Livia Rebreanu-Hulea (n. 12 octombrie 1889, Maieru, județul Bistrița-Năsăud - d. 1972, Aiud, județul Alba) a fost o poetă română, care, alături de soțul ei Ovidiu Hulea, a fondat primul liceu cu predare în limba română (Liceul Titu Maiorescu) și primul ziar în limba română (Zorile) din Aiud. A fost sora mai mică a scriitorului Liviu Rebreanu. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, fiind apreciată în special de Nicolae Iorga.
Opera Livia Rebreanu-Hulea a publicat în 1920 volumul de poezii „Răvașe-n tabără”, cuprinzând poezii din perioada 1914-1920. Acesta a fost singurul său volum de poezii publicat în timpul vieții.
Ulterior, arhiva familiei Rebreanu a fost studiată de prof. dr. Mircea Cenușă, ieșind la iveală 35 de caiete (manuscris) ale Liviei Rebreanu-Hulea, care au fost adunate sub titlul rebrenian „Familia Herdelea”, jurnalul de călătorie „Însemnările unei pelerine” și caietul-manuscris numit „Îți mai aduci aminte?”, având ca subtitlu „Cu soțul meu, 1915-1955”.
Opera poetică: Răvașe-n tabără, Arad, Editura Librăriei Diecezane, 1920. Răvașe-n tabără, ediția a II-a, Cluj, 1929 (reeditată în 2014 de Ecou Transilvan). Poezii, Aiud, Casa de Cultură „Liviu Rebreanu”, 1999; Cântecele mele, memorii și versuri, Aiud, Centrul Cultural „Liviu Rebreanu”, 2008; Cântecele mele, memorii și versuri, Cluj-Napoca, Grinta, 2016;
Note
Categorie:Nașteri în 1889 Categorie:Decese în 1972 Categorie:Poete române