Tricholoma batschii (Gro Sissel Gulden, 1969 ex Machiel Evert Noordeloos & Morten Christensen, 1999), sin. Tricholoma subannulatum (August Batsch, 1786 ex Giacomo Bresadola, 1927), după micologi anglo-americani identic cu Tricholoma fracticum (Max Britzelmayr, 1883 ex Hanns Kreisel, 1984), din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul Tricholoma,Mycobank este o specie de ciuperci otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Acest burete destul de comun trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri, adesea în șiruri sau cercuri de vrăjitoare, în păduri de conifere, la marginea lor precum prin parcuri și grădini, preferat sub pini, dar, de asemenea sub molizi. Apare pe sol calcaros, de la câmpie la munte, din (august) septembrie până în noiembrie.Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 160-161, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 304-305 - 1, ISBN 3-405-12116-7

Taxonomie thumb|left|105px|August Batsch Numele binomial a fost determinat de botanistul german August Batsch drept Agaricus subannulatus în volumul 2 al lucrării sale Elenchus Fungorum latine et germanice - Continuatio prima din 1786August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice - Continuatio prima”, vol. 2, Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1786, p. 75, tab. 16 și transferat corect la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului de renumitul micolog italian Giacomo Bresadola, în volumul II al marii sale opere Iconographia Micologoca de Giacomo Bresadola din 1927.Giacomo Bresadola: „Iconographia Micologoca de Giacomo Bresadola”, vol. II, cu 50 de plăci colorate, Editura Mediolani, Milano 1927, p. 63 Acest taxon se mai folosește în cărți micologice. În 1969, micologul norvegian Gro Sissel Gulden a redenumit specia în Tricholoma batschii,Gro Sissel Gulden: „Musseron flora”, Editura Universității, Oslo 1969, p. 60 taxon sancționat de botaniștii Machiel Evert Noordeloos și Morten Christensen, de verificat în volumul 17 al jurnalului micologic Persoonia din 1999,M. Christensen & M. E. Noordeloos: „Tricholoma batschii Gulden” în: „Persoonia”, vol. 17, nr. 2, 1999, p. 315 fiind numele curent valabil (2020).

Index Fungorum vede specia Tricholoma fracticum (Max Britzelmayr, 1883 ex Hanns Kreisel, 1984)H. Kreisel: „Tricholoma fracticum”, în: „Feddes Repertorium Specierum Novarum Regni Vegetabilis”, vol. 95, 1984, p. 700 drept sinonim al Tricholoma batschii, dar numai pentru micologii englezi și irlandezi, dar majoritatea o declară specie independentă, astfel ca de exemplu și prestigioasele MycobankMycobank 2 precum NCBI, dar, de asemenea, Index Fungorum.Fungorum 2

Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar, nefiind folosite, sunt neglijabile (cu excepția denumirii lui Bresadola).

Numele generic este derivat din cuvintele de limba greacă veche (=păr)Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1818, p. 276 și (=margine, tiv de ex. unei rochii),Wilhelm Pape: „Handwörterbuch der griechischen Sprache - Griechisch-deutsches Handwörterbuch”, vol. 2, Editura Vieweg & Sohn, Braunschweig 1914, p. 76 iar epitetul batschii a fost creat în onoarea sus numitului botanist și micolog August Batsch.

Descriere thumb|left|250px|Bres.: Tricholoma subannulatum Pălăria: are un diametru de 6-12 (16) cm, este cărnoasă, compactă și fermă, inițial semisferică, apoi convexă pentru ca să devină plată și adesea ondulată, chiar adâncită în vârstă, prezentând nu rar un gurgui turtit în centru. Marginea netedă este pentru mult timp răsfrântă în jos. Cuticula care se poate îndepărta de pălărie este netedă, uscată, cu un luciu mătăsos, fibros incarnată, niciodată solzoasă, devenind la umezeală unsuroasă. Coloritul variază în diverse nuanțe de brun, astfel poate fi brun deschis, maroniu, brun-roșiatic sau castaniu. Lamelele: sunt inegale, bifurcate, destul de subțiri și îndesate, aderate și cu avansarea în vârstă din ce în ce mai bombate spre picior (numit: șanț de castel), dar cu aspect aproape liber. Muchiile sunt în tinerețe netede, odată bătrâne însă zimțate. Coloritul inițial alb, devine apoi mai întâi albicios până crem și în sfârșit palid carneu până slab brun-roșiatic, adesea cu pete maronii. Piciorul: are o înălțime de 6-12 cm și o lățime de 1,5-2,5 cm, este solid, longitudinal fibros, plin, în vârstă pe dinăuntru gol de formă tubulară, cilindric, rareori slab îndoit și înrădăcinând uneori ceva. Pe exterior este uscat, neted, spre bază fin solzos. Prezintă un inel pielos alb repede trecător care izvorăște din pălărie. La sfârșitul manșetei dispărute rămâne uneori o zonă inelară nu prea accentuată maronie. De acolo în sus coloritul este albicios, spre bază mai mult sau mai puțin maroniu. Carnea: este compactă, groasă, fermă și albă care capătă pete carneu-brune la bătrânețe, ce nu se decolorează în urma unei tăieri. Are un miros de castraveți proaspeți și de faină, asemănător buretelui de mai, dar un gust foarte amar. Caracteristici microscopice: prezintă spori ovoidali până aproape sferici, gutulați, netezi hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și o picătură uleioasă mare în centru, având o mărime de 5-6 x 6-6,5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 2, uneori 4 sterigme fiecare, măsoară 30-35 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) asemănătoare cu vârfuri rotunjite sunt mai mici, lipsind în himeniu.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 63 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Confuzii Ciuperca poate fi confundată cu de exemplu: Tricholoma acerbum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma albobrunneum sin. Tricholoma striatum (otrăvitor, destul de amar),Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 84-85, ISBN 978-3-8354-1839-4 Tricholoma apium (comestibil, se dezvoltă în păduri de conifere sub molizi și pini, miros de țelină sau Maggi, gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 312-313, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma aurantium (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 348-349, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma colossus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 292-293, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma focale (otrăvitor),Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Tricholoma fucatum (comestibil, dar de valoare scăzută, slab gălbuie, miros de făină și gust identic, neamar, trăiește în păduri de conifere),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma fulvum (necomestibil, carne galbenă, fără miros),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 260-261, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma imbricatum (comestibil, dar de calitate inferioară, trăiește în păduri de conifere preferat sub pini, suprafață maronie, solzos-fibroasă, cu miros făinos, și gust blând până amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma pessundatum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 292-293, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma populinum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 306-307, ISBN 88-85013-25-2 Tricholoma portentosum (comestibil, savuros), se dezvoltă preponderent sub molizi și pini, respectiv sub plopi tremurători și mesteceni, miros de pepeni, castraveți, ușor de faină și gust blând, ceva făinos, după mestecare ca de pepene sau de stridie),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 296-297, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma psammopus (necomestibil), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 332-333, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma saponaceum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 86-287, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma stans (necomestibil),Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 237, ISBN 3-8289-1619-8 Tricholoma ustale (slab otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma ustaloides (necomestibil, se dezvoltă în păduri de conifere pe lângă pini pe sol nisipos, miros făinos, gust destul de amar),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 338-339, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma vaccinum (necomestibil, ingerat în cantități mai mari toxic, se dezvoltă în același habitat ca specia descrisă, miros făinos-pământos, gust făinos, amărui și slab iute),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6 dar chiar și cu letalul Paxillus involutus.Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Specia este din cauza amărăciunii ei absolut necomestibilă. În plus este și otrăvitoare ingerată în stare crudă, provocând o anemie hemolitică cu o latență de 2-14 zile. Hemolizinele, compușii toxici ai buretelui, sunt substanțe care se neutralizează la majoritatea tipurilor de ciuperci prin încălzire.Toxine în legătură cu ciuperci

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Tricholoma batschii, film în limba franceză cu text englez Tricholoma batschii, film spaniol

Categorie:Tricholoma Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1786 în știință