În urma mai multor studii s-a observat o corelație între ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați. Ray Blanchard a fost primul care a rezumat asocierea și a menționat-o ca efectul ordinii nașterii fraților (en. fraternal birth order effect). Și alți oameni de știință din trecut au identificat această corelație. Această teorie acceptată și verificată statistic e una dintre teorii, nu singura acceptată de către oamenii de știință, dintre alte teorii care încearcă să explice orientarea sexuală non-heterosexuală la animalele umane. Tot de la această teorie s-a pornit și apoi s-a demonstrat, coroborat cu alte teorii, statistici și studii, că nu există o genă „gay” și că orientarea sexuală nu se moștenește genetic. Teoria fratelui mai mare demonstrează clar că orientarea homosexuală, la persoanele cu sex anatomic masculin, e formată prenatal în urma unui mecanism complex care nu are legătură cu nici un mecanism ce ține de gene moștenite, ci cu nivelul unui anumit hormon proteic prenatal măsurat în timpul sarcinii care, în urma unui mecanism complex și în combinație cu alte proteine, se influențează o anumită zonă din structura creierului fătului. La persoanele cu sex anatomic femeiesc cu orientare homosexuală sau bisexuală această teorie nu se aplică sau nu a fost verificată sau studiată suficient. Persoanele intersex nu au fost identificate în studii.

Rezumatul studiilor este: Cu cât un bărbat, cu sexul masculin anatomic determinat la naștere, care are mai mulți frați mai mari ca el din aceeași mamă purtătoare, ținând cont și de frații dinaintea lui decedați sau avortați, inclusiv sarcinile pierdute de mama purtătoare, însă indiferent de numărul de surori mai mari sau mai mici și indiferent dacă locuiește în același cămin, atunci cu atât este mai mare probabilitatea ca acesta din urmă să aibă o orientare homosexuală sau bisexuală. În general, statistic observat, dar nu este o regulă, de la al cincelea mascul din linie se poate pune în discuție orientarea non-heteronormativă. Mecanismul formării orientării non-heterosexuale este complex dar s-a observat că are legătură cu o anume proteină coroborat cu anumite antigene; mecanism produs de mama purtătoare și că nu ține de donatoare sau de donator, în cazul unei înseminări asistate. O anume zonă din creierul persoanei, observat după naștere, ține de comportamentul homosexual, și exprimat, în general observat, dar nu este o regulă, după vârsta de 14 ani. Orientarea homosexuală înnăscută nu se moștenește genetic, nu există o genă „gay”. Orientarea homosexuală înnăscută se formează în primele 3-6 săptămâni de sarcină. În mod specific s-a constatat că antigenele materne la proteina neuroligină NLGN4Y și proteina Y-cromozonală, importantă în dezvoltarea creierului fetal masculin, sunt implicate în efectul fraților mai mari. Uneori a fost numit efectul fratelui mai mare (en. older brother effect). S-a estimat că minim minimorum 15% din demografia persoanelor cu orientare homosexuală este asociată cu ordinea nașterii fraților. S-a mai observat că frații mai în vârstă au o greutate la naștere mai mare comparativ cu frații mai tineri. S-a concluzionat, analizându-se comparativ familile cu frați mai mari dar care nu erau născuți din aceeași mamă și corelat și cu faptul cu îndemânarea în a fi stângaci, dreptaci sau ambidextrii, că orientarea sexuală intrinsecă se formează în timpul sarcinii. Ulterior teoriei rezumatoare enunțate de Ray Blanchard, unele studii au luat în calcul și sarcinile pierdute și avorturile.

Efectul fratelui mai mare operează printr-un mecanism biologic în timpul vieții prenatale, nu în timpul copilăriei sau adolescenței și este independent de vârstă, anul nașterii, climă, mediu, cultură, educație, religie, statut socioeconomic, tipul de familie, identitate, rasă, etc.. Conform acestei teorii, analizate fiind mai multe populații din diverse culturi, se estimează că 4-20% din populația masculină are comportament bisexual sau homosexual.

Preambul Identitatea de gen, sexul, orientarea sexuală, orientarea romantică, practica sexuală și exprimarea de gen sunt distincte. Efectul va fi denumit în mai multe feluri, cu același înțeles, precum: efectul fratelui mai mare, efectul ordinii nașterii fraților, efectul de ordine de naștere fraternă sau simplu efectul.

Efectul fratelui mai mare nu se corelează cu mecanismul dezvoltării sexului în timpul sarcinii, ci numai cu orientarea sexuală a persoanelor cu sex bărbătesc.

Efectul fratelui mai mare nu se corelează cu mecanismul formării persoanelor transgen bărbat-spre-femeie, ci cu orientarea sexuală a persoanelor născute cu sex anatomic bărbătesc indiferent de identitatea de gen.

Efectul fratelui mai mare nu se corelează cu mecanismul psihologic pentru persoanele care dezvoltă parafilii, ci cu orientarea sexuală homosexuală sau bisexuală a persoanelor parafilice de sex bărbătesc.

Efectul fratelui mai mare nu se corelează cu mecanismul alegerii practicilor sexuale, ci cu orientarea sexuală a persoanelor cu sex bărbătesc care au anumite practici sexuale. Teoria "efectului fratelui mai mare" este unanim acceptată de comunitatea științifică care analizează comportamentul non-exclusiv-heterosexual la persoanele cu sex anatomic bărbătesc; nu s-a ținut cont de determinarea cromozomială a sexului ci doar de determinarea anatomică.

Prezentare generală Efectul fratelui mai mare a fost descris drept cel mai consistent și corelat studiu bio-demografic ce analizează orientare sexuală la bărbați. În 1958, s-a raportat că bărbații homosexuali tind să aibă un număr mai mare de frați mai în vârstă (adică un „ordin de naștere mai târziu/mai mare”) decât bărbații heterosexuali, iar în 1962, aceste descoperiri au fost publicate în detaliu. În 1996, Ray Blanchard și Anthony Bogaert au demonstrat că ordinea de naștere ulterioară a bărbaților homosexuali s-a datorat exclusiv unui număr de frați mai mari și nu surori mai mari. De asemenea, aceștia au arătat că fiecare frate mai mare a crescut șansele de homosexualitate la un frate născut după, cu 33%. Mai târziu în același an, Blanchard și Bogaert au demonstrat efectul fratelui mai mare în Kinsey Interview Data, o „bază de date foarte mare și semnificativă din punct de vedere istoric”. Într-un studiu publicat în 1998, Blanchard a numit acest fenomen efectul ordinii de naștere a fraților (en. the fraternal birth order effect). alt=În 2017, dovezi biochimice au fost evidențiate ce susțin teoria "Efectul fratelui mai mare".|stanga|miniatura|În 2017, dovezi biochimice au fost evidențiate ce susțin teoria "Efectul fratelui mai mare". Evidențierea nivelului proteinei NLGN4Y la progeniturile de sex bărbătesc aflați în sacul placentar a femeii purtătoare. Cercetările de-a lungul anilor au stabilit mai multe lucruri. În primul rând, bărbații homosexuali tind să aibă un ordin de naștere mai mare decât bărbații heterosexuali, iar acest ordin de naștere mai mare este atribuit bărbaților homosexuali având un număr mai mare de frați mai mari. Conform mai multor studii, fiecare frate mai mare crește cu 28–48% posibilitatea unui copil de sex masculin de a avea o orientare homosexuală. Cu toate acestea, numărul surorilor mai mari, al fraților mai mici și al surorilor mai mici nu are efect asupra acestor șanse. S-a estimat că aproximativ unul din șapte bărbați homosexuali își datorează orientarea sexuală datorită efectului fratelui mai mare. Se pare că nu există niciun efect al ordinului nașterii asupra orientării sexuale la femei.

În al doilea rând, efectul fratelui mai mare operează printr-un mecanism biologic în timpul vieții prenatale, nu în timpul copilăriei sau adolescenței. Dovada directă este faptul că efectul de ordine de naștere fraternă a fost găsit chiar și la bărbații care nu au crescut cu frații lor biologici - s-a stabilit că frații biologici cresc șansele de homosexualitate la bărbații care se nasc mai târziu, chiar dacă au fost crescuți în diferite gospodăriile, în timp ce frații non-biologici, cum ar fi frații vitreg sau frații adoptați, nu au niciun efect asupra orientării sexuale a bărbaților. Dovezile indirecte indică, de asemenea, că efectul de ordine de naștere fraternă este prenatal și biologic, mai degrabă decât de natură postnatală și psihosocială: efectul de ordine de naștere fraternă a fost confirmat că interacționează cu mâna, deoarece incidența homosexualității este corelată cu o creștere la frații mai mari se vede doar la bărbații cu mâna dreaptă. Întrucât îndemânarea (dreptaci, stângaci, ambidextru) se dezvoltă prenatal, această constatare indică faptul că mecanismele prenatale stau la baza efectului fratelui mai mare. S-a descoperit, de asemenea, că bărbații homosexuali cu frați mai mari au ponderi de naștere semnificativ mai mici în comparație cu bărbații heterosexuali cu frații mai mari. Deoarece greutatea nașterii este determinată incontestabil prenatal, se știe că un factor comun de dezvoltare care funcționează înainte de naștere este în mod necesar la baza efectului fratelui mai mare și orientare sexuală la bărbați.

În al treilea rând, efectul de ordine de naștere fraternă a fost demonstrat pe diferite eșantioane, cum ar fi bărbați homosexuali din rase diferite, culturi diferite, epoci istorice diferite, și regiuni geografice larg separate. Efectul fratelui mai mare a fost demonstrat în locuri precum Brazilia, Canada, Finlanda, Iran, Italia, Olanda, Samoa, Spania, Turcia, Regatul Unit și Statele Unite. Efectul a fost demonstrat și la bărbații homosexuali din convenență și probe reprezentative naționale.

Descoperiri empirice

Demografie Efectul fratelui mai mare este un fenomen care poate fi descris într-unul din două moduri: Frații mai mari cresc șansele de homosexualitate la bărbații care se nasc mai târziu sau, alternativ, bărbații homosexuali tind să aibă mai mulți frați mai mari decât bărbații heterosexuali. S-a constatat că proporția (Frați mai mari / Toții copiii) de frați mai mari proveniți din aceiași doi părinți este cu 31% mai mare la bărbații homosexuali comparativ cu familile cu bărbați heterosexuali. Pe de altă parte, raportul fraților mai mari față de alți frați (de exemplu, frați mai mari / alți copii ) este cu 47% mai mare pentru bărbații homosexuali decât pentru bărbații heterosexuali.

După controlul statistic al numărului de frați mai mari, bărbații homosexuali și heterosexuali nu diferă în numărul mediu de surori mai mari, surori mai mici sau frați mai mici. Surorile mai în vârstă, surorile mai mici și frații mai mici nu au niciun efect asupra șanselor de homosexualitate la bărbații născuți mai târziu - nici nu îmbunătățesc și nici nu contracarează efectul de ordine de naștere frățească. Blanchard și Bogaert (1996) au investigat dacă bărbații homosexuali au o ordine de naștere medie mai mare decât bărbații heterosexuali în primul rând pentru că au frați mai mari sau pentru că au frați mai mari de ambele sexe (adică ambii frați mai mari și surorile mai mari). Aceștia au confirmat că homosexualitatea a fost corelată pozitiv cu numărul bărbatului de frați mai mari, nu de surori mai mari, de surori mai mici sau de frați mai mici. De atunci, mai multe studii au confirmat această constatare.