Nicolae Bălănescu (n. 11 februarie 1866, Giurgiu — d. 30 august 1945, Giurgiu) a fost un avocat, ziarist, scriitor și om politic român.
A fost fiul lui Petrache Bălănescu, funcționar și al Anei (Anica).
Educație A urmat studiile primare și secundare la Giurgiu. A obținut licența în drept, în cadrul Universității din București, în 1887. În 1893 și-a luat doctoratul la Bruxelles.
Carieră A fost judecător de pace la Turnu Măgurele în 1888, apoi a lucrat ca avocat al statului pentru județul Vlașca.
Din 1901 până în 1938 a avut relații contractuale cu Banca Națională a României. S-a specializat în probleme economico-financiare și a fost angajatul Băncii în calitate de cenzor (1921-1925) și director (1925-1938).
A publicat lucrări de beletristică în Secolul XX și articole juridice în ziarele Presa liberă (1893), Presa (1904) și Lupta nouă (1913), ziare pe care le-a înființat și condus în Giurgiu.
Împreună cu Nicolae Droc-Barcian, a contribuit la construirea Ateneului din Giurgiu, care funcționa din 1886 fără un local propriu, ca filială a Ateneului din București. În 1935, Nicolae Bălănescu și-a demolat casa și a donat terenul pentru a construi sediul Ateneului din Giurgiu. Ateneul a fost construit în 1940, fiind sediul primei filiale de provincie a Ateneului Român din București.
La 21 mai 1936 a fost ales membru activ al Ateneului Român, secția științifică.
Activitatea în Parlamentul României În anii 1899, 1901 și 1907 a fost deputat de Vlașca din partea liberalilor.
Nicolae Bălănescu a expus în Parlamentul României doleanțele locuitorilor din comunele Frătești, Chiriacu și Stănești (1 martie 1899). Pe 14 decembrie 1901 a devenit raportor la un proiect de lege prin care s-a recunoscut societății Junimea Comercială calitatea de personalitate juridică și morală. La 22 decembrie 1910, ca raportor, a propus un proiect de lege prin care orașul Giurgiu putea contracta un împrumut de 674.000 lei pentru alimentarea cu apă a orașului. În discursul din 28 și 29 ianuarie 1920 Nicolae Bălănescu a vorbit despre distrugerile suferite de orașul Giurgiu în Primul Război Mondial. S-a numărat printre cei desemnați să răspundă la mesajul adresat Parlamentului României Mari de către regele Ferdinand I în ziua de 26 decembrie 1919. A atins punctul culminant al prezenței lui în Parlament ca raportor al bugetului Statului pe anii 1922, 1923 și 1924 și mai ales în discuțiile în care a intervenit cu ocazia votării Constituției din anul 1923.
Distincții A fost numit Cavaler al Ordinului „Steaua României” și purtător al Medaliei „Bene Merenti”, clasa a II-a. În 1939 a fost distins cu Medalia „Centenarul Regelui Carol I”.
A primit post-mortem titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Giurgiu, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu din 25 noiembrie 2010.
Opere
Poezii și nuvela „Niciodată” (1886) Știința și statul (1896) Personalitatea lui Hamlet (1896) Discurs (1909) Lumină și naționalism (1910) Cavour (1911) Cultul energiei (1912) Scrieri, conferințe, discursuri (1913) Situația bugetară a României (1925) Fascismul. București (1929) Naționalism (1929) Viața orașelor (1930) Farmecul Italiei (1932) Femeia modernă (1932) Din amintirile mele (1937, 1939) Conferința de deschidere (1942)
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1866 Categorie:Nașteri pe 11 februarie Categorie:Decese în 1945 Categorie:Decese pe 30 august Categorie:Giurgiuveni Categorie:Jurnaliști români Categorie:Avocați români Categorie:Politicieni români Categorie:Români din secolul al XIX-lea Categorie:Români din secolul al XX-lea