Ortodoxie nucleară sau Ortodoxie atomică (în limba ) este un concept care se constituie într-o versiune a conceptului de „Idee rusă” (în limba ). Conform conceptului de Ortodoxie nucleară, Ortodoxia (cult religios care reprezintă Rusia) și scutul nuclear sunt cele două componente ale securității statului rus. Reprezintă în același timp și o formă de convingere colectivă, conform căreia pentru a-și păstra caracterul ortodox Rusia trebuie să fie o putere nucleară, iar pentru a-și garanta statutul nuclear trebuie să fie cu adevărat ortodoxă.
Conceptul a fost propus de , care, a fundamentat această idee beneficiind de ajutorul afirmațiilor lui Vladimir Putin dintr-o conferință de presă a acestuia, din februarie 2007. Este considerat drept un exemplu de sinteză a progresului tehnologic și a religiei, în ideologia conservatoare rusă modernă.
Apariție și evoluție Relația dintre Biserica Ortodoxă Rusă și statul rus
Puternică, bine organizată, cu un patrimoniu de proprietăți bogat și cu o putere enormă în timpul regimului țarist, Biserica Ortodoxă Rusă a a rămas o instituție centrală după dizolvarea statului imperial rus, fiind însă ulterior, ținta a aproximativ cinci valuri de represiune în timpul regimului bolșevic. Relația dintre stat și biserica ortodoxă s-a ameliorat treptat în timpul și după Marelui Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945), când Stalin a avut nevoie de suportul instituției religioase. Biserica Ortodoxă Rusă și-a câștigat astfel un loc la masa puterii politice, iar ulterior ținta celor mai dure campanii de persecuție s-a orientat spre cultele protestante, suspectate de legături cu Lumea Occidentală. Ca efect al martirajului asociat represiunilor staliniste însă, societatea rusă a fost departe de a se laiciza, dimpotrivă, manifestările religioase s-au conservat într-o formă concentrată, consistentă și intensă, evoluând, astfel că, în anii 1970, moda intelectuală a devenit profund religioasă (în timp, societățile vestice au evoluat în direcție opusă, spre laicizare).Ernu, Vasile; Ortodoxia nucleară și rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul de ocupație al regimului Putin; Libertatea, 30 martie 2022
În timpul destrămării Uniunii Sovietice, odată cu dizolvarea statului, instituțiilor acestuia, legilor și economiei, Biserica Ortodoxă Rusă a redevenit o instituție centrală a noii configurații sociale și politice, într-o societate rusă dominată de misticism și religiozitate, fiind adusă în prim plan ca parte a proiectului de reconstrucție a societății, economiei și statului rus, asumat de Reînviată, s-a aliat cu armata și a colaborat cu ea, pătrunzând treptat în structura profundă a acesteia, chiar până la toate nivelurile tactice și operaționale ale , respectiv până la nivelul triadei terestră, aeriană și navală a structurii de comandă a acestora.Pora, Andrea;„Preoțimea nucleară”. Cum a ajuns Biserica Ortodoxă unul dintre gardienii securității Rusiei; Europa Liberă, 6 mai 2022; accesat la 10 august 2023
Comună statelor Postcomunism ortodoxe, relansarea tradiției bizantine s-a făcut într-un mod adaptat noului context social, economic și politic de după căderea comunismului. În timp ce ierarhia instituției religioase s-a amestecat cu structurile financiare oligarhice și cu cele ale statului, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit unul dintre principalii aliați în procesul de consolidare a autocrației a regimului Putin,Voicu, Marian; Matrioșka mincinoșilor: Fake news, manipulare, populism; Editura Humanitas; București; 2018; ISBN 978-973-50-6131-9; p. 324; accesat la 4 august 2023 tandemul reprezentat de președintele Vladimir Putin – patriarhul Chiril I al Moscovei fiind expresia unei combinații, care, și-a găsit în limba rusă concretizarea printr-un nou termen: „religarhie”.
În opinia profesorului Dmitry (Dima) Adamsky, perspectiva Bisericii Ortodoxe Ruse este de a deveni treptat un instrument de mobilizare socială în cadrul instituțiilor de securitate națională și de reglementare, din punct de vedere calitativ și cantitativ a . Suplimentar, rolul său din ce în ce mai mare îi oferă calitatea de instrument de influență pentru instituțiile statului, care, se află în concurență – în cadrul comunității strategice sau înafara acesteia, în ce privește obținerea de resurse, cu predilecție în cazul în care acestea sunt limitate.
În ce privește pe militari, ortodoxia nu reprezintă un discurs care se referă la biserică, ci un instrument care face armata să devină imună la influența occidentală, iar instituția bisericii reprezintă un vehicul care argumentează pentru valori conservatoare și este capabil de a construi în cadrul armatei capacitatea de rezistență, prin creșterea moralului, a coeziunii și a simțului misiunii.
Apariția și consolidarea conceptului
Conceptul de Ortodoxie atomică, a avut la origini pe scriitorul ortodox și pe artistul , ambii extremiști de dreapta, ultimul fiind și membru al Mișcării Internaționale Eurasiatice a lui Aleksandr Dughin. În anul 2001 Engström, Maria; Apollo against Black Square: Conservative Futurism in Contemporary Russia in: Berghaus, Günter (ed.); International Yearbook of Futurism Studies, v. 6; Berlin; De Gruyter; ISBN 978-3-11-046253-1; 2016; p. 344; accesat la 4 august 2023 (1999 după o altă sursă) noțiunea apare într-o pictură numită „Ortodoxie atomică” (în limba ) din ciclul Novonovosibirsk al lui Aleksei Beleaev-Ghintovt și Andrei Molodkin, care, ilustra un submarin purtător de rachete a cărui cârmă seamănă cu o cruce, într-o Rusie înghețată profund. Contemporary Russian Messianism and ..., Engström, 2014, p. 369 Ideea a ajuns cunoscută pe scară largă în anul 2007, succesiv prezentării textului programatic intitulat „Proiectul lui Serghei” (cu referire la sfântul Serghei de Radonej) – cunoscut și sub numele de „Doctrina Rusă” (în limba ), Laruelle, Marlene; Russian Nationalism. Imaginaries, Doctrines, and Political Battlefields; Routlege Taylor & Francis Group; London and New York; 2019; ISBN 978-1-138-38652-5; pp. 137-138; accesat la 4 august 2023 în cadrul unei prezentări organizate de către mitropolitul Chiril (viitorul patriarh), la în anul 2007. În respectivul context conceptul, promovat de autorii „Doctrinei Ruse”, care, au propus propus „încrucișarea ortodoxiei cu armele atomice” nu a fost sprijinit totuși în mod oficial de Biserica Ortodoxă Rusă, deși a fost acceptat de facto, de către aceasta. De asemenea, inițial termenul aflat în cauză nu a intrat în lexicul autorităților ruse ale momentului.
Într-o conferință de presă din anul 2007, Vladimir Putin a fost chestionat de un jurnalist din Sarov (orașul unde a fost creată prima bombă atomică sovietică) despre viitorul ortodoxiei și despre strategia nucleară a Rusiei. Putin a răspuns că există o legătură între ambele subiecte, deoarece „atât credința tradițională a Federației Ruse, cât și scutul nuclear al Rusiei sunt componentele care întăresc statul rus și creează condițiile necesare pentru securitatea internă și externă a țării.” Egor Holmogorov a preluat legătura dintre ortodoxie și scutul nuclear exprimată de Putin, ca doctrină a Ortodoxiei atomice. Contemporary Russian Messianism and ..., Engström, 2014, p. 368 Conceptul a căpătat o formă finală în anul 2009 și în timp, a devenit o expresie a împletirii argumentației religioase cu retorica nucleară din politica rusă, progresând spre apogeul său și influențând abordarea Rusiei față de lumea reală.
Ca patron al Ortodoxiei atomice a fost ales, cu implicarea Biserici Ortodoxe Ruse, sfântul Serafim de Sarov, într-un context în care, în perioada sovietică a fost edificat pe locul fostei (în limba ), care, a servit la producere bombei nucleare sovietice. În 1991, moaștele sfântului au fost aduse pe locul fostei mănăstiri de către Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei (astăzi ele aflându-se în apropiere la ).Rogoti, Eugeniu; Sfântul Serafim de Sarov, cinstit la biserica din Capitală ce are moaștele sale; Ziarul Lumina, 2 ianuarie 2022; accesat la 4 august 2023 a susținut că este chiar posibil ca rugăciunile sfântului Serafim de Sarov să fi avut un rol, în crearea de către Rusia a unei arme cu care să se apere, iar în anul 2009 patriarhul Chiril I al Moscovei a declarat în timpul unei vizite la Sarov (oraș cu rol de centru important de cercetare a armelor nucleare), că „a fost voia lui Dumnezeu să dea patriei noastre mame arma nucleară din acest oraș foarte sfânt”, subliniind în același timp că, „arma nucleară care se dezvoltă aici acum, ajută la protejarea suveranității țării noastre”.
O privire, chiar și sumară, asupra vieții și învățăturii sfântului Serafim de Sarov vădește o contradicție între moștenirea lăsată de el lumii și ideologia „ortodoxiei nucleare” ce proclamă o religiei de masă, agresivă, fantasmagorică, cu invazii și judecăți de apoi terestre, în timp ce mesajul clar al sfântului este „Dobândește pacea lăuntrică și nenumărați vor afla mântuire în jurul tău”.
Caracteristici
Ortodoxia nucleară este formă de convingere colectivă cu caracter simbiotic, potrivit căreia pentru a-și păstra caracterul ortodox — fundamentul spiritual, Rusia trebuie să fie o putere nucleară, iar pentru a-și garanta statutul nuclear – armele nucleare fiind fundamentul material, trebuie să fie cu adevărat ortodoxă. Conform acestui concept — care este în fapt o versiune a conceptului de „Idee rusă”, Ortodoxia (cult religios care reprezintă Rusia) și scutul nuclear sunt cele două componente ale securității statului rus.Cosma, Valer Simion; Astra Film Festival, Doc Talk - Fețele războiului - cu scriitorul și jurnalistul Vasile Ernu; Biblioteca Universitară a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 10 octombrie 2022; accesat la 4 august 2023 În speță, Ortodoxia atomică reprezintă o formă de ortodoxie și antioccidentală dezvoltată pentru propaganda internă rusă. Conform Ortodoxiei nucleare este necesar ca Rusia să domine lumea, pentru că statul respectiv este depozitarul unei forțe morale unice. Acest deziderat ar trebui să se realizeze drept efect al unor acțiuni militare decisive, precum și prin șantajarea Occidentului, aflat în declin, prin intermediul armamentului nuclear. Sumlenny, Sergej ; How Russia Learned to Love the Bomb (Too Much); Europe's Edge (Center for European Policy Analysis; Washington DC), October 11, 2022; accesat la 4 august 2023 Prin caracteristicile sale, ortodoxia atomică reprezintă, astfel, un exemplu de sinteză a progresului tehnologic și a religiei, în ideologia conservatoare rusă modernă. Жюльет Фор (Juliette Faure) космизм — старая русская идея для XXI века (Часть 2); Monde diplomatique (Франция), 12/2018; accesat la 13 august 2023
Conform scriitorului și publicistului Vasile Ernu, conceptul aflat în cauză este o expresie a religarhiei (recte a îmbinării dintre Biserica Ortodoxă Rusă și statul rus), fiind în speță, expresia unei tendințe de clericalizare a politicilor militară și externă ruse. În același timp, se constituie și într-o formă de utilizare a retoricii mesianice. Astfel, în concepția Bisericii Ortodoxe Ruse, Forțele armate ale Federației Ruse au pe lângă rolul de a apăra „cetatea omului” (adică propriul stat laic) și pe cel de salva omenirea. Armele nucleare (arme de de distrugere în masă) sunt redefinite în termeni religioși (evanghelici) drept „arme ale păcii”, având astfel calitatea de garant al păcii. Trecutul sovietic este de asemenea sacralizat, în acest context, iar în ce privește actuala tabără patriotică, între „roșii” – recte aderenții la ideea sovietică Contemporary Russian Messianism and ..., Engström, 2014, p. 359 (de la care provine scutul nuclear) și albi – recte avocații monarhiei și ortodoxiei (de la care provin fundamentele ortodoxe), este postulată o alianță, având drept scop păstrarea statului rus în calitate de protector al crucialului patrimoniu spiritual și civilizațional, care, îl definește.