Doctrina vecinătății apropiate (cunoscută și ca Doctrina Kozîrev The Kozyrev Doctrine - ...; Litera, 94/95, p. 47 sau Doctrina Elțîn, în și în ) reprezintă o doctrină de politică externă a Federației Ruse, menită în epoca adoptării ei să confere un statut post-imperial la nivel global, Rusiei post-sovietice.Severin, Adrian; Cât de absurde sunt cererile lui Vladimir Putin (I); Cotidianul, 14 decembrie 2021; accesat la 22 martie 2022
Caracteristici Conform acestei doctrine, inspirată de o logică asemănătoare celei care a stat la baza Doctrinei Monroe a Statelor Unite ale Americii, zonele geografice din vecinătatea Rusiei post-sovietice formate din foste republici sovietice formează „vecinătătatea apropiată” a acesteia. În ce privește acest spațiu, punctul de vedere formulat de către ruși are în vedere faptul că, inițiativele privind cooperarea internațională instituționalizată ar trebui supuse unui drept rusesc de prim refuz, exigențele geopoliticii ruse ar trebui să aibă prioritate față de cele ale puterilor terțe și prezența militară a terților ar trebui exclusă. Zona Caucazului și Asia Centrală au fost considerate ca fiind zone de interes special, din acest punct de vedere. McCauley, Martin & Lieven, Dominic; Ethnic relations and Russia’s “near-abroad”; Encyclopedia Britannica; accesat la 19 aprilie 2022 În același context, prezervarea intereselor cetățenilor ruși din zona vecinătății apropiate a devenit una dintre prioritățile majore. The Kozyrev Doctrine - ...; Litera, 94/95, p. 45
Spațiul respectiv a devenit subiect de proiecție a unei perspective ruse, conform căreia este previzibil faptul că, în zona aflată în cauză vor predomina ingerințe internaționale de tip dușmănos și cu impact negativ pentru statul rus, în raport cu inițiative prietenoase, care să fie expresia unui respect pentru acesta.Harea, Larisa N.; Raționamentul geointelligence-ului în aritectura de geopolitică: radarul geocardinal al Rusiei; Geopolitica, 02/2019 În ansamblul său, arealul a devenit subiect al politicii Federației Ruse de reintegrare, având ca obiective: The Kozyrev Doctrine - ...; Litera, 94/95, p. 51 consolidarea instituției supranaționale a Comunității Statelor Independente accelerarea formării unei uniuni economice coordonarea politicii externe în cadrul CSI și transformarea acesteia într-un factor important atât pe plan regional, cât și global înființarea unei alianțe politico-militare limitarea acțiunii altor state în zona CIS, în special din punct de vedere militar și al securității menținerea prezenței militare ruse pe tot teritoriul fostei URSS și împiedicarea obținerii de către forțe anti-ruse de obținerea de influență în arealele ruse de interes, formalizarea drept practică curentă a operațiunilor ruse de menținere a păcii pe întreg teritoriul CSI, supravegherea granițelor CSI de către forțe comune ale acesteia și refacerea complexului militaro-industrial din epoca sovietică apărarea drepturilor etnicilor ruși și vorbitorilor de limbă rusă și consolidarea influenței lor economice și politice.
Mecanisme de intervenție Organismul Supranațional al CSI a fost folosit mai întâi pentru a încetini și stopa dezintegrare spațiului post-sovietic și ulterior pentru a favoriza reintegrarea sa, printr-o combinație de exploatare a situațiilor favorabile și de folosire a metodei „morcovul și bățul”. În acest sens, s-a folosit atât de de prețuri reduse pentru materii prime (în special energie) și de restructurare de debite externe sau oferire de subsidii, cât și de suport militar (acordat fie regimurilor instabile ori minorităților ruse), sau de intervenții militare (justificate de îndepărtarea pericolului islamic, sau pur și simplu de necesitatea impunerii propriei sale versiuni de doctrină Monroe). The Kozyrev Doctrine - ...; Litera, 94/95, p. 52
Etnia, limba și religia Subiect primordial al menținerii în zona rusă de influență, vecinătatea apropiată a Rusiei este teren pentru proiecția asigurării intereselor naționale ale Federației Ruse în baza structurilor etnică și lingvistică, precum și a religiei locuitorilor regiunii. Însușiri esențiale ale națiunilor, acestea sunt susceptibile la manipulare din partea puterilor politice statale, pentru a redirecționa politica externă a statelor din areal. Alături de gradul de conectare culturală dintre populația statelor din vecinătatea apropiată și populația rusă, procentul (variabil) de etnici ruși (aflați mai ales în sferele administrative) și de vorbitori de limbă rusă (diferit de cel al etnicilor ruși), precum și religia ortodoxă se constituie în elemente fundamentale, prin care, se produce ingerința în afacerile interne ale statelor respective. La nivelul anului 2019, media prezenței etnicilor ruși în zona vecinătății apropiate se situa la 10%, cu valori individuale distribuite variabil și care, asociau procente semnificativ mai mari de vorbitori de limbă rusă în Belarus (8% etnici ruși și respectiv 70% vorbitori de limbă rusă), Ucraina (17% și respectiv 30%) și Georgia (1% și respectiv 9%). La rândul ei, influența Bisericii Ortodoxe Ruse era redusă într-o țară ca de exemplu, Azerbadjanul, unde 97% din populație era la acel moment formată din musulmani și erau numai 1% etnici ruși.
Puterea legislativă și guvernarea În aceeași ordine de idei, dacă la putere se află partide fidele politicii externe ruse, statele din zonă pot fi redirecționate prin întreruperea eventualului drum spre asociere și/sau integrare în Uniunea Europeană sau Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, ori a abandonării acestui status (dacă el există) și a unei reorientări spre Uniunea Euroasiatică. De asemenea, țelul de reducere a influenței politicii de vecinătate a Uniunii Europene poate fi astfel favorizat.
Dependența economică și energetică În cadrul Comunității Statelor Independente, Rusia și-a asumat obiectivul de a deveni centrul său economic, The Kozyrev Doctrine - ...; Litera, 94/95, p. 50 iar evoluția economică a statelor vecinătății apropiate depinde de eventualitatea unor embargouri impuse de către Rusia, principala piață de desfacere a produselor regiunii.
La rândul ei, asigurarea deficitară cu resurse naturale, cu precădere a celor energetice a statelor aflate pe platforma câmpiei est-europene, la face dependente de resursele Federației Ruse și astfel, favorizează influența acesteia asupra lor.
Armata și politica de securitate Încă din 1994, odată cu nominalizarea regiunii ca areal de interes exclusiv pentru statul rus, doctrina militară a acestuia a postulat dreptul său de a interveni militar în confruntările regionale de la nivelul statelor post-sovietice, ridicând la orizont perspectiva restaurării ambițiilor imperiale ruse pe plan regional.
Actual, coordonarea politciilor militară și de securitate ale statelor din sfera de interes rusă se face prin intermediul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă.
Armenia reprezintă un caz în care, deși populația de etnie rusă prezentă aici este redusă, securitatea îi este asigurată de către Federația Rusă, care intervine pe plan regional.
Dimensiunea geopolitică Este de menționat că menținerea vecinătății apropiate în sfera proprie de influență, de către statul rus, a dus și duce la obținerea de avantaje pe plan regional sau internațional în interesul propriu, inclusiv prin acțiuni de constrângere și amenințare directă, ori de favorizare a apariției unor Conflict înghețat, făcându-se însă în contradictoriu cu dreptul suveran și independent, al statelor din regiune.
La rândul ei, dimensiunea geospațială a vecinătății apropiate în spațiul geostrategic permite transformarea, din punct de vedere geopolitic a acesteia, atât într-un scut uman, cât și într-un cordon sanitar prin care se desfășoară relațiile cu Uniunea Europeană, NATO, Levantul și Orientul Mijlociu.
Interesată fiind în sprijinirea unei ordini inernaționale multipolare, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai a sprijinit ideea că Rusia are dreptul exclusiv de a modela „străinătatea apropiată”. Özkan, Güner; Russia and the remaking of the ‘near abroad’; , September 23, 2008; accesat la 4 septembrie 2022
Provocări economice, geopolitice și de securitate Încă de la început, noua politică a ridicat problema capacității de suportabilitabilitate în ce privește resursele disponibile în a fi investite, de către statul rus. Din acest punct de vedere, cheltuielile necesare reintegrării au părut incompatibile cu reformele economice. Pe de altă parte, a existat o atitudine fie de chestionare fie de opoziție a celor mai mulți dintre liderii statelor CSI, atât față de accentuarea dependenței acestora de Moscova, cât și față de creșterea importanței CSI în calitate de organism supranațional. Evoluția ulterioară urma să depindă, de nivelul în care politica de tip neo-imperial a Rusiei urma să predomine, în cadrul celei de reintegrare.
Tot de la mijlocul deceniului 1990, s-a pus problema potențialului acestei politici de a declanșa conflicte, inclusiv războaie civile, pe tot teritoriul post-sovietic și de apariție unor consecințe pe plan internațional, susceptibile de a declanșa un nou Război Rece.
Pe de altă parte, vecinătatea apropiată a devenit în anii 1990 o sursă de imigrație, migranții fiind atrași în Rusia de relativa stabilitate politică și economică de aici, în contextul preexistenței legăturilor etnice și lingvistice. Acest fenomen a generat pe plan intern provocări semnificative în ce privește integrarea și asimilarea acestora, făcând să crească până la sfârșitul deceniului interesul pentru restrângerea migrației. Encyclopedia of Russian ..., Volume 3, Millar, 2003, „Migration”, p. 921
Istoric Sfera ei de influență a Rusiei s-a concentrat, în cele trei decenii care au succedat destrămării Uniunii Sovietice, asupra spațiului care s-a aflat în componența acesteia până în 1991.Fati, Sabina; Până unde merg teoriile lui Dughin despre România; Deutsche Welle, 30 august 2022; accesat la 30 august 2022 Respectiva zonă este considerată de Federația Rusă ca aparținând acesteia de drept, în ce privește manifestarea influenței sale, pe plan extern. Dodman, Benjamin; Moldova, then Georgia, now Ukraine: How Russia built ‘bridgeheads into post-Soviet space’; France 24, February 22, 2022; accesat la 30 august 2022 Pretenția acesteia de a-și exercita influența și de a avea un rol semnificativ în politica de securitate a arealului aflat în cauză este considerată însă, de unele state, ca o formă de neoimperialism. Lepingwell, John W. R.; The Russian military and security policy in the ‘near abroad’; Survival – Global Politics and Strategy, Volume 36, 1994 - Issue 3; p. 70; accessat la 3 septembrie 2022
Apariție și efecte Ideile care au stat la baza conceptului de „vecinătate apropiată” au fost formulate de primul președinte al Federației Ruse, Boris Elțîn, acesta fiind conturat la mijlocul anilor 1990Crișan, Alexandru-Vlad; Conflictul armeano-azer și războiul din Nagorno-Karabah între ciocnirea civilizațiilor și geopolitica aplicată; PhiloHistoRiss, Serie nouă An 2 Nr. 3, iunie 2016; p. 162; accesat la 22 martie 2022 și găsind un promotor în persoana lui Evgheni Primakov. În plan diplomatic, primele semnale oficiale privind interesul statului rus de a-și restaura și întări dominația în acest spațiu au apărut din ianuarie 1994, de la ministrul Afacerilor Externe , care, în același an a definit ulterior zona drept una a intereselor exclusive ale Rusiei The Kozyrev Doctrine - ...; Litera, 94/95, p. 46 (este de menționat că, numele lui Kozîrev a fost la început dat atât noii doctrine de politică externă, cât și noii doctrine militare a Federației Ruse).