Sezonul de Formula 1 din 1960 a fost cel de-al 14-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 11-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,FIA Yearbook, 1974 page 119 și a 3-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.FIA Yearbook, 1974 page 121 Sezonul a fost disputat pe parcursul a zece curse, începând cu pe 7 februarie și terminându-se cu pe 20 noiembrie. În 1960 s-au desfășurat și alte cinci curse care nu au făcut parte din campionat.

Ultimul an al formulei de 2,5 litri a produs victorii repetate pentru Jack Brabham și Cooper și a văzut Lotus, Porsche și BRM încercând mașini cu motor-spate. Mașinile Scarab ale lui Lance Reventlow, ca și Aston Martin-urile, erau cu motor frontal și surclasate. Rob Walker Lotus, prin Stirling Moss, i-a oferit lui Colin Chapman prima sa victorie în Grand Prix la Monaco, fiind urmată de o victorie în SUA. Toate celelalte Mari Premii au mers la Cooper, cu excepția celui din Italia, care a fost boicotat de constructorii britanici, deoarece italienii foloseau întreaga configurație ovală a circuitului Monza. Jack Brabham a câștigat al doilea titlu consecutiv la piloți, iar Cooper și-a asigurat al doilea campionat consecutiv la constructori.

Sistemul punctaj a fost schimbat, punctul pentru cel mai rapid tur fiind scos, iar locul șase primea și el un punct. Cele mai bune șase rezultate au fost luate în calcul pentru campionat, față de cinci în sezonul precedent. A fost ultimul Campionat Mondial care a inclus cursa Indianapolis 500, și ultimul sezon care a văzut o victorie pentru o mașină cu motor frontal într-o cursă de Campionat Mondial.

Trei piloți au murit în acest sezon în curse de Grand Prix: americanul Harry Schell într-o cursă non-campionat la Silverstone, și britanicii Chris Bristow și Alan Stacey, ambii uciși la Marele Premiu al Belgiei de la Spa-Francorchamps. Stirling Moss a fost grav rănit într-un accident suferit în antrenamentele pentru acest eveniment și nu a concurat în cea mai mare parte a sezonului.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1960 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1960. Toate echipele au concurat cu pneurile furnizate de Dunlop.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPiloțiNumele pilotuluiEtape David Brown CorporationAston MartinAston Martin RB6 2,5 L6DBR4DBR5 Roy Salvadori4, 7 Maurice Trintignant7 Camoradi InternationalBehra-PorschePorsche 547/3 1,5 F4RSK Masten Gregory1 Fred Gamble9 Owen Racing OrganisationBRMBRM P25 2,5 L4P25P48 Jo Bonnier Graham Hill1–2, 4–8, 10 Dan Gurney2, 4–8, 10 Cooper Car CompanyCooperClimax FPF 2,5 L4T51T53 Bruce McLaren1–2, 4–8, 10 Jack Brabham1–2, 4–8, 10 Chuck Daigh7 Ron Flockhart10 Scuderia FerrariFerrariFerrari 155 2,4 V6Ferrari 171 2,4 V6Ferrari 1,5 V6246 P Phil Hill1–2, 4–9 Wolfgang von Trips1–2, 4–9 Cliff Allison1–2 José Froilán González1 Richie Ginther2, 4, 9 Willy Mairesse5–6, 9 J.B. Naylor JBW Maserati 250S 2,5 L4 59 Brian Naylor2, 7, 9–10 Team LotusLotusClimax FPF 2,5 L41816 Innes Ireland1–2, 4–8, 10 Alan Stacey1–2, 4–5 Alberto Rodriguez Larreta1 John Surtees2, 7–8, 10 Jim Clark4–8, 10 Ron Flockhart6 Giorgio ScarlattiMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6250F Giorgio Scarlatti1 Nasif Estéfano Nasif Estéfano1 Antonio Creus Antonio Creus1 Gino Munaron Gino Munaron1 Ettore Chimeri Ettore Chimeri1 H.H. Gould Horace Gould9 Joe Lubin Maserati 250S 2,5 L4 Bob Drake10 Dr Ing F. Porsche KG Porsche System EngineeringPorschePorsche 547/3 1,5 F4718/2 Edgar Barth9 Hans Herrmann9 Reventlow Automobiles Inc.ScarabScarab 2,5 L4F1 Chuck Daigh2, 4–6, 10 Lance Reventlow2, 4–5 Richie Ginther6 Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 11 Tony Brooks6 Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPiloțiNumele pilotuluiEtape Scuderia Centro SudCooperMaserati 250S 2,5 L4T51 Roberto Bonomi1 Carlos Menditéguy1 Masten Gregory2, 4, 6–8 Ian Burgess2, 6–7, 10 Maurice Trintignant2, 4, 6, 10 Mário de Araújo Cabral8 Alfonso Thiele9 Wolfgang von Trips10 Ecurie Bleue Cooper Climax FPF 2,2 L4 T51 Harry Schell1 R.R.C. Walker Racing Team LotusClimax FPF 2,5 L4 18 Stirling Moss2, 4–5, 8, 10CooperT511 Maurice Trintignant1 Lance Reventlow7 Fred Tuck CarsCooperClimax FPF 2,5 L4T51 Bruce Halford2 Lucien Bianchi6–7 High Efficiency Motors C.T. AtkinsCooperClimax FPF 2,5 L4T51 Roy Salvadori2, 10 Jack Fairman7 Yeoman Credit Racing TeamCooperClimax FPF 2,5 L4T51 Chris Bristow2, 4–5 Tony Brooks Henry Taylor4, 6–8, 10 Olivier Gendebien5–8, 10 Bruce Halford6 Phil Hill10 Scuderia Eugenio CastellottiCooperCastellotti 2,5 L4T51 Gino Munaron2, 6–7, 9 Giorgio Scarlatti2, 9 Giulio Cabianca9 Ecurie Maarsbergen Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 Carel Godin de Beaufort4 Taylor-Crawley Racing Team Lotus Climax FPF 2,5 L4 18 Mike Taylor5 Equipe Nationale Belge Cooper Climax FPF 2,5 L4 T45 Lucien Bianchi5 Robert Bodle Ltd Lotus Climax FPF 2,5 L4 16 David Piper6–7 Gilby Engineering Cooper Maserati 250S 2,5 L4 T45 Keith Greene7 Arthur Owen Cooper Climax FPF 2,2 L4 T45 Arthur Owen9 Wolfgang Seidel Cooper Climax FPF 1,5 L4 T45 Wolfgang Seidel9 Scuderia Colonia Cooper Climax FPF 1,5 L4 T43 Piero Drogo9 Equipe Prideaux/Dick Gibson Cooper Climax FPF 1,5 L4 T43 Vic Wilson9 Jim Hall Lotus Climax FPF 2,5 L4 18 Jim Hall10 Fred Armbruster Cooper Ferrari 107 2,5 L4 T51 Pete Lovely10 Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar Următoarele nouă Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1960.

1. 2. 3. 4. 7 februarie 29 mai Indianapolis 50030 mai 6 iunie 5. 6. 7. 8. 19 iunie 3 iulie 16 iulie 14 august 9. 10. 4 septembrie 20 noiembrie '''(P) - pistă; (S) - stradă.

Schimbări la calendar Marele Premiu al Argentinei a revenit în calendarul Formulei 1 pentru 1960; cursa din a fost anulată din cauza retragerii unor „eroi” locali precum Juan Manuel Fangio și Jose Froilan Gonzalez, plus că nu a existat niciun interes local pentru cursă. Marele Premiu al Belgiei a revenit și el în calendar; cursa din 1959 a fost anulată din cauza unei dispute privind banii de start. Marele Premiu al Marii Britanii a fost mutat de la Aintree la Silverstone, în conformitate cu aranjamentul de partajare a evenimentelor dintre cele două circuite. Marele Premiu al Portugaliei a fost mutat de la Circuito de Monsanto la Circuito da Boavista, în conformitate cu aranjamentul de partajare a evenimentelor dintre cele două circuite. Marele Premiu al Statelor Unite a fost mutat de la Sebring International Raceway la Riverside International Raceway, deoarece promotorii de la Sebring abia au ajuns pe profit. Marele Premiu al Germaniei trebuia să se desfășoare pe circuitul AVUS din Berlin, dar a fost desfășurat ca o cursă de Formula 2, în schimb, pe Nürburgring, pe configurația Südschleife.David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge – 2nd Edition, 2021, page 35. Marele Premiu al Marocului a fost programat inițial pentru 1 octombrie, dar a fost anulat din motive financiare.

Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPilot 1 Stirling Moss Stirling Moss Bruce McLaren Cooper-Climax MCL 2 2 Stirling Moss Bruce McLaren Stirling Moss Lotus-Climax 6 3 Indianapolis 500 Eddie Sachs Jim Rathmann Jim Rathmann Watson-Offenhauser 6 4 Stirling Moss Stirling Moss Jack Brabham Cooper-Climax 3 5 Jack Brabham Jack Brabham Innes Ireland Phil Hill Jack Brabham Cooper-Climax 4 6 Jack Brabham Jack Brabham Jack Brabham Cooper-Climax BRA 7 Jack Brabham Graham Hill Jack Brabham Cooper-Climax 5 8 John Surtees John Surtees Jack Brabham Cooper-Climax 7 9 Phil Hill Phil Hill Phil Hill Ferrari 10 Stirling Moss Jack Brabham Stirling Moss Lotus-Climax 9

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte. Pilot500Puncte 1 Jack Brabham Ab DSC 1 1 43 2 Bruce McLaren 1 Ab 2 3 (4) 2 3 34 (37) 3 Stirling Moss NS DSC 19 4 Innes Ireland 6 9 2 7 3 6 2 18 5 Phil Hill 8 3 Ab 12 7 Ab 6 16 6 Olivier Gendebien 3 2 9 7 12 10 7 Wolfgang von Trips 5 8 5 Ab 11 6 4 5 9 10 8 Jim Rathmann 8 9 Richie Ginther 6 6 NS 2 8 10 Jim Clark Ab 5 5 16 3 16 8 11 Tony Brooks 4 Ab Ab Ab 5 5 Ab 7 12 John Surtees Ab 2 Ab 6 13 Cliff Allison 2 NSC 6 14 Rodger Ward 2 6 15 Graham Hill Ab 7 3 Ab Ab Ab Ab 4 16 Willy Mairesse Ab Ab 3 4 17 Paul Goldsmith 3 4 18 Jo Bonnier 7 5 Ab Ab Ab Ab Ab 5 4 19 Henry Taylor 7 4 8 NSC 14 3 20 Carlos Menditéguy 4 3 21 Don Branson 4 3 22 Giulio Cabianca 4 3 23 Johnny Thomson 5 2 24 Lucien Bianchi 6 Ab Ab 1 25 Ron Flockhart 6 Ab 1 26 Eddie Johnson 6 1 27 Hans Herrmann 6 1 — Maurice Trintignant Ab Ab Ab 11 15 0 — Lloyd Ruby 7 0 — Edgar Barth 7 0 — Jim Hall 7 0 — Roy Salvadori Ab NS Ab 8 0 — Bruce Halford NSC 8 0 — Bob Veith 8 0 — Carel Godin de Beaufort 8 0 — Piero Drogo 8 0 — Masten Gregory 12 NSC NS 9 14 Ab 0 — 9 0 — Bud Tingelstad 9 0 — Wolfgang Seidel 9 0 — Dan Gurney NC Ab Ab Ab 10 Ab 0 — Chuck Daigh NSC NS Ab NS Ab 10 0 — Ian Burgess NSC 10 Ab Ab 0 — José Froilán González 10 0 — Bob Christie 10 0 — Fred Gamble 10 0 — Roberto Bonomi 11 0 — Red Amick 11 0 — Pete Lovely 11 0 — David Piper Ab 12 0 — Duane Carter 12 0 — Gino Munaron 13 Ab 15 Ab 0 — Brian Naylor NSC 13 Ab Ab 0 — Bill Homeier 13 0 — Bob Drake 13 0 — Nasif Estéfano 14 0 — Gene Hartley 14 0 — Chuck Stevenson 15 0 — Bobby Grim 16 0 — Alan Stacey Ab Ab Ab Ab 0 — Chris Bristow Ab Ab Ab 0 — Giorgio Scarlatti Ab NSC Ab 0 — Lance Reventlow NSC NS Ab NS 0 — Harry Schell Ab 0 — Ettore Chimeri Ab 0 — Antonio Creus Ab 0 — Shorty Templeman Ab 0 — Jim Hurtubise Ab 0 — Jimmy Bryan Ab 0 — Troy Ruttman Ab 0 — Eddie Sachs 0 — Don Freeland Ab 0 — Tony Bettenhausen Ab 0 — Wayne Weiler Ab 0 — A. J. Foyt Ab 0 — Eddie Russo Ab 0 — Johnny Boyd Ab 0 — Gene Force Ab 0 — Jim McWithey Ab 0 — Len Sutton Ab 0 — Dick Rathmann Ab 0 — Al Herman Ab 0 — Dempsey Wilson Ab 0 — Jack Fairman Ab 0 — Keith Greene Ab 0 — Mario de Araujo Cabral Ab 0 — Alfonso Thiele Ab 0 — Vic Wilson Ab 0 — Arthur Owen Ab 0 — Mike Taylor NS 0 — Horace Gould NS 0Pilot500Puncte

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă (excluzând Indianapolis 500), dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

ConstructorPuncte 1 Cooper-Climax 1 (2) 1 1 1 1 1 8 (3) 48 (58) 2 Lotus-Climax (6) 1 2 5 (5) 2 3 1 34 (37) 3 Ferrari 2 3 5 4 11 (6) 4 1 26 (27) 4 BRM 7 5 3 Ab Ab 10 Ab 5 8 5 Cooper-Maserati 4 Ab Ab 9 14 Ab Ab 9 3 6 Cooper-Castellotti NSC Ab 15 4 3 7 Porsche 6 1 — 12 10 0 — Scarab NSC NS Ab NS 10 0 — Aston Martin NS 11 0 — Cooper-Ferrari 11 0 — Maserati 13 NS 13 0 — JBW-Maserati NSC 13 Ab Ab 0 — Vanwall Ab 0ConstructorPuncte

Curse non-campionat Alte cinci curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor Trofeul Glover VIII Goodwood 18 aprilie Innes Ireland Lotus-Climax Trofeul Internațional BRDC XII Silverstone 14 mai Innes Ireland Lotus-Climax Trofeul Silver City V Brands Hatch 1 august Jack Brabham Cooper-Climax Trofeul Lombank I Snetterton 17 septembrie Innes Ireland Lotus-Climax Cupa Internațională de Aur VII Oulton Park 24 septembrie Stirling Moss Lotus-Climax

Note

Referințe

Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1