Veronika de Desenice () (în ; în , Veronika z Desenic) a fost a doua soție a lui Frederic al II-lea, conte de Celje, după Elizabeta Frankopan. Veronika este celebră pentru povestea ei tragică de iubire pentru Frederick, care a fost o sursă de inspirație pentru numeroase creații literare.
Tatăl lui Frederick s-a opus căsătoriei dintre cei doi, prin urmare Veronika a fost urmărită penal. A fost primul proces de vrăjitorie care a avut loc în Slovenia. Cu toate că a fost achitată în fața instanței, a fost ucisă prin înec.
Tinerețe Se știu puține despre viața ei timpurie. Se crede că numele Deseniška derivă din satul Desinić din Croația, unde Frederick a avut proprietăți extinse și apare sub formele Dessnitz, Dessenitz, Desnicze, Teschnitz, Teschenitz și Dessewitz în diverse surse istorice.
Căsătoria și persecuția Veronika a avut un statut inferior, iar tatăl lui Frederick, contele Hermann al II-lea, s-a opus căsătoriei. Cronicile Conților de Celje sugerează că Hermann al II-lea și-a arestat fiul și, în timp ce l-a ținut prizonier, a început un proces împotriva Veronicăi care a fost acuzată de vrăjitorie. Ea a fost achitată de instanță.
Crimă În ciuda deciziei curții, ea a fost închisă în Castelul Ojstrica de lângă Tabor și ucisă (se presupune că la ordinul lui Hermann al II-lea) - fiind înecată în 1425. A fost înmormântată la Braslovče și câțiva ani mai târziu Frederic a aranjat ca rămășițele ei să fie reîngropate la mănăstirea Cartusiană din Jurklošter și, în memoria ei, a făcut și o donație mănăstirii din Bistra.
În cultură Povestea tragică de dragoste a Veronicăi și a lui Frederick, care a marcat și începutul sfârșitului Casei de Celje, a fost o inspirație pentru numeroase creații literare.
Printre altele, ea a fost eroina povestirii din 1851 a Josipinei Turnograjska Nedolžnost in sila (Inocența și forța), a piesei de teatru a lui Josip Jurčič din 1880, Veronika Deseniška, a piesei de teatru a lui din 1924, Veronika Deseniška, a piesei de teatru a lui Bratko Kreft din 1932 Celjski Grofje (Conții de Celje), a operei lui din 1946, Veronika Deseniška, a piesei de teatru a lui din 1968 Celjski grof na žrebcu (Contele de Celje pe un armăsar) și a piesei de teatru din 1974 Veronika precum și a romanului pentru copii Veronika Deseniška din 1996 al lui .
Romanul istoric al scriitorului sloven Ivan Sivac, O floare sălbatică singuratică (Samotna divja roža, 2016), este de asemena inspirat de povestea de dragoste a Veronikei și a lui Friderik. Autorul însuși a cercetat fapte istorice legate de Veronika de Desenice.
De asemenea, a inspirat lucrări în limbile croată, germană, cehă și italiană.
Premiul Veronika pentru poezie și Festivalul Veronika poartă numele Veronikăi din Desenice.Veronika Award siteVeronika Award on Culture.si Ministry of Culture of the Republic of Slovenia site
Note
Categorie:Decese în 1425 Categorie:Decese prin înec Categorie:Nașteri în 1380 Categorie:Decese pe 17 octombrie Categorie:Sloveni Categorie:Femei ucise