Miss Peregrine: Căminul copiilor deosebiți (în ) este un roman fantasy contemporan al autorului american Ransom Riggs. Povestea este formată dintr-o combinație de narațiune și fotografii vernaculare din arhivele personale ale colecționarilor menționați de autor în lista de la sfârșitul cărții.

Inițial, această carte pentru adolescenți trebuia să fie o carte ilustrată cu fotografiile pe care Riggs le colecționase, dar la sfatul unui editor de la Quirk Books, el a folosit fotografiile ca un ghid, o strucutură pe care să construiască o narațiune. Riggs era colecționar de fotografii, dar avea nevoie de mai multe pentru romanul său. Apoi l-a cunoscut pe Leonard Lightfoot, un colecționar binecunoscut la Piața de mărunțișuri Rose Bowl, și acesta l-a prezentat altor colecționari. Ce a rezultat a fost o poveste despre un băiat care caută indiciile ascunse în fotografiile vechi, poveștile și ultimele cuvinte ale bunicului său, pornind într-o aventură care îl duce la un orfelinat uriaș abandonat de pe insula Cairnholm, o insulă fictivă din Țara Galilor.

Cartea a devenit best seller pe lista New York Times. A ajuns pe locul 1 pe lista „Cărților pe capitole pentru copii” pe 29 aprilie 2012, după ce fusese pe listă timp de 45 de săptămâni și a rămas acolo până pe 20 mai, când a coborât pe locul al patrulea. În general, criticii au lăudat cartea pentru utilizarea creativă a fotografiilor de epocă în stil sepia și forma suprarealistă, precum și pentru personajele și decorurile reușite.

Rezumat

În copilărie, Jacob Magellan Portman a fost fascinat de poveștile bunicului său Abraham despre cum a supraviețuit el ca evreu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cum a scăpat de monștrii mâncători de oameni și cum a locuit cu copiii deosebiti într-o casă secretă păzită de „o bătrână pasăre înțeleaptă”. Pe măsură ce Jacob crește, începe să se îndoiască de adevărul acestor povești, dar totul se schimbă la aflarea veștii despre moartea bunicului său. Plin de sânge, epuizat și întins în grădina lui de la marginea Pădurilor Florida, ultimele cuvinte ale lui Abraham rămân un mister: „...găsește pasărea în bucla de cealaltă parte a mormântului bătrânului pe 3 septembrie 1940 și spune-le ce s-a întâmplat”. În timp ce bunicul său moare, Jacob vede un monstru îngrozitor la fel ca cei descriși în poveștile acestuia. În curând, începe să aibă coșmaruri cu acești monștri. Crezând că fiul lor înnebunește, părinții lui Jacob îl duc la doctorul Golan, un psihiatru, care îi sugerează lui Jacob să meargă la Cairnholm, în Țara Galilor, locul unde se afla orfelinatul de care i-a spus bunicul său, pentru a-și confrunta temerile. Jacob găsește singur casa și o cercetează doar pentru a descoperi că este goală și plină de praf. Localnicii cred că locul este bântuit și o bombă i-ar fi ucis pe toți din casă cu mulți ani în urmă, pe 3 septembrie 1940.

Simțind cum totul se leagă, Jacob nu renunță și se întoarce în casă, unde vede o fată misterioasă care poate invoca focul cu mâinile ei și o urmărește, auzind-o strigând numele bunicului său. Cei doi ajung în mlaștinile din jurul casei înainte ca Jacob să-și dea seama că oamenii din Cairnholm sunt diferiți, inclusiv proprietarii hanului, iar tatăl lui nu mai este acolo. Din fericire, Jacob, tot mai confuz, este salvat de fata de mai devreme și de un băiat invizibil, care se prezintă drept Emma Bloom și Millard Nullings. Emma este suspicioasă și îl ține prins până la casa copiilor. Dar aici descoperă cu mirare o casă cu totul alta, acel paradis din poveștile bunicului său, cu copiii deosebiți și „bătrâna pasăre înțeleaptă”, care este, de fapt, directoarea orfelinatului, Alma LeFay Peregrine (după numele pasării de pradă, șoimul călător, în engleză peregrine falcon).

Aici Jacob este prezentat și altor copii deosebiti, în afară de Emma și Millard: Bronwyn Bruntley, o fată cu o forță incredibilă, Claire Densmore, o fetiță care are o gură la ceafă, Olive Abroholos Elephanta, o fetiță care poate levita, Enoch O'Connor, un băiat care poate anima lucruri fără viață pentru o perioadă scurtă de timp prin transplant de organe, Hugh Apiston, un băiat cu albine care trăiesc în stomacul lui, Fiona Frauenfeld, o fată cu o afinitate pentru cultivarea plantelor și Horace Somnusson, un băiat cu vise profetice. Jacob este șocat și derutat de ceea ce vede, așa că Olive și Millard îi spun că ei există în prezent într-o buclă temporală, un loc în care timpul este inversat constant și în care toți retrăiesc aceeași zi în fiecare zi, 3 septembrie 1940. Toate acestea se datorează domnișoarei Peregrine, un tip special de ființă deosebită cunoscută sub numele de ymbrynă, care se poate transforma în păsări (și anume un șoim călător, de unde îi vine și numele) și poate manipula timpul. În afară de a-i menține în viață (dacă nu, bomba i-ar fi ucis), această buclă de timp îi protejează și pe copiii deosebiti de a fi vânați de Sufletele-pustii, creaturi umanoide, cu gura cu tentacule, care îi devorează pe deosebiți. Experimentul din tundra siberiană, marcat de o explozie cataclismică, nu ar fi trebuit să se petreacă. De acolo s-au născut Sufletele-pustii. Pe lângă faptul că reprezintă o amenințare, cele care au consumat destui deosebiți evoluează în strigoi, ființe care seamănă cu oamenii din toate punctele de vedere, cu excepția ochilor, care nu au pupile. Scopul final al acestor lupte este de a câștiga putere din deosebiți, precum și de a-i transforma pe colegii lor suflete-pustii în strigoi pentru a conduce lumea împreună.

În curând, fostul mentor al domnișoarei Peregrine, domnișoara Avocet, sosește în bucla lor, disperată din cauza răpirii elevilor ei către strigoi, care au atacat buclele. Temându-se pentru siguranța copiilor, Jacob are sarcina de a raporta orice informație suspectă care se întâmplă în lumea exterioară. Odată cu venirile și plecările lui, Jacob și Emma încep să se atașeze unul de celălalt, precum și să-și vadă propriul sine deosebit: el, la fel ca bunicul lui, poate vedea sufletele-pustii, în timp ce alți deosebiți nu pot. Temerile domnișoarei Peregrine sunt confirmate atunci când încep să se adune leșuri de oi fără ochi, iar Martin, un lucrător la Muzeul Local din Cairnholm, este ucis. Contrar ordinului domnișoarei Peregrine de a nu părăsi casa, Enoch, Bronwyn, Emma, Jacob și Millard fug, iar Enoch folosește o inimă de oaie pentru a-l readuce la viață pe Martin. Martin reușește să le spună doar că pe insulă există un strigoi, dar este deja prea târziu, căci unul apare chiar în spatele lor împreună cu un suflet-pustiu. Jacob descoperă șocat că este chiar Dr. Golan, precum și grădinarul angajat de familia lui și șoferul de pe autobuzul școlii lui. Jacob refuză oferta lui Golan de a-i găsi împreună pe deosebiți și decide să rămână cu prietenii lui. Golan își trimite sufletul-pustiu după ei, iar Emma și Jacob se despart de restul. După o scurtă luptă, Jacob îl ucide cu o pereche de foarfece pentru oi. Apoi se întorc la orfelinat, dar descoperă că Golan le-a răpit pe domnișoara Peregrine și pe domnișoara Avocet și i-a închis pe restul copiilor în casă.

Dr. Golan îi avertizează să nu încerce să o salveze pe domnișoara Peregrine și părăsește bucla, dar Millard se face invizibil și îl urmărește. Jacob și prietenii lui se țin după Millard și îl găsesc pe Golan lângă un far, unde încerca să facă rost de o barcă pentru el și camarazii săi. În timpul salvării domnișoarei Peregrine, care fusese prinsă în forma ei de pasăre, Millard este împușcat, dar până la urmă Jacob îl ucide pe Golan. Tocmai atunci sosesc ceilalți strigoi și, deși reușesc să o salveze pe domnișoara Peregrine, domnișoara Avocet este luată de strigoi. Întorcându-se la orfelinat, îl găsesc distrus, văzându-se nevoiți să-i caute pe strigoi și să o ajute pe domnișoara Peregrine. Atunci Jacob decide să-și urmeze prietenii și se întoarce în prezent pentru a-și lua rămas bun de la tatăl său, dar promite să se întoarcă în lumea lui când misiunea se va termina. Călăuziți doar de un vis profetic al lui Horace, cu toții pornesc pentru a găsi ajutor.

Particularități

Deosebiții Cunoscuți și sub denumirea de syndrigasti (un cuvânt care înseamnă „spirit deosebit” în limba Deosebită Veche, care, la rândul său, reprezintă adaptarea autorului după engleza veche sau limba anglo-saxonă), deosebiții sunt o ramură a umanității care posedă un al doilea suflet ce se manifestă în moduri ciudate, cum ar fi caracteristicile și abilitățile anormale denumite în mod obișnuit particularități. Foarte rar se nasc copii deosebiti din părinți deosebiti, deoarece esența sau gena particularității sare adesea generații întregi, ceea ce face ca populația deosebită să fie mult mai mică decât cea a oamenilor normali.

Ymbrynele O ymbrynă este un tip specific de femelă deosebită care se poate transforma în diverse păsări, controlează și manipulează timpul după cum crede ea de cuviință și conduce lumea deosebită. Practic, abilitatea de a controla timpul le permite acestor femei să controleze o perioadă de timp istoric prin buclă, creând un potențial sanctuar etern pentru deosebiți. De multe ori, ele călătoresc în lumea reală pentru a-i salva pe deosebiții aflați în situații îngrozitoare sau pentru a-i căuta pe cei fără ymbrynă. Ymbryne înseamnă „revoluție” sau „circuit” în Deosebita Veche.

Consiliul Ymbrynelor Consiliul Ymbrynelor reprezintă conducerea oficială și legea deosebiților. Responsabilitățile lor includ menținerea ordinii în bucle, redactarea sau modificarea legilor în mod regulat și stabilirea pedepselor pentru cei condamnați pentru o infracțiune. Membrii nu sunt specificati.

Buclele temporale Buclele temporale sunt produsul lumii deosebiților. Ca și orașele, statele și țările, acestea se comportă ca locații specifice. Împreună formează o lume vastă și destul de complexă, cu locații și date diferite, unde numai deosebiții pot avea acces. În cadrul acestor bucle, deosebiții trăiesc la infinit fără a îmbătrâni sau a retrăi experiențele anterioare, chiar dacă ziua din jurul lor se tot repetă. Deși poate părea o formă de tinerețe veșnică, este doar inevitabila suspendare a timpului. În realitate, mulți dintre copiii domnișoarei Peregrine, dacă nu toți, au peste cincizeci de ani, dar bucla îi menține ca adolescenți și copii, atât fizic cât și psihic. O buclă trebuie resetată zilnic, altfel se va prăbuși și toți deosebiții din ea vor fi expuși lumii exterioare.

Îmbătrânirea subită Este posibil ca cei care locuiesc în bucle să nu se mai poată întoarce în prezent, în funcție de cât timp au stat acolo. În doar câteva ore în afara buclei, cantitatea de timp înghețată va reveni brusc. Un exemplu în acest sens este fosta elevă a domnișoarei Peregrine, o tânără pe nume Charlotte, care a părăsit bucla când domnișoara Peregrine era plecată. A fost găsită de poliție pe la mijlocul anilor 1980 și trimisă la un centru de asistență socială. Când domnișoara Peregrine a găsit-o doar două zile mai târziu, îmbătrânise deja treizeci și cinci de ani. Deși a supraviețuit calvarului, procesul nefiresc de îmbătrânire îi provocase lui Charlotte o mare tulburare mintală și a fost trimisă să locuiască cu domnișoara Nightjar, o ymbrynă mai potrivită pentru a o îngriji. Același proces de deteriorare se aplică pentru orice lucru scos din buclele de timp, cum ar fi un măr pe care Jacob l-a adus cu el la hanul în care stăteau el și tatăl lui în prezent. L-a lăsat pe noptiera de lângă pat și în timpul acelei nopți mărul s-a dezintegrat.

Sufletele-pustii