Proiectul „Ultima adresă” (în )Pagina de internet „Poslednii adres” este o inițiativă civică desfășurată în Rusia și care are ca obiectiv perpetuarea memoriei persoanelor care au fost supuse represiunilor politice în timpul puterii sovietice. Pe peretele clădirii în care a locuit victima represaliilor este instalată o placă memorială mică, de 11 cm × 19 cm, dedicată unei singure persoane. Principiul proiectului este „Un nume, o viață, un semn” (în ) .
Proiectul este pus în practică de organizația nonprofit Fundația pentru Perpetuarea Memoriei Victimelor Represiunii Politice „Ultima adresă” și este finanțată din donații publice.. Sursa principală de informații despre cei aproape 3 milioane de cetățeni ai Uniunii Sovietice care au fost supuși represiunii politice este baza de date Societății „Memorial”.
În perioada 2014-2020, au fost instalate în Rusia peste 1.000 de plăcuțe memoriale „Ultima adresă”. Proiectul a primit mai multe distincții și premii publice. În același timp, proiectul a fost criticat de unele persoane publice.
Atitudinea autorităților a variat destul de mult: autoritățile federale au susținut proiectul, dar autoritățile din unele orașe (Sankt Petersburg și Ekaterinburg de exemplu) s-au opus instalării plăcilor „Ultima adresă” pe clădiri cu statutul de monumente istorice sau culturale.
În diferite alte țări post sovietice, urmând exemplul proiectului rus, au început proiecte independente: în Ucraina („"” din 2017), Cehia («Poslední adresa» din anul 2017) Poslední adresa , Georgia („” din anul 2018) ერთი სახელი, ერთი სიცოცხლე, ერთი ნიშანი </ref> și Republica Moldova („Ultima adresă” din anul 2018).
Apariția proiectului
„Ultima adresă” se bazează pe ideea proiectului Stolperstein de perpetuare a memoriei victimelor Holocaustului a artistului german Gunter Demnig. În cadrul proiectului Stolperstein au fost instalate peste 50.000 de plăcuțe memoriale în Germania și alte țări europene. Organizatorii proiectului „Ultima adresă” și-au propus să instaleze un număr cel puțin egal de plăci memoriale în localitățile Rusiei .
Inițiatorul proiectului a fost jurnalistul Serghei Parhomenko. Printre personalitățile implicate în activitatea fundației se numără criticul de artă Grigori Revzin, arhitectul Evgheni Ass, istoricii Nikita Sokolov și Irina Karatsuba, editorul Grigori Kunis și jurnalista Elena Vicens.
Avgheni Ass a atras un mare număr de artiști care să participe la concursul de proiecte, printre aceștia numărându-se și Alexadr Brodski. Echipa de creație a aprobat în unanimitate proiectul acestuia din urmă .
Activiștii civici au înființat în februarie 2014 Fundația „Ultima adresă” pentru perpetuarea memoriei victimelor represiunii politice. În aprilie același an, fundația a fost înregistrată oficial.
Membrii fondatori ai Fundației „Ultima adresă” sunt societatea moscovită „Memorial”, Evhgeni Ass, Serghei Parhomenko și Nikita Sokolov. Printre membrii principali ai grupului de inițiativă de la Moscova s-au numărat istoricii Grigori Isaakovici Revzin, Arseni Rohginski, Irina Karatsuba, jurnalista Elena Visens, artiștii Sofia Gavrilova, Alexandra Polivanova și Dmitri Kokorin .
Primele plăci memoriale „Ultima adresă” au fost instalate în decembrie 2014 la Moscova. Dezvelirea lor a fost programată să coincidă cu Ziua Internațională a Drepturilor Omului (10 decembrie). Optsprezece plăci memoriale au fost instalate la nouă adrese pentru început. Majoritatea plăcilor au fost instalate pe 7 decembrie. Prima adresă a fost casa de pe Horomnîi tupik, nr. 2/6, unde au fost plasate trei plăcuțe. Instalarea plăcilor rămase și ceremonia oficială de dezvelire au avut loc pe 10 decembrie la clădirea de la numărul 29/6 de pe strada 3-ya Tverskaia-Iamskaia, și la clădirea cu numărul 5 de pe strada Dolgorukovskaia. Ultima clădire a fost poreclită „Casa văduvelor”, deoarece mulți dintre bărbații care au locuit aici au căzut victime ale represiunilor staliniste, dar soțiile lor au fost lăsate să locuiască în continuare aici.
La ceremonia de deschidere au participat reprezentanți ai societății Memorial: Arseni Rohginsky, Elena Jemkova, istoricul Boris Belenkin, jurnalistul Serhgei Parhomenko, șeful Consiliului pentru Drepturile Omului Mihail Fedotov , comisarul pentru drepturile copilului Evgheni Bunimovici și mulți alții .
La 21 martie 2015, primele semne comemorative au fost instalate în afara Moscovei: nouă plăci au fost dezvelite în Sankt Petersburg. Grupul de inițiativă din Sankt Petersburg al proiectului „Ultima adresă” i-a inclus pe editorul Grigori Kunis, Evgenia Kulakova din partea Memorialului local și jurnalista Natalia Șkurionok.
Taganrog a devenit al treilea oraș al proiectului „Ultima adresă” la 31 mai 2015. La ceremonia de deschidere au participat, printre alții, deputatul Dumei Regionale Rostov Oleg Kobiakov, istoricul Alexander Kojin și Serghei Parhomenko .
În noiembrie - decembrie 2018, Muzeul de Stat de Arhitectură „Șciusev” a găzduit o expoziție „Последний адрес / 5 лет ”, dedicată celei de-a cincea aniversări a proiectului.
În iulie 2019, „Ultima adresă” a devenit membru al „International Coalition of Sites of Conscience”, iar pagina proiectului a apărut pe site-ul Coaliției .
Pe 7 februarie 2020, a fost instalată placa memorială cu numărul 1.000 placă în orașul Gorohoveț, Regiunea Vladimir (strada Lenin, 21) .
Descrierea proiectului
Placa memorială „Ultima adresă” este confecționată din oțel inoxidabil și are dimensiunile de 11 x 19 cm . Proiectul plăcuței memoriale aparține arhitectului Alexandr Brodski .
În cadrul proiectului, este instalat un semn comemorativ mic din metal, de mici dimensiuni, dreptunghiular, pe casă despre care se știe că este ultima adresă cunoscută a victimei acțiunii arbitrare a statului stalinist. Pe placă sunt indicate numele persoanei, anul nașterii, profesia, datele arestării, execuția și anul reabilitării. În partea stângă a plăcii există o gaură pătrată care semnifică o fotografia lipsă. Totalitatea acestor astfel de plăci personale formează un memorial „de rețea”, împrăștiat în diferite orașe ale lumii. În cazul în care casa în care locuiau cei supuși represiunii a fost demolată, placa poate fi instalată pe clădirea construită în locul ei.
Proiectul plăcii a fost dezvoltat de arhitectul Alexandr Brodski. În partea dreaptă a plăcii, au fost ștanțate manual, folosindu-se litere majuscule, informații pe mai multe mai multe rânduri: „AICI A LOCUIT (prenumele, patronimicul, numele de familie), PROFESIA, NĂSCUT ÎN (anul), ARESTAT(Ă) LA (data), EXECUTAT(Ă) LA (data), REABILITAT(Ă) ÎN (anul)”. Datele exacte ale arestării și împușcării, precum și ultima adresă, sunt preluate din dosarul de anchetă al persoanei supuse represiunii. În cazul în care casa a fost demolată, atunci semnul este plasat lângă acest loc și pe primul rând de pe acesta se poate citi „ÎN ACEST LOC A FOST CASA ÎN CARE A LOCUIT ...”, „LÂNGĂ ACEASTĂ CASĂ A FOST CASA ÎN CARE A LOCUIT ...” sau „VIS-A-VIS ERA CASA ÎN CARE A LOCUIT ...”. În cazul în care profesia unei persoane este necunoscută, aceste informații nu sunt plasate pe semn. Ocazional, într-o astfel de situație, poate fi indicat tipul de activitate, poziția sau afilierea la organizație. Dacă o persoană nu a murit ca urmare a împușcării, atunci linia despre moarte este modificată în funcție de circumstanțele acesteia. În partea stângă a plăcii este o mică gaură pătrată, prin care puteți vedea peretele gol al casei pe care este atașat semnul. Acest spațiu gol evocă o asociere cu o fotografie care a dispărut de pe placă și simbolizează pierderea generată de moartea unei persoane .
Potrivit site-ului proiectului, producția de plăci comemorative „este organizată într-o companie mică cu experiență serioasă în fabricarea produselor metalice pentru proiecte arhitecturale și artistice”. Numele acestei companii nu este divulgat de fundație..
Conform paginii oficiale a proiectului, adresa acestuia este: Moscova, st. Karetnîi Riad, 5/10. Aceasta este de asemenea adresa biroului centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Moscova.
Proiectul „Ultima adresă” cooperează activ cu societatea Memorial: se bazează pe o bază de date a victimelor represiunii politice întocmită de personalități publice din anii 1990. Societatea Memorial participă de asemenea la inițiativele „Ultima adresă”. Datorită acestor fapte, celulele „Ultima adresă” apar adesea în regiunile Rusiei în care activează și Memorial . Cadrul legislativ Proiectul se bazează pe următoarele prevederi ale legii „Cu privire la reabilitarea victimelor represiunii politice”, adoptată în 1991 : cu privire la interpretarea perioadei cuprinse în lege, care ar trebui considerată o perioadă de represiuni politice în Rusia și URSS (conform legii, acestea au început direct la 25 octombrie (7 noiembrie) 1917) și la determinarea a ceea ce ar trebui să fie considerate represiuni politice.
Aceste plăcuțe nu sunt considerate, în conformitate cu legile Rusiei, ca fiind „plăci memoriale” iar, în particular, nu cad sub incidența legii „Cu privire la plăcile meoriale din Sankt Petersburg” . Acest lucru se datorează, printre altele, faptului că o placă memorială este instalată pentru cinstirea unei persoane remarcabile, iar placa „Ultima adresă” poate fi dedicată unei persoane necunoscute (de exemplu, un cizmar). Prin urmare, organizatorii proiectului au decis să interpreteze statutul indicatoarelor drept indicatoare de informații (ca indicatoare de genul „Nu parcați mașinile – platforma pentru remorcare este în funcțiune”). Aprobarea instalării plăcilor Procedura de aprobare a instalării plăcilor este diferită pentru proiectele rus „Ultima adresă” și german „Stolperstein”. Proiectul german „Stolperstein” recomandă doar (dar nu obligă) să informeze locuitorii despre instalarea plăcilor.. Conform regulilor interne ale inițiativei „Ultima adresă”, începând cu 2020, voluntarii trebuie să discute cu locuitorii casei.
Organizatorii i-au explicat cercetătorului F. D. Veselov că instalarea semnelor „Ultima adresă” trebuie coordonată numai cu proprietarii fațadelor clădirilor (rezidenți, oameni de afaceri sau șefi de structuri de stat situate în clădiri) pe care vor fi instalate. În același timp, în legislația rusă (începând cu 2020) nu existau instrucțiuni clare cu privire la modul de interpretare a semnului „Ultima adresă” și câți locuitori ai casei trebuie să fie de acord cu instalarea acestuia .
Coordonatorul din Petersburg a spus că este ușor să conveniți asupra unei instalări pe o clădire publică nerezidențială legată de tema memoriei (muzeu, bibliotecă) . Cu toate acestea, marile afaceri și afacerile legate de stat se tem începând cu 2020 să ia contact public cu „Ultima adresă”. Finanțare Proiectul este finanțat prin organizația non-profit Fundația pentru comemorarea victimelor represiunii politice „Ultima adresă”. Costurile de funcționare „Ultima adresă” au fost acoperite de donații private, precum și de subvenții de la organizații precum „Centrul prezidențial Boris Elțîn”, „Fundația „Perpetuarea memoriei victimelor represiunii politice”, „Fundația Mihail Prohorov sau distribuitorul de mărfuri de lux „Bosco di Ciliegi” .
Solicitantul, care a solicitat fundației să plaseze o placă, transferă 4.000 de ruble pentru fabricarea și instalarea acesteia și, de asemenea, aduce o contribuție voluntară la întreținerea fundației. În opinia fundației, acest lucru face solicitantul răspunzător financiar pentru inițiativă. Costurile asociate cu sprijinul organizațional și legal al proiectului, desfășurarea lucrărilor de arhivare, crearea și întreținerea site-ului sunt plătite prin donații voluntare ale cetățenilor și organizațiilor ruse. În 2014-2016, una dintre principalele surse de finanțare a fondului a fost „Fondul primului președinte al Rusiei B. N. Elțin”, dar mai mult de jumătate din fonduri provin din transferuri de bani prin diferite sisteme de plăți bancareПоследний адрес. Отчеты / Ultima adresă. Rapoarte .
Inițiativa de instalare a plăcilor