Clopotul de sticlă (în ) este singurul roman scris de scriitoarea și poeta americană Sylvia Plath. Publicat inițial sub pseudonimul „Victoria Lucas” în 1963, romanul este semiautobiografic, numele locurilor și ale oamenilor fiind schimbate. Cartea este adesea privită ca un roman à clef, deoarece avansarea bolii mintale a protagonistei este paralelă cu propriile experiențe ale lui autoarei, care se lupta cu depresia clinică sau tulburarea bipolară II. Plath s-a sinucis la o lună după prima publicare în Marea Britanie. Romanul a fost publicat pentru prima dată sub numele ei în 1967 și nu a fost publicat în Statele Unite decât în 1971, în conformitate cu dorințele atât ale soțului ei, Ted Hughes, cât și ale mamei ei.McCullough, Frances (1996). Romanul a fost tradus în aproape o duzină de limbi.

Rezumat

În 1953, Esther Greenwood, o studentă de nouăsprezece ani din suburbiile Bostonului, este recompensată cu un stagiu de vară la revista fictivă Ladies' Day din New York City. În timpul stagiului, Esther nu se simte nici stimulată, nici mulțumită de munca, moda și stilul de viață din orașul mare pe care colegii ei din proiect par să le adore. Și atunci începe o luptă pentru a simți orice altceva, în afară de anxietate și dezorientare. Esther apreciază sarcasmul, ironia fină și spiritul de aventură ale unei alte stagiare, Doreen, dar se identifică și cu evlavia lui Betsy, o tânără de modă veche și naivă. Esther are o binefăcătoare în Philomena Guinea, o fostă scriitoare de succes de ficțiune pentru femei, care finanțează bursa prin care Esther, provenind dintr-o familie din clasa de mijloc, este înscrisă la facultate.

Esther descrie în detaliu mai multe incidente seriocomice care au loc în timpul stagiului ei, începând cu o intoxicație alimentară în masă a stagiarilor de la un prânz aruncat de personalul revistei. Își amintește de iubitul ei Buddy, cu care s-a întâlnit mai în glumă, mai în serios, dar care se considera logodnicul ei de drept. Monologul ei interior este deseori axat pe gânduri despre moarte și violență. Cu puțin timp înainte de încheierea stagiului, ea participă la o petrecere într-un club de țară împreună cu Doreen și este cuplată cu un bărbat care o tratează dur și o agresează sexual, apoi ea îi sparge nasul și pleacă. În acea noapte, după ce se întoarce la hotel, Esther, impulsivă, aruncă de pe acoperiș toate hainele ei nou-nouțe și la modă.

Esther se întoarce la casa ei din Massachusetts, unde locuiește cu mama ei văduvă. Ea își pusese toate speranțele într-o altă oportunitate academică în Massachusetts, un curs de scriere susținut de un autor de renume mondial, dar la întoarcere mama ei îi spune imediat că nu a fost acceptată la curs și planurile ei au dat greș. Esther decide să-și petreacă vara scriind un roman, deși simte că îi lipsește suficientă experiență de viață pentru a scrie convingător. Toată identitatea ei a fost centrată pe o bună evoluție profesională, iar acum, că părăsește școala, nu este sigură ce să facă cu viața ei și niciuna dintre alegerile care i se prezintă (maternitatea, așa cum este exemplificată de Dodo Conway, vecina lui Esther și mamă prolifică, sau carierele feminine stereotipe, cum ar fi stenografia) nu o atrag. Esther devine din ce în ce mai deprimată și nu poate dormi. Mama ei o sfătuiește să meargă la un psihiatru, dr. Gordon, dar Esther nu are încredere în el pentru că este un bărbat atrăgător și nu pare să o asculte. El îi prescrie terapie electroconvulsivă (ECT); după prima ședință, îi spune mamei ei că nu se va mai duce la el.

Terapia cu electroșocuri nu este eficientă, iar starea psihică a lui Esther se înrăutățește. Are mai multe tentative de sinucidere, inclusiv să înoate departe în larg, înainte de a face o încercare serioasă. Esther se ascunde într-un loc dosnic din pivniță și înghite multe somnifere care-i fuseseră prescrise pentru insomnie. În ziare apar supoziții despre răpirea și moartea ei, dar este descoperită în viață în pivnița casa ei după o perioadă nedeterminată de timp. În continuare va fi trimisă la mai multe spitale de boli psihice până când binefăcătoarea ei de la facultate, Philomena Guinea, îi asigură internarea la un centru de tratament de elită unde o cunoaște pe dr. Nolan, o femeie terapeut. Alături de ședințele regulate de psihoterapie, lui Esther i se administrează cantități uriașe de insulină pentru a produce o „reacție” (un tratament psihiatric comun la acea vreme, acum infirmat) și din nou tratamente cu electroșocuri, Dr. Nolan asigurându-se că acestea sunt administrate corect. În perioada petrecută acolo, ea spune că depresia ei e ca și cum ar fi închisă într-un clopot de sticlă, luptându-se pentru a respira. În cele din urmă, Esther descrie tratamentul cu electroșocuri ca fiind benefic prin faptul că are un fel de efect antidepresiv; ridică clopotul metaforic în care se simțea captivă și sufocată. Tot acolo, se reîntâlnește și cu Joan Gilling, care avusese și ea o relație cu Buddy. În timp ce Esther și Joan sunt internate în spital, Joan se sinucide brusc. Romanul implică în mare măsură faptul că Joan este lesbiană și atrasă sau interesată de Esther.

Esther îi spune Dr. Nolan cum invidiază libertatea pe care o au bărbații și cum ea, ca femeie, își face griji că ar putea rămâne însărcinată. Dr. Nolan o trimite la un medic care îi montează o diafragmă. Esther se simte acum eliberată de temerile ei legate de consecințele sexului, fără presiunile anterioare de a se căsători, eventual cu bărbatul nepotrivit. Sub observația Dr. Nolan, starea ei se îmbunătățește considerabil. Diverse evenimente semnificative, cum ar fi prima experiență sexuală, internarea în spital și sinuciderea lui Joan, îi oferă o nouă perspectivă. Esther interacționează cu Buddy încă o dată spre sfârșitul romanului, când acesta o vizitează și o întreabă dacă e ceva la el care tulbură psihic femeile, având în vedere că a avut relații și cu Joan și cu Esther. Mai târziu, Buddy se întreabă cu voce tare cine se va mai căsători cu Esther acum, după ce fusese internată în spital, punând capăt efectiv logodnei lor. Esther se simte ușurată.

Romanul se încheie când Esther urmează să fie evaluată de medicii ei, care vor decide dacă poate părăsi spitalul și se poate întoarce la studii.

Se sugerează aproape de începutul romanului că, în anii următori, Esther intenționează să aibă un copil.

Personaje

Esther Greenwood este protagonista romanului, o studentă din Boston. În vara cât a lucrat ca stagiar la revista Ladies' Day, a locuit la hotelul Amazon din New York, împreună cu alte colege de la revistă. Esther începe să se afundă în depresie. Sentimentul de panică pentru că nu știe ce va face cu viața ei după absolvire, problemele profesionale, alienarea socială, întâlnirile traumatizante, inclusiv o tentativă de viol, sentimentul că pur și simplu nu se potrivește standardelor culturale și sociale obligatorii pentru femeile din acea epocă, toate acestea cumulate contribuie de declinul ei psihic. În plus, este afectată și de pierderea tatălui ei în copilărie. Întoarsă acasă, unde locuiește cu mama ei, suferă de insomnie, lipsa poftei de mâncare, apatie și gânduri de sinucidere. Înainte de a avea probleme psihice, Esther era o studentă silitoare, cu rezultate foarte bune, cu planuri de a deveni scriitoare sau poetă. Dar are o tendință de a fi mai retrasă, nu este o fire foarte sociabilă. Doreen este o tânără rebelă, de asemenea stagiară la revista Ladies' Day, și prietena cea mai bună a lui Esther din acea perioadă. Și ea tânjește după aceeași libertate ca Esther, dar știe că acest gen de comportament este blamat de societate. Esther apreciază înfățișarea lui Doreen, simțul umorului, personalitatea, chiar și mirosul ei, pe care îl descrie ca un parfum de ferigi proaspăt zrobite. Însă uneori o respinge și nu vrea să mai aibă de-a face cu ea, preferând femei mai convenționale, precum Betsy. Joan este o cunoștință mai veche de-a lui Esther, care se internează și ea în același spital. Avusese și ea o scurtă relație cu Buddy, dar mai mult o interesaseră părinții lui Buddy, care se purtau mai frumos decât proprii ei părinți. La spital, ea și Esther sunt la concurență care se va face bine mai repede, obicei de altfel frecvent printre pacienți. Într-o zi, Esther o găsește pe Joan în pat cu o altă pacientă, DeeDee și acest fapt o face să se gândească la relațiile lesbiene. Joan, la un moment dat, îi propune asta și ei, dar Esther îi spune că nu i-a plăcut niciodată de ea. Când Esther are nevoie de ajutor pentru a ajunge la spital din cauza hemoragiei provocate de relația sexuală cu Irwin, Joan este cea care o ajută. În final, Joan se sinucide în spital. Esther asistă la înmormântarea ei. Doctora Nolan o tratează pe Esther la spitalul de boli psihice. O femeie frumoasă și blândă, cu o rară sensibilitate și talent profesional, care o fac pe Esther să aibă încredere deplină în ea. Nolan îi administrează terapia cu șocuri electrice lui Esther, înregistrând rezultate pozitive. Doctorul Gordon este primul doctor care o tratează pe Esther. Arogant și încrezut, o supune unor tratamente cu electroșocuri ce vor lăsa traume asupra ei. Dna. Greenwood, mama lui Esther, își iubește fiica, dar o presează să se conformeze statutului impus femeilor de societatea anilor 1950, pentru care Esther simte o profundă respingere. Buddy Willard este fostul iubit al lui Esther. Vrea să devină doctor și visează la o soție exact ca mama lui, sperând că așa va fi Esther. Ea este îndrăgostită de el mult timp, dar când află că el nu este virgin, își schimbă sentimentele și îl consideră ipocrit. După ce Buddy se îmbolnăvește de tuberculoză, ea are ezitări. Până la urmă, el o cere de soție, dar ea îl refuză, pentru că a decis să nu se mărite niciodată. La care Buddy îi răspunde că e nebună. Dna. Willard, mama lui Buddy, este o casnică extrem de conservatoare cu privire la rolul femeii în familie și în societate și e hotărâtă să-l vadă pe fiul ei căsătorit cu Esther. Joan o adoră pe dna. Willard și descoperă în ea mama pe care nu a avut-o. Dl. Willard, tatăl lui Buddy și soțul dnei. Willard, este un bun prieten de familie. Constantin, un translator cu accent străin, se întâlnește de câteva ori cu Esther în New York. Aflați în apartamentul lui, Esther se gândește să-și piardă virginitatea cu el, dar, din motive neștiute, el alege să doarmă liniștiți toată noaptea unul lângă altul. Irwin este un tânăr înalt, dar cu un aspect dezagreabil, primul partener sexual al lui Esther, cel care îi provoacă hemoragia. Este profesor de matematică și câștigă bine. O invită pe Esher la o cafea, deși nu o cunoștea deloc (nici măcar că avea probleme psihice). Jay Cee este șeful foarte sever al lui Esther, care e foarte inteligent, așa că aspectul lui prea puțin atrăgător nu mai contează. El editează lucrarea lui Esther. Lenny Shepherd, un tână D.J. bogat din New York le invită la el pe Doreen și Esther. Doreen o roagă pe Esther să rămână și ea, în caz că Lenny ar încerca ceva cu ea. Dar ea refuză. Doreen și Lenyy încep o relație, iar Esther se înstrăinează de Doreen. Philomena Guinea, o doamnă în vârstă, bogată, este cea care a sponsorizat bursa de studii pentru Esther. Există o condiție ca fiecare student benficiar de busă să scrie o scrisoare de mulțumire binefăcătorului său. Philomena o invită pe Esther să ia masa împreună. Îi mărturisește că și ea a fost internată într-un spital de boli psihice și plătește internarea lui Esther. Marco, prieten cu Lenny, o invită pe Esther la o petrecere, o agresează și încearcă să o violeze. Betsy, o tânără bogată de la revistă, este tipul de „fată bună” din Kansas, așa cum ar vrea să fie și Esther. Este exact opusul lui Doreen, iar Esther se simte între două extreme. Hilda este o altă colegă de la revistă, pe care Esther nu prea o agreează din pricina comentariilor ei.

Scriere și publicare