Eduardo Rosales Gallinas () a fost un pictor spaniol. A fost un adept al mișcării artistice din Italia cunoscută sub numele de „Purismo” și s-a specializat în scene istorice.

Biografie S-a născut la Madrid ca al doilea fiu al unui funcționar minor, și-a început studiile într-o școală privată administrată de Escolapios. A rămas orfan în adolescență și s-a înscris la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando, unde a studiat sub Federico de Madrazo în 1851.Museo del Prado: Brief biography.

Rosales a însoțit câțiva prieteni la Roma în 1857, fără o bursă sau alt sprijin financiar, până când a primit o bursă specială de la guvern pentru a-și continua studiile în 1861. S-a alăturat unui grup de pictori spanioli care s-au adunat în , care îi includea pe José Casado del Alisal, și Marià Fortuny. Acolo a început să se asocieze cu adepții mișcării nazareneene, dar în curând și-a pierdut interesul pentru ei și a realizat prima sa lucrare importantă „Tobías y el angel”. stanga|miniatura|285x285px| Doña Isabel cea Catolică dictându-și testamentul (1864) Cu toate acestea, a continuat să fie interesat de dezvoltarea unui stil mai realist, care a fost realizat în cea mai cunoscută lucrare a sa „Doña Isabel la Católica dictando su testamento”. A dus-o la Expoziția Internațională (1867) de la Paris și s-a întors mai târziu la Roma, unde a trimis o telegramă prietenilor săi și Raimundo de Madrazo, spunându-le că pictura a avut un succes remarcabil, luând prima medalie de aur oferită unui străin. De asemenea, a fost numit Cavaler în Legiunea de Onoare.Colleciones Artísticas: Brief biography.

Ultimii ani S-a căsătorit cu verișoara sa Maximina în 1868. Au avut doi copii, dintre care unul, Eloisa, a murit în copilărie și a fost comemorată în pictura sa „Primeros pasos” (Primii pași). Rosales avea el însuși o sănătate precară, având tuberculoză de mulți ani și a făcut vizite frecvente la , în Pirinei, unde apa era renumită pentru proprietățile sale curative.EcuRed: Brief biography. În 1869, a părăsit Roma definitiv și și-a deschis un studio la Madrid. Criticile dure pe care le-a primit pentru lucrarea sa „La Muerte de Lucrecia” (1871) l-au lăsat descurajat și nu a mai pictat niciodată o altă pânză de mare amploare.

În anul următor, sperând să găsească un climat care să fie mai potrivit sănătății lui, s-a mutat la Murcia. La declararea Primei Republici Spaniole, i s-au oferit posturi la Museo del Prado, pe care le-a respins, și la noua Academia de España en Roma, pe care l-a acceptat, dar nu l-a ocupat niciodată, din cauza stării sale înrăutățite. A murit la scurt timp după aceea, la Madrid.

În 1922, Madrid l-a onorat cu o statuie memorială, sculptată de și plasată pe o stradă care poartă numele lui, Paseo del Pintor Rosales.

Selecție de tablouri

Referințe

Lecturi suplimentare Juan Chacón Enríquez, Eduardo Rosales, Madrid, Blass, 1926. Bernardino de Pantorba, Eduardo Rosales, ensayo biográfico y crítico, Madrid, Chulilla y Angel, 1937. Juan Antonio López Delgado, Un tiempo juvenil del pintor Rosales: 1856–1857, Murcia, 2003, . Juan Antonio López Delgado, Eduardo Rosales en Murcia, Murcia, 1999, . José Luis Díez y otros, Eduardo Rosales. Dibujos. Catálogo razonado , Santander, Fundación Marcelino Botín, 2007, .

Legături externe Eduardo Rosales, pintor de historia (site-ul dedicat lui Rosales) Articole academice în limba engleză despre Eduardo Rosales, atât pe web, cât și în PDF, la Galeria Spaniolă a Vechilor Maeștri Arcadja Auctions: Desene și alte lucrări mai mici de Rosales.

Categorie:Nașteri în 1836 Categorie:Nașteri pe 4 noiembrie Categorie:Decese în 1873 Categorie:Decese pe 13 septembrie Categorie:Pictori spanioli din secolul al XIX-lea