viori solo, coarde.
Muzica de apă a lui Händel a fost scrisă ca muzică în aer liber, ceea ce a necesitat o formație orchestrală puternică cu corni și trompete. Martorii contemporani, precum și articolul din ziarul Daily Courant citat mai sus, au vorbit despre o orchestră cu cincizeci de muzicieni. Friedrich Bonet, un trimis al regelui prusac Frederic, care l-a însoțit pe baronul Kielmanseck în timpul croazierei pe Tamisa, relatează despre corni, trompete, flaute transversale („des flutes allesmandes”), flautoane („des flutes françaises à bec”), viori și bași .Siegbert Rampe, „Water Musick – Musick for the Royale Fireworks”, în: ibid. (ed.), Handel's Instrumental Music (The Handel Handbook 5), Laaber-Verlag: Laaber 2009, pp. 505–527 Este puțin probabil ca un clavecin să cânte bas continuu pe lângă bași (violoncel și contrabas) în timpul spectacolului de pe Tamisa. Nici un bas cifrat nu poate fi găsit în sursele timpurii. Probabil „basul” era cântat de fagot, violoncel și contrabas, așa cum este menționat.Utilizarea clavecinului ca instrument bas continuu provine probabil din practica de a nu mai folosi „Muzica apelor” ca muzică în aer liber, ci ca piesă de concert sau muzică de scenă. Pe de altă parte, timpanii au fost și ei folosiți adesea, deși nu figurează în partitură. Folosirea lor ca și uzul trompetelor și al cornilor, precum și uvertura de deschidere cu secvența lent-rapid sublinează caracterul simbolic al Muzicii apelor de Händel. Cornii erau probabil instrumente preferate de George I. Ca vânător pasionat îi plăcea sunetul lor. Trompetele pe de altă parte, simbolizau, în mod tradițional, regalitatea.
Din perspectiva muzicii in aer liber, contrastul repetat dintre corni si trompete în părțile din HWV 349 nu era un contrast între forte și liniștit, ci între timbrele diferite. La începutul secolului al XVII-lea folosirea flautelor transversale era foarte rară în Anglia. Folosirea lor în Muzica apelor este considerată cea mai timpurie creație muzicală engleză utilizând acest instrument. Deoarece sunetul flautului transversal și al celui dulce nu se pot auzi bine in aer liber, muzicologul Siegbert Rampe bănuiește că partea lor era amplificată de corni, trompete, oboaie sau fagot.
Interpretări ulterioare Muzica apelor a fost scrisă pentru o orchestră relativ mare, făcând-o potrivită pentru interpretări în aer liber. A făcut ulterior parte din repertoriul multor orchestre și a fost interpretată și în săli de concert.