Moartea lui Adolf Hitler

thumb|upright=1|Prima pagină a ziarului Stars and Stripes al forțelor armate americane din 2 mai 1945, care titrează moartea lui Hitler

Adolf Hitler a fost un politician german de origine austriacă, liderul Partidului Muncitoresc Național-Socialist German (Partidul nazist), cancelarul Germaniei între 1933 și 1945 și Führer (Lider) al Germaniei naziste între 1934 și 1945. Acesta s-a sinucis prin împușcare pe 30 aprilie 1945 în buncărul său (Führerbunker) din Berlin. Eva Braun, soția lui de doar o zi, s-a sinucis alături de el luând cianură. Conform instrucțiunilor verbale și scrise lăsate de Hitler, cadavrele celor doi au fost transportate în acea după-amiază pe scări prin ieșirea de urgență a buncărului și așezate în grădina cancelariei Reichului, unde au fost acoperite cu benzină. Înregistrările din arhivele sovietice arată că rămășițele lor arse au fost recuperate și înmormântate în locații succesive până în 1946. În cele din urmă au fost exhumate din nou și incinerate în 1970, iar cenușa a fost împrăștiată.

Explicațiile cu privire la cauza decesului diferă; o versiune afirmă că a murit doar prin simpla otrăvire, iar o altă opinie susține că a murit prin autoîmpușcare în timp ce mușca o capsulă de cianură. Istoricii contemporani au respins aceste afirmații ca fiind fie propagandă sovietică, fie o tentativă de compromis pentru a reconcilia diferitele concluzii. Un martor ocular a afirmat că trupul lui Hitler prezenta semne cum că ar fi fost împușcat prin gură, dar acest lucru s-a dovedit improbabil. O parte din rămășițele dentare găsite în cadavrul lui Hitler au fost analizate și s-au potrivit cu înregistrările sale dentare din 1945.

Din diferite motive politice, Uniunea Sovietică a prezentat diferite versiuni despre soarta lui Hitler. Aceștia au menținut în primii ani de după război ideea că Hitler nu era mort, ci fugise și era protejat de foștii aliați occidentali.

Evenimentele premergătoare

La începutului lui 1945, Germania era pe punctul unui colaps militar total. Polonia căzuse pradă Armatei Roșii care se pregătea să traverseze fluviul Oder între Küstrin și Frankfurt, cu scopul de a captura Berlinul, aflat la 82 de kilometri spre vest. Forțele germane pierduseră recent Ofensiva din Ardeni în fața Aliaților, forțele britanice și canadiene traversau Rinul în regiunea Ruhr, inima industriei germane, iar forțele americane din sud capturaseră Lorena și avansau spre Mainz, Mannheim și Rin. Trupele germane din Italia s-au retras la nord, presate fiind de armatele americane și ale Commonwealth-ului ca parte a ofensivei de primăvară, pentru a înainta peste Pad și spre poalele Alpilor.

dreapta|thumb|upright=1.5|Planul schematizat al buncărului (Führerbunker). Hitler s-a sinucis în camera de zi. După ce și-a părăsit sediul central din Ziegenberg, lângă Frankfurt am Main, denumit Adlerhorst („cuibul vulturului”) Adolf Hitler s-a mutat în Führerbunker din Berlin pe 16 ianuarie 1945. În tot acest timp el devenise epuizat fizic, din ce în ce mai neglijent în ținută, cu o memorie slăbită, o incapacitate totală de concentrare și episoade frecvente de absență. Pentru conducerea nazistă devenise clar că bătălia pentru Berlin urma să fie ultima confruntare a războiului din Europa. Aproximativ 325.000 de soldați germani ai Grupului de Armate B au fost înconjurați și capturați pe 18 aprilie, lăsând cale deschisă forțelor americane să ajungă la Berlin. Până pe 11 aprilie americanii au trecut Elba, la 100 de kilometri vest de oraș. Pe 16 aprilie trupele sovietice din est au traversat Oderul și au început bătălia pentru Înălțimile Seelow, ultima linie defensivă importantă care proteja Berlinul de acea parte. Până pe 19 aprilie germanii s-au retras complet din Înălțimile Seelow, fără să lase nicio linie de front. În seara zilei de 19 aprilie Hitler părea să ezite între două opțiuni: să rămână în Berlin sau să meargă în Obersalzberg pentru a prelua personal comanda zonei de sud. Potrivit lui Joachim Fest, Joseph Goebbels, ministrul propagandei, l-a convins să rămână în capitală, singurul loc în care „putea obține o victorie finală dându-și exemplul moral întregii lumi”. Berlinul a fost bombardat de artileria sovietică pentru prima dată pe 20 aprilie, dată care coincidea cu ziua de naștere a lui Hitler. Până în seara zilei de 21 aprilie tancurile Armatei Roșii ajunseseră deja la marginea orașului.

La conferința din după-amiaza zilei de 22 aprilie Hitler a suferit o cădere nervoasă totală când a fost informat că ordinele sale date armatei generalului SS Felix Steiner pentru a contraataca nu au fost respectate. Hitler a lansat o tiradă împotriva trădării și incompetenței comandanților săi care a culminat cu declarația - pentru prima dată - că războiul a fost pierdut. Hitler a anunțat că va rămâne în Berlin până la sfârșit și apoi să se va împușca. La sfârșitul aceleiași zile l-a întrebat pe medicul SS Werner Haase despre cea mai fiabilă metodă de sinucidere, iar Haase i-a sugerat „metoda pistolului și a otrăvurilor” de a combina o doză de cianură cu o împușcătură la tâmple. Șeful Luftwaffe, Reichsmarschall Hermann Göring, a aflat despre acest lucru și i-a trimis o telegramă lui Hitler în care solicita permisiunea de a prelua conducerea Reichului în conformitate cu decretul lui Hitler din 1941 prin care l-a numit succesorul său. Secretarul lui Hitler, Martin Bormann, l-a convins pe acesta că Göring dorea o lovitură de stat, iar drept răspuns Hitler l-a informat pe Göring că va fi executat dacă nu va demisiona din toate posturile ocupate. Mai târziu în acea zi l-a concediat pe Göring din toate funcțiile sale și a ordonat arestarea lui.

Până pe 27 aprilie Berlinul fusese deconectat de restul Germaniei. Comunicațiile radio securizate cu unitățile de apărare au fost pierdute, iar conducerea din buncăr a trebuit să depindă de liniile telefonice pentru transmiterea instrucțiunilor și comenzilor și de radioul public pentru știri și informații. Pe 28 aprilie Hitler a primit un raport al BBC în care se afirma că șeful SS Heinrich Himmler dorea să se predea Aliaților. Oferta a fost însă refuzată. Himmler le sugerase Aliaților că avea autoritatea de a negocia predarea, iar Hitler a considerat aceasta ca fiind trădare. În acea după-amiază furia și amărăciunea lui Hitler s-au concentrat într-o turbare împotriva lui Himmler. Hitler a ordonat arestarea lui Himmler și l-a împușcat pe Hermann Fegelein (reprezentantul SS al lui Himmler în buncăr).

thumb|275px|Eva Braun și Hitler (împreună cu Blondi), iunie 1942 Între timp Armata Roșie înainta către Potsdamer Platz și toate indicațiile arătau că se pregătea asaltul asupra Cancelariei. Acest raport împreună cu trădarea lui Himmler l-au determinat pe Hitler să ia ultimele decizii ale vieții sale. Pe 29 aprilie, la scurt timp după miezul nopții, s-a căsătorit cu Eva Braun într-o mică ceremonie civilă desfășurată în camera hărților din Führerbunker. Hitler a găzduit apoi un mic dejun de nuntă cu noua sa soție, după care a dus-o pe secretara Traudl Junge într-o altă cameră și i-a dictat ultima dorință și testamentul. Instrucțiunile urmau să fie îndeplinite imediat după moartea sa, printre acestea numărându-se asumarea funcțiilor de șef al statului și respectiv cancelar de către Marele Amiral Karl Dönitz și Joseph Goebbels. A semnat aceste documente la ora 04:00 și apoi s-a dus la culcare. Unele surse spun că a dictat ultima dorință și testamentul imediat înainte de nuntă, dar toate sursele sunt de acord cu privire la momentul semnării.

În după-amiaza zilei de 29 aprilie Hitler a aflat că aliatul său, Benito Mussolini, fusese executat de partizanii italieni. Trupurile lui Mussolini și ale amantei sale, Clara Petacci, fuseseră atârnate de călcâie, iar ulterior tăiate și aruncate în jgheab, unde au fost batjocorite de dizidenții italieni. Este posibil ca aceste evenimente să fi întărit convingerea lui Hitler de a nu permite ca din el sau din soția lui să se facă un „spectacol”, așa cum a consemnat anterior în testament. Punând la îndoială eficacitatea capsulelor cu cianură oferite de medicul SS Ludwig Stumpfegger, Hitler i-a ordonat lui Haase să testeze una pe câinele său, Blondi, care a murit după administrarea dozei.

Sinuciderea Hitler și Braun au trăit împreună ca soț și soție în buncăr mai puțin de 40 de ore. Pe 30 aprilie la ora 01:00, generalul Wilhelm Keitel a raportat că toate trupele pe Hitler se baza că vor salva Berlinului erau fie încercuite, fie forțate să acționeze în defensivă. În jurul orei 02:30 Hitler a apărut pe coridor, unde aproximativ 20 de persoane, în mare parte femei, se adunaseră pentru a-și lua rămas bun. A mers și a dat mâna cu fiecare dintre ele înainte de a se retrage în camera sa. Târziu în acea dimineață, cu sovieticii la mai puțin de 500 metri de buncăr, Hitler a avut o întâlnire cu generalul Helmuth Weidling, comandantul zonei de apărare din Berlin. Acesta i-a spus lui Hitler că garnizoana va rămâne probabil fără muniție în noaptea respectivă și că luptele din Berlin vor lua sfârșit în următoarele 24 de ore. Weidling i-a cerut permisiunea pentru o operașiune de „despărțire”; a fost o cerere pe care a făcut-o fără succes în trecut. Hitler nu a răspuns, iar Weidling s-a întors în sediul său din Bendlerblock. În jurul orei 13:00 a primit permisiunea lui Hitler de a încerca o „despărțire” în acea noapte. Hitler, doi secretari și bucătarul său personal au luat apoi prânzul, după care Hitler și Braun și-au luat rămas bun de la membrii personalului din buncăr și de la colaboratorii săi, inclusiv Bormann, Goebbels și familia sa, secretarii și mai mulți ofițeri militari. În jurul orei 14:30 Adolf și Eva au intrat în biroul personal a lui Hitler.

thumb|left|Situația celui de-al Doilea Război Mondial în Europa la momentul morții lui Hitler. Zonele albe erau controlate de trupele germane, zonele roz erau controlate de Aliați, iar zonele roșii indică progresele recente făcute de Aliați.

Mai mulți martori au raportat ulterior că au auzit un puternic foc de armă în jurul orei 15:30. După ce a așteptat câteva minute, valetul lui Hitler, Heinz Linge, a deschis ușa biroului cu Bormann alături. Linge a declarat că a observat imediat un miros de migdale arse, mirosul fiind unul cunoscut în prezența acidului prusic (acid cianhidric). Adjunctul lui Hitler, Sturmbannführer-SS Otto Günsche, a intrat în birou și a găsit pe canapea cele două corpuri fără viață. Eva, cu picioarele întinse, era prăbușită în stânga lui Hitler. Günsche a declarat că Hitler „se așezase... scufundat, cu sângele picurând din tâmpla lui dreaptă. Se împușcase cu propriul său pistol, un Walther PPK 7.65.” Pistolul se afla la picioarele lui și conform Oberscharführer-SS Rochus Misch, capul lui Hitler era întins pe masa din fața lui. Sângele scurs din tâmpla și bărbia dreaptă a lui Hitler făcuse o pată mare pe brațul drept al canapelei și se prelingea pe covor. Tot din mărturiile lui Linge reiese că trupul Evei nu prezenta răni vizibile, iar chipul ei arăta felul cum a murit - prin otrăvire cu cianură. Günsche și Brigadeführer-SS Wilhelm Mohnke au declarat „fără echivoc” că nici străinii și nici cei care lucrau în buncăr „nu a avut niciun acces” la locuințele private ale lui Hitler în timpul morții (între orele 15:00 și 16:00).