Philippe de Champaigne () a fost un pictor francez din epoca barocului, un exponent major al școlii franceze. A fost membru fondator al din Paris, prima instituție de artă din Franța în secolul al XVII-lea.

Viața și opera Născut într-o familie săracă din Bruxelles (Ducatul Brabantului, sudul Țărilor de Jos), în timpul domniei arhiducelui Albert și a Isabellei, Champaigne a fost elevul pictorului peisagist . În 1621 s-a mutat la Paris, unde a lucrat cu Nicolas Poussin la decorarea Palais du Luxembourg sub conducerea lui Nicolas Duchesne, cu a cărui fiică s-a căsătorit în cele din urmă. Potrivit lui Houbraken, Duchesne era supărat pe Champaigne pentru că a devenit mai popular decât era el la curte, acesta este motivul pentru care Champaigne s-a întors la Bruxelles pentru a locui cu fratele său. miniatura| , Luvru Abia după ce a primit vestea morții lui Duchesne s-a întors să se căsătorească cu fiica lui. Philips de Champanje biography in De groote schouburgh der Nederlantsche konstschilders en schilderessen (1718) by , courtesy of the După moartea protectorului său, Duchesne, Champaigne a lucrat pentru Regina Mamă, Maria de Medici, pentru care a participat la decorarea Palais du Luxembourg . A realizat mai multe picturi pentru Catedrala Notre Dame din Paris, datând din 1638. De asemenea, a desenat mai multe cartoane pentru tapiserii. A devenit primul pictor al reginei cu o pensie de 1200 de lire sterline. De asemenea, a decorat Biserica Carmelită din Faubourg Saint-Jacques, una dintre bisericile preferate ale reginei-mamă.

Acest loc a fost distrus în timpul Revoluției Franceze, dar există mai multe picturi păstrate acum în muzee, care făceau parte din desenul original. Prezentarea în Templu se află la Dijon, Învierea lui Lazăr la Grenoble și Adormirea Maicii Domnului la Luvru.

A lucrat și pentru cardinalul Richelieu, pentru care a decorat Palais Cardinal, cupola Sorbonei și alte clădiri. Champaigne a fost singurul artist căruia i s-a permis să-l picteze pe Richelieu îmbrăcat în haine de cardinal, lucru pe care l-a realizat de unsprezece ori. A fost membru fondator al în 1648. Mai târziu (din 1640 încoace), a intrat sub influența jansenismului. După ce fiica sa paralizată a fost vindecată în mod miraculos la mănăstirea de maici din , a pictat celebrul, dar atipicul tablou , aflat acum la Luvru, care o reprezintă pe fiica artistului împreună cu maica-superioară .

Carieră dreapta|miniatura|215x215px| Poetul francez descris ca Saint Louis, c. 1640–1648 Champaigne a realizat un număr foarte mare de picturi, în principal lucrări religioase și portrete. Influențat de Rubens la începutul carierei, stilul său a devenit ulterior mai auster. Philippe de Champaigne rămâne un pictor excepțional datorită strălucirii culorilor din picturile sale și forței severe a compozițiilor sale.

El a portretizat întreaga curte franceză, înalta nobilime franceză, regalitatea, înalți membri ai bisericii și ai statului, parlamentari și arhitecți și alți oameni de seamă. Portretul poetului Vincent Voiture a fost creat în jurul anului 1649 ca frontispiciu pentru lucrările publicate de Voiture (publicate postum în 1650). Portretul este foarte neobișnuit, deoarece Champaigne l-a reelaborat ulterior ca portretul unei figuri religioase, Saint Louis (regele Ludovic al IX-lea), pentru a-i permite fiicei lui Voiture să-l țină cu ea când a intrat la mănăstire.

Reprezentându-le fețele, el a refuzat să arate o expresie tranzitorie, captând în schimb esența psihologică a persoanei.

Lucrările sale pot fi văzute în clădiri publice, colecții private, biserici precum Val-de-Grâce, Sorbona, , Saint-Merri, Saint-Médard și în Bazilica Notre-Dame du Port din Clermont-Ferrand.

Champaigne a fost suficient de proeminent în vremea lui încât să fie menționat în Cyrano de Bergerac într-un vers de Ragueneau care face referire la Cyrano: „Cu adevărat, nu ar trebui să caut să-i găsesc portretul de mâna solemnă a lui Philippe de Champagne”.

Elevii săi au fost nepotul său , , Jean Morin și .Phillipe de Champaigne in the RKD În ultima sa perioadă, Champaigne a pictat în principal subiecte religioase și membri ai familiei. A murit la Paris în 1674.

Galerie

Referințe miniatura|300x300px| Cina cea de Taină, Muzeul de Arte Frumoase din Lyon

Legături externe

Categorie:Janseniști Categorie:Decese în 1674 Categorie:Nașteri în 1602 Categorie:Pictori baroci Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite