Estonia , oficial Republica Estonia (în ), este un stat din regiunea Baltică din Europa de Nord. La nord are ieșire către Golful Finlandei, la vest către Marea Baltică, la sud se învecinează cu Letonia (343 km), și la est cu Lacul Peipus și cu Rusia (338.6 km).Estonian Republic. Website oficial al Republicii Estonia (în estonă) Dincolo de Marea Baltică se află Suedia către vest și Finlanda către nord. Teritoriul Estoniei acoperă , și este influențat de o climă temperată. Estonii sunt un popor finic, iar limba oficială, estona, este o limbă fino-ugrică înrudită îndeaproape cu finlandeza și mai de departe cu maghiara.
Estonia este o republică parlamentară împărțită în 15 subdiviziuni, denumite individual maakond. Capitala și cel mai mare oraș este Tallinn. Cu o populație de 1,29 milioane de locuitori, este una dintre cele mai puțin populate state membre ale Uniunii Europene, ale Zonei Euro și ale NATO. Estonia are cel mai mare produs intern brut pe cap de locuitor dintre toate fostele republici ale URSS. Este listată ca fiind o „economie cu venit mare” de către Banca Mondială, ca „economie avansată” de către Fondul Monetar Internațional, și este membră a OECD. Națiunile Unite clasifică Estonia drept „țară dezvoltată” cu un Indice al Dezvoltării Umane „foarte ridicat”, iar țara se află pe primele locuri în termeni de libertate a presei (locul 3 în lume în 2012), libertate economică, libertate politică și educație.
Etimologie O ipoteză a originii numelui de Estonia provine de la poporul descris de istoricul roman Tacitus în lucrarea sa Germania (ca. 98 AD).Germania, Tacitus, Capitolul XLV
Saga antică scandinavă face referire la o țară denumită Eistland, nume păstrat pentru Estonia și astăzi în limba islandeză, și apropiat de cel folosit în alte limbi germanice: daneza, germana, neerlandeza, suedeza și norvegiana, care o denumesc Estland. Alte denumiri arhaice sunt și Estia sau Hestia.
Istorie
Preistorie Viața umană în Estonia a apărut acum circa 11.000–13.000 de ani, când s-a topit gheața din ultima eră glaciară. Cea mai veche așezare cunoscută în Estonia este așezarea de la Pulli, aflată pe malurile râului Pärnu, lângă orașul actual Sindi, în sud-vestul țării. Datarea cu carbon radioactiv a stabilit data așezării în jur de acum 11.000 de ani, la începutul mileniului al IX-lea î.e.n. thumb|left|Unelte ale culturii Kunda, Muzeul de Istorie al Estoniei thumb|left|Artifacte din Epoca Fierului aparținând unui tezaur din . S-au găsit urme ale unor comunități ce se ocupau cu vânătoarea și pescuitul pe la 6500 î.e.n. lângă orașul Kunda din nordul Estoniei. Artefacte din os și piatră similare celor de la Kunda s-au mai descoperit și în alte părți ale țării, precum și în Letonia, nordul Lituaniei și sudul Finlandei. Cultura Kunda aparține mezoliticului (epoca mijlocie a pietrei).
Sfârșitul Epocii Bronzului și începutul Epocii Fierului au fost marcate de mari modificări culturale. Cea mai importantă din ele a fost revoluția agricolă, adică trecerea de la vânat/pescuit/cules la practicarea agriculturii, care a rămas miezul vieții economice și culturale. Între primul și al V-lea secol al erei noastre, au apărut ferme stabile, populația a crescut și așezările umane s-au extins. Influența culturală a Imperiului Roman a ajuns până în Estonia.
Prima mențiune a poporului care locuiește Estonia actuală provine de la istoricul roman Tacitus care, în cartea sa Germania (ca. 98 e.n.) descrie tribul . Tacitus amintește denumirea practică de ei pentru chihlimbar într-o formă aparent latinizată, glesum (cf. letonul glisas). Acesta este unicul cuvând din limba aestilor cunoscut din antichitate. În ciuda acestui fapt, Aestii sunt considerați în general a fi strămoșii popoarelor baltice.
A urmat o Epocă a Fierului mai agitată și mai plină de războaie urmată de pericole externe venite atât din partea triburilor baltice, care atacau dinspre sud, dar și de peste mări. Câteva sögur scandinave fac referire la campanii de pedepsire împotriva Estoniei. Pirații estoni efectuau raiduri similare împotriva vikingilor. „Năvălitorii păgâni” care au devastat orașul suedez Sigtuna în Evul Mediu Timpuriu, în 1187, erau estoni.
În primele secole din era noastră, au început să apară subdiviziuni politice și administrative în Estonia. Au apărut astfel două unități majore: provincia (în estonă: kihelkond) și țara (în estonă: Maakond). Provincia era formată din mai multe sate cu sfaturi ale bătrânilor. Aproape toate provinciile aveau cel puțin o cetate. Apărarea zonelor locale era condusă de cel mai înalt oficial, regele sau un „bătrân”. Până în secolul al XIII-lea, în Estonia au apărut următoarele țări: , Harjumaa, Saaremaa, Hiiumaa, Läänemaa, , , , , , , , , Järvamaa și .Estonia and the Estonians (Studies of Nationalities) Toivo U. Raun p.11 ISBN 0-8179-2852-9
Estonia și-a păstrat religia păgână, centrată în jurul unei zeități denumite . Cronica lui Henric din Livonia menționează pe ca zeu suprem al oeselienilor (locuitori ai insulei Saaremaa), și ca fiind cunoscut și triburilor vironiene din nordul Estoniei.
Epoca vikingă
Oeselienii (în , singular: saarlane) erau un subgrup etnic al estonilor, ce locuiau pe insula Saaremaa (în ; în ; în ), o insulă aparținând astăzi Estoniei, în Marea Baltică. Prima lor atestare este considerată a fi din secolul al II-lea î.e.n., de către Ptolemeu, în Geografia III.A History of Pagan Europe By Prudence Jones, Nigel Pennick; p.195 ISBN 0-415-09136-5 Oeselienii erau denumiți în sögur islandeze în nordica veche și în Heimskringla Víkingr frá Esthland (vikingi din Estonia).Olav Trygvassons saga la Școala din Avaldsnes Heimskringla; Kessinger Publishing (31 martie 2004); la pagina 116; ISBN 0-7661-8693-8Jones, Prudence. A History of Pagan Europe [O istorie a Europei Păgâne]; p. 166. ISBN 0-415-09136-5Dubois, Thomas A. Nordic Religions in the Viking Age [Religiile nordice în epoca vikingilor] p, 177; ISBN 0-8122-1714-4 Corăbiile lor erau denumite „vase de pirați” de către Henric din Livonia în cronicile sale în latină de la începutul secolului al XIII-lea.The Cronica Livoniană a lui Henric. ISBN 0-231-12889-4
Poate cel mai cunoscut raid al piraților oeselieni a avut loc în 1187, cu atacul orașului suedez Sigtuna de către năvălitori finici din Couronia și Oesel. Orașul a rămas ocupat o vreme, ceea ce a contribuit la declinul său ca centru comercial în secolul al XIII-lea, în favoarea altor orașe ca Uppsala, Visby, Kalmar și Stockholm.The raid on Sigtuna
Cronica Livoniană descrie vasele folosite de oeselieni ca fiind de două feluri: piratica și liburna. Primul era un vas de război, al doilea era în principal un vas comercial. O piratica putea transporta circa 30 de oameni și avea o provă înaltă în formă de balaur sau cap de șarpe, precum și o pânză dreptunghiulară.
Tezaurul eston din epoca vikingilor cuprinde în principal lingouri și monede de argint. Prin comparație cu vecinii săi, Saaremaa deține cele mai bogate descoperiri arheologice de tezaure vikinge după regiunea Gotland din Suedia. Aceasta sugerează că Estonia constituia o țară importantă de tranzit în epoca vikingilor.
Zeul suprem al oeselienilor, după cum a fost descris de Henric din Livonia, se numea . Conform legendei din cronică, Tharapita s-ar fi născut pe un munte împădurit din (în ), pe Estonia continentală, de unde a zburat pe Oesel (Saaremaa).Cronica Livoniană a lui Henric, pagina 193 ISBN 0-231-12889-4 Numele de Taarapita a fost interpretat ca „Taara, ajutor!”/„Thor, ajutor!” (în estonă, Taara a(v)ita) sau „Taara păzitorul”. Taara este asociat cu zeul scandinav Thor. Povestea zborului lui Tharapita sau al lui Taara din Vironia în Saaremaa a fost asociat cu impactul unui meteorit, estimat a fi avut loc în 660 ± 85 î.e.n., impact soldat cu formarea craterului Kaali de pe Saaremaa.
Evul Mediu thumb|300px|right|Livonia medievală thumb|left|Castelul de la Kuressaare de pe Saaremaa La începutul secolului al XIII-lea, Lembitu din Lehola, o căpetenie din Sakala a încercat să-i unifice pe estoni și să îndepărteze pericolul cuceririi daneze și germanice în timpul Cruciadei Livoniene. El a reușit sa adune o armată de 6000 de estoni din diferite regiuni, dar a fost ucis în bătălia de Sf. Matei în septembrie 1217.
Din 1228, în urma Cruciadei Livoniene, și până în anii 1560, Estonia a fost inclusă în Terra Mariana, teritoriu înființat la 2 februarie 1207 ca principat component al Sfântului Imperiu Roman și a proclamat de papa Inocențiu al III-lea în 1215 ca principat supus Sfântului Scaun. Sudul țării a fost cucerit de Frații Livonieni ai Sabiei, ordin militar monastic care a aderat la Ordinul Teutonic în 1237 și a devenit principala sa ramură, denumită Ordinul Livonian. Ducatul Estoniei s-a înființat în partea de nord a țării ca dominion direct al regelui Danemarcei între 1219 și 1346, când a fost vândut teutonilor și a devenit parte din Ordenstaat. În 1343, poporul din nordul Estoniei și din Saaremaa s-a răzvrătit împotriva dominației germanice în Răscoala din Noaptea de Sf. Gheorghe, înăbușită în 1345. Eșecul răscoalei a dus la consolidarea puterii clasei minoritare dominante a germanilor baltici. De-a lungul secolelor ce au urmat, germanii baltici au rămas elita dominantă atât în orașe cât și în zona rurală.
Începând cu 1248 orașul Reval (denumit Tallinn după 1918) a fost condus după sistemul legislativ din Lübeck. La sfârșitul secolului al XIII-lea a aderat la alianța de bresle și comerț denumită Liga Hanseatică.
După căderea în declin a Ordinului Teutonic în urma înfrângerii din bătălia de la Grunwald din 1410, și mai ales după înfrângerea Ordinului Livonian în bătălia de la Swienta la 1 septembrie 1435, s-a semnat acordul de formare a Confederației Livoniene la 4 decembrie 1435. Marele Ducat al Moscovei și apoi Țaratul Rusiei au încercat fără succes să invadeze țara în 1481 și 1558.
Confederația Livoniană a rezistat până la Războiul Livonian (1558–1582). Războaiele au redus populația estonă de la circa 250–300.000 de oameni înainte de Războiul Livonian până la 120–140.000 în anii 1620.
Perioada Reformei și epoca modernă thumb|300px|Capitala estonă Tallinn (pe atunci, Reval) în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Se remarcă zidul cu multiple turnuri, turla bisericii Sf. Olaf (cea mai înaltă clădire în lume la momentul construcției sale), precum și cetatea de pe colina Toompea, care au rezistat până în ziua de astăzi thumb|Imperiul Suedez după tratatul de la Roskilde din 1658. Porțiunea cu verde închis arată Suedia propriu-zisă reprezentată în Riksdagul Stărilor, în vreme ce celelalte tente de verde reprezintă diferite dominioane și posesiuni suedeze.
Reforma în Europa a început oficial în 1517 când Martin Luther și-a publicat cele 95 de teze. Reforma s-a soldat cu mari schimbări în regiunea Baltică. Ideile Reformei au pătruns în Confederația Livoniană foarte rapid și până în anii 1520, erau bine cunoscute. Limba, educația, religia, și politica au suferit mari transformări. Slujbele bisericești se țineau acum în dialectul local, în locul latinei, ca până atunci.Protestant Reformation in the Baltic [Reforma Protestantă în zona Baltică] la University of Washington În Războiul Livonian din 1561, nordul Estoniei a intrat sub dominație suedeză. Estonia de Sud a format în anii 1560 Ducatul autonom al Livoniei intrat în componența Uniunii Polono-Lituaniene, fiind sub control comun al Coroanei Polone și al Marelui Ducat al Lituaniei, în cadrul căruia teritoriul actual al Estoniei forma două voievodate: voievodatul Dorpat (zona Tartu) și voievodatul Parnawa (zona Pärnu). În 1629, Estonia continentală a intrat în întregime sub controlul Suediei. Estonia a fost împărțită administrativ în provinciile Estonia (în nord) și Livonia, ultima cuprinzând sudul Estoniei și nordul Letoniei de astăzi. Această împărțire a persistat până la începutul secolului al XX-lea.