O tulburare a gândirii (TD) este orice tulburare a cunoașterii care afectează în mod negativ limbajul și conținutul gândirii, prin urmare comunicarea. S-a afirmat că o varietate de tulburări de gândire sunt caracteristice persoanelor cu schizofrenie. O tulburare de conținut a gândirii este caracterizată de obicei prin experimentarea mai multor porțiuni de delir. Termenul de tulburare de gândire este adesea folosit pentru a se referi la o tulburare de gândire formală.

O tulburare de gândire formală (FTD) este o perturbare a formei sau structurii gândirii. Tulburarea formală a gândirii, cunoscută și sub numele de gândire dezorganizată, are ca rezultat vorbirea dezorganizată și este recunoscută ca o caracteristică majoră a schizofreniei și a altor psihoze. FTD este, de asemenea, asociat cu afecțiuni, inclusiv tulburări de dispoziție, demență, manie și boli neurologice.

Tipurile de tulburări de gândire includ deraierea, vorbirea presată, sărăcia de vorbire, tangențialitatea, repetarea lucrurilor și blocarea gândurilor.

Tulburarea formală a gândirii este mai degrabă o tulburare a formei gândirii decât a conținutului gândirii care acoperă halucinațiile și iluziile. FTD, spre deosebire de halucinații și iluzii, este un semn obiectiv observabil al psihozei. FTD este un simptom comun și esențial al unei tulburări psihotice și poate fi văzut ca un simptom al severității sale și, de asemenea, ca un predictor al prognosticului. Acesta reflectă un grup de tulburări cognitive, lingvistice și afective, care a generat interes de cercetare din domeniile neuroștiinței cognitive, neurolingvistică și psihiatrie.

Eugen Bleuler, care a denumit schizofrenia, a susținut că tulburarea gândirii este caracteristica sa definitorie.Colman, A. M. (2001) Oxford Dictionary of Psychology, Oxford University Press. Cu toate acestea, tulburările de gândire și vorbire, cum ar fi zgomotul sau ecolalia, pot fi prezente în sindromul Tourette sau în alte simptome întâlnite în delir. Există o diferență clinică între aceste două grupuri. Cei cu psihoze sunt mai puțin susceptibili de a arăta o conștientizare sau îngrijorare cu privire la gândirea dezordonată, în timp ce cei cu alte tulburări manifestă conștientizare și îngrijorare cu privire la faptul că nu pot gândi corect.

Tulburare de conținut al gândirii

Tulburarea conținutului gândirii este o tulburare a gândirii în care o persoană se confruntă cu iluzii multiple, fragmentate, de obicei o caracteristică a schizofreniei și a altor tulburări mentale, inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă și mania.. Tulburarea conținutului-gând nu se limitează la iluzii, alte posibile anomalii includ preocuparea (centrarea gândirii către o anumită idee în asociere cu o afectare puternică), obsesia (un gând, o idee sau o imagine persistentă care este intruzivă sau inadecvată și care este tulburătoare sau supărătoare), constrângere (nevoia de a efectua un act în mod persistent și repetitiv - fără ca acesta să conducă neapărat la o recompensă sau plăcere efectivă - pentru a reduce suferința), gândirea magică (credința că gândurile cuiva pot produce efecte în lume sau că gândirea ceva corespunde cu a face același lucru), idei supraevaluate (credință falsă / exagerată care este ținută cu convingere, dar nu cu intensitate delirantă), idei de referință (credință că evenimentele inofensive sau coincidente experimentate au o semnificație personală puternică) sau influență (credința că oamenii sau agenții externi exercită în mod ascuns puteri asupra sinelui), idei persecutorii, fobii (temeri iraționale de obiecte sau circumstanțe), idei de sinucidere, idei violente și idei de omucidere. "Suicidal, violent, and homicidal ideation fall under the category of thought content..."

Nucleele perturbării conținutului gândirii sunt convingeri și convingeri anormale, după ce se iau în considerare cultura și mediul social al persoanei, și variază de la idei supraevaluate la iluzii fixe. De obicei, convingerile și iluziile anormale sunt diagnostice nespecifice, chiar dacă unele iluzii sunt mai răspândite într-o tulburare decât în ​​alta. De asemenea, gândul normal sau neurotipic - format din conștientizare, preocupări, credințe, preocupări, dorințe, fantezii, imaginație și concepte - poate fi ilogic și poate conține credințe și prejudecăți/părtiniri care sunt evident contradictorii. Persoanele au, de asemenea, variații considerabile, iar gândirea aceleiași persoane se poate schimba considerabil din când în când.

În psihoză, iluziile sunt cele mai frecvente anomalii ale conținutului de gândire. O iluzie este o credință fermă și fixă ​​bazată pe motive inadecvate care nu pot fi argumentate rațional sau dovezi contrare și nu sunt sincronizate cu mediul social, cultural și educațional. Exemple obișnuite în examinarea stării mentale includ: erotomania (credința că cineva este îndrăgostit de sine), grandiozitatea (credința că una este cea mai mare, cea mai puternică, cea mai rapidă, cea mai bogată și/sau cea mai inteligentă persoană vreodată), persecuția (credința că persoana respectivă, sau cineva căruia îi este apropiată persoana, este tratat în mod malefic într-un fel), referința (credința că observațiile nesemnificative, evenimentele sau obiectele din mediul înconjurător au sens sau semnificație personală), transmiterea gândurilor (credința că alții pot auzi sau sunt conștient de gândurile cuiva), inserarea gândului (convingerea că gândurile nu sunt ale lui, ci mai degrabă aparțin altcuiva și au fost inserate în mintea cuiva),, retragerea gândului (credința că gândurile au fost „scoase” din mintea cuiva și cineva nu are nicio putere asupra acestui lucru), controlul exterior (credința că forțele exterioare controlează gândurile, sentimentele și acțiunile), infidelitatea (credința că un partener se înșală pe sine), boala închipuită (credința că cineva are o boală sau condiție medicală) și nihilistă (credința că mintea, corpul, lumea în general sau părți ale acesteia nu mai există). Iluziile sunt frecvente la persoanele cu manie, depresie, tulburări schizoafective, delir, demență, tulburări de consum de substanțe, schizofrenie și tulburări delirante.

Tulburare de gândire formală

Tulburarea de gândire formală (FTD), sau pur și simplu tulburarea de gândire, este cunoscută și sub numele de vorbire dezorganizată - evidentă din gândirea dezorganizată și este una dintre trăsăturile distinctive ale schizofreniei. Tulburarea formală a gândirii este mai degrabă o tulburare a formei gândirii decât a conținutului gândirii, care acoperă halucinațiile și iluziile. FTD, spre deosebire de halucinații și iluzii, este un semn obiectiv observabil al psihozei. FTD este un simptom comun și esențial al unei tulburări psihotice și poate fi văzut ca un simptom al severității sale și, de asemenea, ca un predictor al prognosticului. Acesta reflectă un grup de tulburări cognitive, lingvistice și afective, care a generat interes de cercetare din domeniile neuroștiinței cognitive, neurolingvistică și psihiatrie.

FTD este un sindrom complex, multidimensional, caracterizat prin deficiențe în organizarea logică a gândirii necesare pentru atingerea obiectivelor. FTD poate fi împărțit în grupuri de simptome pozitive și negative, precum și simptome obiective versus subiective. În cadrul simptomelor pozitive și negative, acestea au fost grupate în tulburare de gândire formală pozitivă (posFTD) și tulburare de gândire formală negativă (negFTD). Subtipurile pozitive au fost cele de presiune a vorbirii, tangențialitate, deraiere, incoerență și lipsă de logică. Subtipurile negative au fost cele de sărăcie de vorbire și sărăcie de conținut. Cele două grupuri au fost propuse să fie la fiecare capăt al unui spectru de vorbire normală. Cu toate acestea, studii ulterioare au arătat că acestea sunt slab corelate. O măsură cuprinzătoare a tulburării formale a gândirii este scala gândirii și tulburării limbajului (TALD).

Nancy Andreasen a preferat să numească tulburările gândirii în mod colectiv ca tulburări de comunicare gândire-limbaj (tulburări TLC). În cadrul Gândirii, Limbajului, Comunicării (TLC), au fost descrise până la șapte domenii ale FTD, majoritatea varianței fiind reprezentată doar de două sau trei domenii. Unele tulburări TLC sunt mai sugestive pentru o tulburare severă și au prioritate prin enumerarea lor în primii 11 termeni.

S-a propus că tulburarea formală a gândirii se referă la neurocogniție prin memoria semantică. Deficiența rețelei semantice la persoanele cu schizofrenie - măsurată prin diferența dintre fluența (numărul de nume de animale produse în 60 de secunde) și fluența fonologică (numărul de cuvinte care încep cu "F" produse în 60 de secunde) - prezice severitatea tulburării de gândire formală, sugerând că informațiile verbale (prin amorsare semantică ) nu sunt disponibile. Alte ipoteze includ deficitul de memorie de lucru (confuzia cu ceea ce sa spus deja într-o conversație) și concentrarea atenției.

Semne și simptome

În populația generală, vor exista întotdeauna anomalii în limbaj și, prin urmare, prezența sau absența lor nu reprezintă un diagnostic al niciunei afecțiuni. Anomaliile de limbaj pot apărea în schizofrenie și alte tulburări, cum ar fi mania sau depresia, și pot apărea și la oricine poate fi pur și simplu obosit sau stresat. To distinguish thought disorder, patterns of speech, severity of symptoms, their frequency, and resulting functional impairment can be considered. Pentru a distinge tulburarea gândirii, pot fi luate în considerare modele de vorbire, severitatea simptomelor, frecvența acestora și afectarea funcțională rezultată. Simptomele tulburării de gândire includ deraierea, vorbirea presată, sărăcia de vorbire, tangențialitatea și blocarea gândurilor. FTD este o caracteristică distinctivă a schizofreniei, dar este, de asemenea, asociată cu alte afecțiuni, inclusiv tulburări de dispoziție, demență, manie și boli neurologice. Atenția afectată, memoria slabă și dificultatea de a formula concepte abstracte pot reflecta, de asemenea, tulburarea gândirii și pot fi observate sau evaluate cu teste de stare mentală, cum ar fi șapte în serie sau teste de memorie. cited

Tipuri

Există multe tipuri de tulburări de gândire. Acestea sunt, de asemenea, denumite simptome ale tulburării formale de gândire, dintre care 30 sunt descrise, inclusiv:

Alogia (și sărăcia de vorbire) - O sărăcie de vorbire, fie în cantitate, fie în conținut. Sub clasificarea simptomelor negative / pozitive ale schizofreniei, aceasta este clasificată ca simptom negativ."... In this way, alogia is conceived of as a "negative thought disorder." ..." "... The paucity of meaningful content in the presence of a normal amount of speech that is sometimes included in alogia is actually a disorganization of thought and not a negative symptom and is properly included in the disorganization cluster of symptoms. ..." Atunci când clasificăm simptomele în mai multe dimensiuni, sărăcia conținutului vorbirii - lipsa conținutului semnificativ cu o cantitate normală de vorbire - este un simptom de dezorganizare, în timp ce sărăcia vorbirii - pierderea producției vorbirii - este un simptom negativ. În SANS , blocarea gândirii este considerată o parte a alogiei, la fel și latența crescută la răspuns. Blocarea sau blocarea gândirii, numită și privarea de gândire sau gândirea obstructivă - O oprire bruscă în mijlocul unui tren de gândire care poate sau nu poate fi continuat.