În acest articol este redat dispozitivul de luptă al flotei britanice comandată de vice-amiralul Horatio Nelson și al flotei franco-spaniole comandată de vice-amiralul Pierre-Charles Villeneuve, care au participat la batălia navală din 21 octombrie 1805 din largul Capului Trafalgar.

Flota britanică

+Forțele navale britanice în 1805RangTipNominalActivTrafalgar 1 116 1 1 112 2 2 110 1 1 100 4 3 3 2 98 19 11 4 3 80 16 9 1 74 91 43 16 64 49 15 3Total 183 85 27

După cum reiese și din tabelul de mai sus, Flota Regală Britanică era cea mai puternică din lume. Dispunea de cel mai mare număr de nave de linie, având în inventar un total de 183 nave de război principale care puteau fi teoretic folosite în același timp. În realitate, cerințele strategice și limitările umane și economice făceau ca efectivul operațional al flotei să nu fie niciodată cel maxim teoretic (o parte din cele 183 nave de linie trebuiau să urmeze opere de carenare, reparare, modernizare, ceea ce le făcea indisponibile pentru serviciu activ pentru o perioadă variabilă de timp). Prin urmare, în anul de campanie 1805 britanicii au armat pentru serviciu activ un total de 135 nave de linie, care însă erau desfășurate în toate teatrele de operațiuni de-a lungul globului: din Europa, în Atlanticul de Nord, Caraibe și America de Nord până în Oceanul Indian. În apele europene (Marea Nordului, Canalul Mânecii, Atlanticul de Nord și Marea Mediteranei), britanicii aveau la dispoziție 85 nave de linie (număr care va fi păstrat pentru comparație cu forțele franco-spaniole, de vreme ce acestea nu operau nave de linie în acel an în afara Europei, ci numai fregate și alte nave mai mici), dintre care 27 au luat parte la Bătălia de la Trafalgar.

Numeroase efective navale britanice au fost concentrate în zona Cadizului începând cu luna iunie 1805. Vice-amiralul Collingwood a sosit în fața portului spaniol la 8 iunie, la escadra sa unindu-se mai multe nave între timp, astfel că la 22 august avea navele Dreadnought 98, Tonnant 80, Achille 74, Bellerophon 74, Colossus 74, Mars 74, Minotaur 74 și Queen 98.

Vice-amiralul Calder i s-a alăturat lui Collingwood la 30 august cu navele sale, parte dintre ele participante la Bătălia de la Capul Finistere: Prince of Wales 98, Britannia 100, Neptune 98, Prince 98, Temeraire 98, Canopus 80, Donegal 80, Tigre 80, Spencer 74, Zealous 74, Conqueror 74, Defence 74, Orion 74, Revenge 74, Spartiate 74, Swiftsure 74, Polyphemus 64. La 14 octombrie Calder a plecat înapoi spre Anglia cu nava sa amiral, Prince of Wales 98, pentru a se justifica în fața Curții Marțiale de conduita în Bătălia de la Capul Finisterre, luând cu el ca martori mai mulți comandanți de nave.

La 29 septembrie vice-amiralul Nelson a sosit la bordul navei sale Victory 100 pentru a prelua comanda escadrei, fiind însoțit de navele Ajax 74 și Thunderer 74 venite din Anglia.

La 2 octombrie Nelson l-a trimis pentru aprovizionare la Gibraltar pe contra-amiralul Thomas Louis cu cinci nave de linie: Queen 98, Canopus 80, Tigre 80, Spencer 74, Zealous 74 și fregata Endymion 40. Aceste nave au fost deviate în Marea Mediterană pentru a oferi escortă unui convoi comercial spre Malta la 17 octombrie iar în timpul Bătăliei de la Trafalgar se aflau înapoi la Gibraltar, alăturându-se flotei lui Nelson abia după înfrângerea franco-spaniolilor. Nava de linie Superb 74 fusese trimisă înapoi în Anglia pentru reparații urgente după mai bine de patru ani de serviciu continuu pe mare, dar nu s-a întors la timp pentru a lua parte la bătălie.

Între 3 și 10 octombrie au mai sosit din Anglia navele Belleisle 74 și Defiance 74. Nava Leviathan 74 s-a alăturat flotei lui Nelson la 8 octombrie, sosind de la Gibraltar. Nava Royal Sovereign 100 a venit și ea singură din Anglia, Collingwood mutându-și pe ea steagul de amiral de pe Dreadnought 98 precedent. La 13 sau 14 octombrie au sosit în final din Anglia și navele Africa 64 și Agamemnon 64 Lo que pasó antes de la Batalla de Trafalgar , ridicând flota lui Nelson la efectivul de 27 nave de linie, 4 fregate, 1 goeletă și 1 cuter.

Nava de linie Africa ar fi trebuit să ocupe locul al patrulea în coada liniei de sub vânt, dar datorită vremii proaste și a pierderii unei semnalizări în timpul nopții, se afla detașată la nord de restul flotei britanice. Celelalte nave de linie britanice erau organizate în două escadre, prima dintre ele formând o linie în vânt pe flancul nordic iar cea de-a doua o linie sub vânt pe flancul sudic. Linia inamică naviga de la Nord spre Sud avânt avantajul vântului, sperând să coboare în atac asupra lui Nelson. Ordinea de bătaie a navelor britanice din tabel este cea din acel moment. Înainte de apropierea de inamic, britanicii formau câte o singură linie, cu observația că navele Britannia, Dreadnought și Prince au rămas inițial în urmă, dar după ce s-au apropiat îndeajuns pentru a deschide focul, navele au manevrat pentru a obține cele mai bune poziții de foc. Flota britanică era alcătuită din 33 nave de război, dintre care 27 erau nave de linie. În timpul bătăliei fregatele care țineau Cadiz sub observație au acționat în spatele liniei, sprijinind flota, transmițând mesaje și remorcând nave, dar nu au luat parte activă la bătălie. Atunci când Collingwood a preluat comanda după moartea lui Nelson, el și-a transferat steagul pe fregata Euralyus, deoarece nava sa amiral orginială, Royal Sovereign, era serios avariată.

Cele 27 nave de linie britanice aveau în medie 15,3 ani vechime, printre ele aflându-se trei nave capturate de la francezi (Spartiate 74, Belleisle 74 și Tonnant 80).

Navele de război britanice erau clasificate în mai multe categorii după puterea de foc: cele de primul rang erau armate cu 100 de tunuri pe trei punți, cele de al doilea rang cu 90-98 tunuri pe trei punți, cele de rangul trei cu 64-80 tunuri pe două punți, rangul patru cu 50-60 tunuri pe două punți, rangul cinci cu 30-44 tunuri pe o punte iar cele de rangul șase aveau 20-28 tunuri pe o punte. În luptă ocupau loc în linia de bătaie doar navele din primele trei categorii, din această cauză fiind numite nave de linie, în timp ce navele din categoriile inferioare erau alcătuite în general din fregate. Navele de linie erau reprezentate de mai multe tipuri generice numită după armamentul nominal (100, 98, 74, 64), dar în realitate armamentul real era superior celui standard datorită adăugării de caronade pe punțile superioare pentru a secera oamenii de pe punțile inamice.

+Flota britanică Navă Tip Tunuri nominal Tunuri efectiv Origine Comandant Numele marcate cu au fost ucise în luptă, au fost rănițe în luptă Echipaj Pierderi Morți Răniți Total %Atacă vârful liniei franco-spaniole Africa 2 punți 64 68 1781 Deptford Căpitan Henry Digby 498 8 44 52 10%Prima linie (Escadra din vânt) Victory 3 punți 100 105 1765 Chatham Vice-amiral Horatio NelsonCăpitan Thomas Hardy 821 57 102 159 19% Téméraire 3 punți 98 102 1798 Chatham Căpitan Eliab Harvey 718 47 76 123 17% Neptune 3 punți 98 104 1797 Deptford Căpitan Thomas Fremantle 741 10 34 44 6% Leviathan 2 punți 74 82 1789 Chatham Căpitan Henry William Bayntun 623 4 22 26 4% Conqueror 2 punți 74 82 1800 Harwich Căpitan Israel Pellew 573 3 9 12 2% Britannia 3 punți 100 108 1762 Portsmouth Contra-amiral William Carnegie, Earl of Northesk Căpitan Charles Bullen 788 10 42 52 6% Agamemnon 2 punți 64 68 1781 Bucklers Căpitan Sir Edward Berry 498 2 8 10 2% Ajax 2 punți 74 82 1798 Rotherhithe Locotenent John Pilford (pe post de căpitan) În locul căpitanului William Brown, plecat în Anglia ca martor în curtea marțială a vice-amiralului Calder, care trebuia să își justifice conduita din Bătălia de la Capul Finisterre, petrecută cu 3 luni mai devreme 702 2 10 12 2% Orion 2 punți 74 82 1787 Deptford Căpitan Edward Codrington 541 1 23 24 4% Minotaur 2 punți 74 82 1793 Woolwich Căpitan Charles John Moore Mansfield 625 3 22 25 4% Spartiate 2 punți 74 82 1793 Toulon Căpitan Sir Francis Laforey 620 3 22 25 4% A doua linie (Escadra de sub vânt) Royal Sovereign 3 punți 100 112 1787 Plymouth Vice-amiral Cuthbert Collingwood Căpitan Edward Rotheram 826 47 94 141 17% Belleisle 2 punți 74 90 1793 Rochefort Căpitan William Hargood 728 33 94 127 17% Mars 2 punți 74 82 1794 Deptford Căpitan George Duff Locotenet William Hennah 615 27 71 98 16% Tonnant 2 punți 80 90 1791 Toulon Căpitan Charles Tyler 688 26 50 76 11% Bellerophon 2 punți 74 82 1786 Frindsbury Căpitan John Cooke Locotenent William Pryce Cumby 522 28 127 155 30% Colossus 2 punți 74 82 1803 Deptford Căpitan James Nicoll Morris 571 40 160 200 35% Achille 2 punți 74 84 1798 Gravesend Căpitan Richard King 619 13 59 72 12% Revenge 2 punți 74 82 1805 Chatham Căpitan Robert Moorsom 598 28 51 79 13% Polyphemus 2 punți 64 68 1782 Sheerness Căpitan Robert Redmill 484 2 4 6 1% Swiftsure 2 punți 74 82 1804 Bucklers Căpitan William Gordon Rutherfurd 570 9 8 17 3% Dreadnought 3 punți 98 104 1801 Portsmouth Căpitan John Conn 725 7 26 33 5% Defiance 2 punți 74 82 1783 Rotherhithe Căpitan Philip Charles Durham 577 17 53 70 12% Thunderer 2 punți 74 82 1783 Rotherhithe Locotenent John Stockham (pe post de căpitan) În locul căpitanului William Lechmere, plecat în Anglia ca martor în curtea marțială a vice-amiralului Calder, care trebuia să își justifice conduita din Bătălia de la Capul Finisterre, petrecută cu 3 luni mai devreme 611 4 12 16 3% Defence 2 punți 74 82 1763 Plymouth Căpitan George Hope 599 7 29 36 6% Prince 3 punți 98 104 1788 Woolwich Căpitan Richard Grindall 735 0 0 0 0%Nave auxiliare în spatele liniei Euryalus fregată 36 1803 Bucklers Căpitan Henry Blackwood 262 0 0 0 0% Naiad Fregată 38 1797 Limehouse Căpitan Thomas Dundas 333 0 0 0 0% Phoebe Fregată 36 1795 Deptford Căpitan Thomas Bladen Capel 256 0 0 0 0% Sirius Fregată 36 1797 Deptford Căpitan William Prowse 273 0 0 0 0% Pickle Goeletă 8 1799 Bermuda Locotenent John Richards La Penotière 42 0 0 0 0% Entreprenante Cuter 10 1797 Socoa Locotenent Robert Benjamin Young 41 0 0 0 0%

Flota franco-spaniolă

+Forțele navale spaniole în 1805RangTipNominalActivTrafalgar 1 130 1 1 1 112 7 4 2 2 100 1 1 1 94 1 1 80 5 4 2 3 74 29 17 8 4 64 9 6 1Total 53 34 15 +Forțele navale franceze în 1805RangTipNominalActivTrafalgar1 118 3 2 110 2 2 2 80 6 6 4 3 74 42 28 14Total 53 38 18

În mod nominal, marinele franceză și spaniolă erau fiecare mult inferioare numeric celei britanice, însă pentru anul 1805 au fost făcute mari eforturi de armare și punere în serviciu activ a marii părți din navele de linie aflate în inventarul fiecăreia, francezii mobilizând în total peste 70% iar spaniolii aproape 65% dintre navele disponibile. Dintre acestea, mai puțin de jumătate dintre ele au participat la Bătălia de la Trafalgar.

Datorită lipsei acute de personal, spaniolii au trebuit să lase în port navele de linie Glorioso 74, San Fulgencio 74 , Terrible 74 și Castilla 64, precum și fregata Magdalena 40, echipajele incomplete ale acestora trecând pe celelalte nave, îndeosebi pe Santa Ana 112 și Rayo 100.

În dimineața bătăliei flota franco-spaniolă naviga în linie de bătaie de la Nord spre Sud, organizată în patru escadre astfel:

A doua escadră se afla în avangardă sub comanda lui Alava și era alcătuită din 7 nave de linie, Pluton, Monarca, Fougueux, Santa Ana (nava-amiral a lui Alava), Indomptable, San Justo, Intrépide și fregata Rhin. Prima escadră se afla în centru sub comanda lui Villeneuve și conținea 7 nave de linie, Redoutable, San Leandro, Neptune, Bucentaure (nava-amiral a lui Villeneuve), Santísima Trinidad, Héros, San Agustín, fregata Hortense și brigantina Furet. A treia escadră se află în ariergardă sub comanda lui Dumanoir și era alcătuită din 7 nave de linie, Mont Blanc, San Francisco de Asis, Duguay-Trouin, Formidable (nava-amiral a lui Dumanoir), Rayo, Scipion, Neptuno și fregata Cornélie. Escadra de observație se afla sub comanda lui Gravina și conținea 12 nave de linie, subîmpărțite în două divizii de câte 6 nave de linie: