thumb|upright|right|Turnul pompierilor, com. Giarmata unde se află și sediul serviciului voluntar de pompieri. Prevenirea incendiilor în Banat este o activitate a inspectoratelor județene pentru situații de urgență din Banat. Scopul prevenirii incendiilor este de a educa publicul să ia măsuri de prevenire a incendiile care este cauza potențială a mai multor pagube materiale și umane și de a fi educată populația pentru a supraviețui. Prevenirea incendiilor reprezintă totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție Termeni și expresii p.s.i. Pompierii români.
Prevederi legale Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condițiile prezentei legi, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României. Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul. Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile de urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil, semenilor aflați în pericol sau în dificultate, din proprie inițiațivă ori la solicitarea victimei, a reprezentanților autorităților administrației publice, precum și a personalului serviciilor de urgență. În cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea și stingerea acestora.
Istoric prevenire incendii în Banat
Pericolul incendiilor în Timișoara a crescut considerabil în perioada ocupației otomane, când, după informațiile cronicarilor vremii, marea majoritate a clădirilor erau construite din lemn. Cum au arătat casele în oraș și în suburbiile aglomerate ne informează Evliya Çelebi dar mai relevantă ni se pare o relatare apărută la Augsburg în anul 1716, unde, referitor la clădirile de lemn din Timișoara, s-a menționat că „însăși casa pașei din cetate nu este mai bună decât casa unui cetățean obișnuit dintr-o localitate din Germania”. În primele luni după ocuparea orașului de către Habsburgi, problemele legate de combaterea incendiilor a fost asigurată de militari. Datoria militarilor în această direcție a fost reglementată prin instrucțiunile (Feuerordnung) emise de generalul Franz Paul Wallis (1678–1737), comandantul garnizoanei între 1716–1729, instrucțiuni intrate în vigoare deja în luna noiembrie a anului 1766.
Imediat după constituirea conducerii civile a orașului, la data de 1 ianuarie 1718, atribuțiile pompierești, ca și cele de ordine interioară, au intrat în competența magistraturii civile, aflată la rândul ei sub supravegherea Administrației Banatului, care a ordonat ca pentru combaterea incendiilor fiecare cetățean să țină în casa lui o scară și un butoi cu apă, la acea vreme comandant militar al Banatului și președintele al administrației imperiale a Banatului era generalul – conte Mercy De altfel, una dintre primele prevederi ale magistraturii a fost demolarea hornurilor de lemn și de lut ale caselor vechi și înlocuirea lor cu hornuri construite din cărămidă și piatrăKakucs, Contribuții..., pp. 308-309.
Cât de importantă a fost combaterea incendiilor încă din primii ani de după 1716 ne arată și prezența cultului protectorului pompierilor, al Sfântului Florian, sărbătorit anual în 4 august prin procesiunile solemne ținute în Palanca Mică. În cazurile de excepție, cum a fost și incendiul din noaptea de 14 octombrie 1723, care a periclitat și casa generalului Wallis, ajutorul ceresc a fost invocat personal de superiorul iezuiților, care s-a rugat cu crucea în mână pentru stingerea incendiului.
În ciuda măsurilor luate după 1717, se pare că inițiativele conducerii orașului nu au fost suficiente pentru organizarea eficientă a combaterii și preîntâmpinării incendiilor. În acest sens trebuie interpretat raportul din anul 1734 al generalului comandant al Banatului (între anii 1734–1738), baron Johann Andreas Hamilton (1679–1738), care sublinia necesitatea elaborării unui regulament pentru preîntâmpinarea și combaterea incendiilor. Observațiile critice ale lui Hamilton au stat la baza elaborării Regulamentului din anul 1755 pentru organizarea orașului (Policey Ordnung), care, prin cele 27 de puncte reglementa viața localității. Punctul 22 al Regulamentului se referea la combaterea incendiilor, cerându-se construirea unei clădiri separate, din materiale solide, pentru păstrarea obiectelor (precum scări, vase etc.) și a mașinilor necesare combaterii incendiilor (Wasser Maschinen). Aceste rechizite trebuiau să fie păstrate permanent în căruțe speciale, care în cazul incendiilor să fie deplasate la locul acestora. Punctul 23 preciza că semnalarea incendiilor cade în sarcina paznicilor de noapte de la primăria orașului, iar punctul 24 a prevăzut că o comisie specială (Feuer Comission) va controla anual de două ori atât sursele de incendii, precum și starea rechizitelor și a rezervoarelor de apă prevăzute pentru combaterea incendiilor;
Prevenirii incendiilor până în anul 1936 Primul înscris cu tematica de prevenire și stingere a incendiilor pentru pompieri în Timișoara, datează din 13 martie 1774 și conținea instrucțiuni de prevenire a incendiilor specifice Timișoarei și cu prevederi privind organizarea stingerii incendiului de către cetățenii dar și meșteșugarii din oraș. Greutățile cele mai mari de stingere a incendiilor erau legate de distanțele mari dintre Cetate, Fabric, Iosefin și Elisabetin. În regulament erau sancțiuni pentru nerespectarea măsurilor ordonate, chiar și pedepse corporale sau cu amendă pentru cei care refuzau să participe la stingerea incendiilorOpriș, Scurtă monografie..., pp. 12-13. În anul 1801, magistratul orașului Timișoara a dat o dispoziție scrisă prin care obliga toți cetățenii: să respecte și să ia toate măsurile împotriva focului; să repare și să întrețină în stare bună toate fântânile, fiind interzisă neglijarea acestora.
În anul 1813 este elaborat un document în care se face descrierea și modul de folosire a stingătoarelor, instrument folosit pentru stingerea incendiilor în gospodării.
Prima etapa, delimitată până la înființarea instituției pompierilor și a poliției de incendiu în 1866, se caracterizează prin lipsa organizării serviciului de pompieri, a unor oameni anume pregătiți pentru lupta cu focul, și prin existența unui inventar pompieristic redus și prost întreținut, care de cele mai multe ori se dovedea a fi ineficient.
În jud. Timiș, fost Banat, preocuparea comunităților locale pentru prevenirea și stingerea incendiilor în timp util și cu mijloace tehnice adecvate s-a manifestat încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La 9 februarie 1834 sunt precizate măsurile de evitare a incendiilor în clădirea teatrului din Timișoara și a sălii de bal, considerate locuri cu pericol de incendiu sporitOpriș, Scurtă monografie..., pp. 12-13. În mai toate comunele mari, administrația imperială austriacă a încurajat apariția formațiilor civile de pompieri voluntari. Pe poarta casei voluntarului era desenată (ștanțată) pe o tăbliță unealta cu care trebuia să se prezinte la stingerea focului: lopată, găleată, topor, scară, fie alt obiect necesarBarbu, Mic atlas..., pp. 30.
Prevenirii incendiilor după anul 1989 După anul 1989 a constituit un nou început pentru pompierii militari din Banat, s-a schimbat cadrului legal de organizare și funcționare și de prevenire a incendiilor. A apărut Ordonanța Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată prin Legea nr. 212. Anterior, dar și ulterior acestor documente, s-au elaborat multe alte acte normative cu impact asupra activității de apărare împotriva incendiilorRepere cultural educative pompieri, Pompierii Români, Ziua Pompierilor din România, File de istorie, Ed. Ministerul de Interne, 2010, p.28. Accesat 05.08.2023. Această activitate constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care trebuie să participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul țării.Legea 307 din 2019 privind apărarea împotriva incendiilor republicată, Cap.1, art.1(2), lit. k
Structuri de prevenire În cadrul autorităților administrației publice centrale și locale, instituțiilor publice și operatorilor economici, în funcție de nivelul riscului de incendiu și de specificul activității sunt constituie, după caz, următoarele structuri: compartiment de prevenire a incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnic p.s.i. sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul p.s.i. cadru tehnic p.s.i. sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul p.s.i., numit exclusiv pentru această activitate, conform legii serviciu public voluntar sau privat pentru situații de urgențăNorme generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate cu Ordinul M.A.I. 163 din 2007, art.6, alin.1.
Pompierii voluntari din județul Timiș Pompierii voluntari din Județul Timiș sunt pompieri care au, în general, aceleași atribuții ca și pompierii profesioniști numai că nu sunt plătiți pentru aceasta, excepție unele cazuri când merg la intervenție, desfășoară activități de pregătire, etc., restul activităților desfășurând în mod benevol în cadrul unui serviciu voluntar pentru situații de urgență din localitate, în zona de competențăLegea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor art.1-3, art.5-6, art.10, art.31-36 și art.40-41.
Primele formațiuni de pompieri voluntari din jud. Timiș thumb|200px|left|Turnul Pompierilor Jimbolia unde se află și sediul serviciului voluntar de pompieri În anul 1823 ia ființă Formația voluntară de pompieri din comuna Peciu Nou cu un efectiv de 50 de persoane, care avea în dotare 4 pompe manuale, fiecare pompă având un furtun de 20 m lungime.
În data de 22 februarie 1873, la Lugoj, Ștefan Putnik, secondat de un grup de cetățeni fruntași, a reușit să pună bazele organizației pompierești Corpul pompierilor voluntari din Lugoj
În anul 1875 s-a înființat formația de pompieri din localitatea JimboliaOpriș, Scurtă monografie..., pp. 12-13, care are și un muzeu ce deține obiecte și dotări specifice formațiilor voluntare de pompieri din Banat în perioada anilor 1880 – 1970, ce au aparținut Formației Civile de pompieri a orașului Jimbolia, precum și numeroase tablouri, fotografii, documente specifice, diplome și trofee obținute de pompierii voluntari la concursurile profesionale.
În 8 august 1875 în Deta, se înființează asociația sub denumirea „Reuniunea pompierilor voluntari din Deta” iar la 30 ianuarie 1876 a avut loc adunarea constitutivă a acesteia care a ales conducerea având următoarea componență: un președinte de onoare pe viață, un președinte, comandant, casier și medic. Asociația avea în componență membri susținători și activi și aceasta a păstrat organizarea până la 17 martie 1951 când a intrat în vigoare Decretul nr. 44, ocazie cu care s-a transferat la consiliul localMonografie pompieri din Banat , site-ul Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al Jud. Timiș.Orașul Deta are și un muzeu al pompierilor ce deține obiecte, documente și dotări specifice formațiilor voluntare de pompieri după anul 1900Deta muzeu oraș.