thumb|Emanuil Grigorovitza cu fiica Aglaia (circa 1890) thumb|Sinuciderea profesorului Em. Grigorovitza, într-un ziar de epocă Emanuil Grigorovitza () a fost un filolog, critic și istoric literar, traducător și prozator român. Personalitate de o erudiție remarcabilăDumitru Teodorescu, p. 45.Mircea Grigoroviță, p. 770., a fost un reprezentant de seamă al culturii bucovinene. Este considerat primul germanist modern din RomâniaDumitru Teodorescu, pp. 23 și 61.Nicoleta Borcea, pp. 213–215.Radu Grigorovici (2), p. 50..
Biografie
Emanuil Grigorovitza s-a născut la 15 februarie 1857, la Rădăuți, Bucovina, provincie a Imperiului Austro-Ungar la acea vreme, fiind fiul cel mai mare al soților Alexandra și Vasile Grigorovici, învățător. A fost fratele mai mare al social-democratului bucovinean Gheorghe Grigorovici.
A făcut studiile primare la Rădăuți și pe cele secundare la Cernăuți, unde a frecventat gimnaziul și „pedagogiul” statului și a trecut examenul de capacitate pentru limba germană, franceză, istorie și geografie. A început studiile de limbă germană și franceză la Universitatea din Cernăuți (1877-1878). În 1879, la vârsta de 22 de ani, a trecut în România și a terminat studiile la Universitatea din Iași, cu o apreciere deosebită din partea lui A. D. Xenopol.Dumitru Teodorescu, p. 20.Mircea Grigoroviță, p. 771. La această vârstă „cunoștea bine și foarte bine nu mai puțin de șapte limbi (germana, franceza, engleza, rusa, ucraineana, ceha, polona) cărora li se vor adăuga greaca și latina”Dumitru Teodorescu, p. 19.. Prietenia sa cu Mihai Eminescu pare să se fi legat tot la Iași.
În 1889 a părăsit Iașul pentru București, unde a continuat activitatea de profesor de liceu începută în imperiul austro-ungar și la Iași. În paralel a urmat și cursurile Universității din București. A publicat, pentru limbile slavă și în special germană, manuale școlare, dicționare, studii filologice, de critică și istorie literară, și un mic volum cu 20 de poezii ale prietenului Mihai Eminescu traduse în germană (1892), la trei ani după moartea acestuia. Aici pare să-și fi schimbat și numele din Grigorovici în Grigorovitza, din motive ce nu sunt decât bănuiteDumitru Teodorescu, p. 12.Radu Grigorovici (1), p. 42.Radu Grigorovici (2), p. 29.
În paralel cu activitatea didactică din București, a absolvit în 1891, la Berna, în Elveția, un examen de bacalaureat clasic. La 22 iulie 1893, a obținut la Berna prima sa diplomă de doctor în filosofie, în specialitățile slavistică, limba și literatura germană și literatura franceză modernă, cu teza intitulată Zum Vocalismus der slavischen Sprachen, apreciată cu calificativul magna cum laude.Dumitru Teodorescu, p. 21. În același an obține și cetățenia română.
În perioada 1898-1901 a frecventat timp de șase semestre cursurile și seminariile Universității din Berlin, mai ales pe cele de filologie germană veche și modernă. Totul pe cheltuială proprie, din funcția de interpret la legația română. În 1901 a susținut la Universitatea din Berlin a doua sa teză de doctorat cu titlul Die Quellen von Cl. Brentanos «Gründung der Stadt Prag», foarte apreciată și cumpărată imediat spre publicare.Dumitru Teodorescu p. 22. Era primul român care obținea titlul de doctor în filologie germană.
De la Berlin a trimis nuvele și schițe spre publicare în reviste și ziare din Bucovina și din România; împreună cu lucrările de filologie germană publicate, au contribuit la alegerea sa ca președinte al Societății Academice Române din Berlin, constituită în 1899. Lucrarea Grave Fritz von Zolre, der Oettinger als Heldengestalt in mittelalterlichen Chroniken und Liedern (1901) i-a prilejuit o întâlnire cu prințul Leopold de Sigmaringen, care l-a invitat la castelul său și i-a mulțumit pentru contribuția adusă astfel la cunoașterea istoriei familiei de Hohenzollern.Dumitru Teodorescu, p. 23. A devenit mai târziu profesor de rusă al principelui Ferdinand, viitorul rege al României.Mihai Lungeanu
Activitatea sa pedagogică, lucrările de filologie germană, de istorie și critică literară, precum și cele două doctorate l-au îndreptățit să aspire la o catedră universitară. În 1902 a prezentat, la Universitatea din București pentru docentură, și la Academie pentru premiere, lucrarea sa Românii în monumentele literare germane medievale, dar a primit referate defavorabile.Mircea Grigoroviță, p. 772. În 1905, a candidat la catedra de limba și literatura germană nou înființată la Facultatea de litere și filosofie a Universității din București, depunând un memoriu de titluri și lucrări; comisia însă a decisDumitru Teodorescu, pp. 23-27.I. E. Torouțiu în favoarea contracandidatului său Simion MândrescuDumitru Teodorescu, p. 25.Simion Mândrescu. Eșecul l-a marcat profund Dumitru Teodorescu, p. 39.; după 1905 el nu a mai publicat, cu o singură excepție, nicio lucrare cu caracter germanist sau în limba germană. De asemenea, a refuzat numirea în postul de conferențiar de limba și literatura germană, nou creat la Universitatea din Iași (1907), rămânând profesor secundar în București.Dumitru Teodorescu, p. 27.
Emanuil Grigorovitza a început în 1905 publicarea volumelor de proză scurtă, în general bine apreciate de criticăDumitru Teodorescu, pp. 71-75.Constantin Loghin, pp. 262-266.; romanele sale, publicate începând cu 1908, au fost mai puțin apreciateConstantin Loghin, pp. 266-267.. Tot în 1905 devine membru al Societății internaționale de științe sociale, fondată în Franța în 1903; acolo a argumentat necesitatea înființării la București a unei secții de studii sociale, pentru care recrutase deja opt noi membri din România.Notă în Bulletin de la Société Internationale de Science Sociale, 1905, p. 227.Antoine Savoye A publicat în 1908 Dicționarul geografic al Bucovinei.Emanuil Grigorovitza (1) Deși criticat sub anumite aspecte,Radu Grigorovici (3) acesta a fost și este citat și utilizat, chiar și recent, ca material documentar pentru vechile așezări bucovineneRadu Grigorovici (4)Bogdan Petru Niculică.
Pătruns încă din perioada sa bucovineană de convingerea că ascensiunea în societate se poate realiza numai prin cultură și avere, și convins că realizase prima cerință, în ciuda eșecului temporar, Emanuil Grigorovitza „se gândește de la o vreme numai la aranjarea situației materiale, construindu-și case și petrecând timpul liber în străinătate”, precum și intrând în afaceri cu terenuri petrolifereDumitru Teodorescu, p. 28, 35. .
În 1915, în perioada grea dinaintea războiului, împovărat de eșecurile în plan profesional, precum și de o neîntemeiată acuzație de spionaj, a intrat într-o criză financiară din care nu vedea ieșire. S-a sinucis prin împușcareMircea Grigoroviță, p. 773.Articol de ziar; a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București.
Opera
Opera pedagogică
Cariera de profesor secundar a lui Emanuil Grigorovitza se întinde pe aproximativ 20 de ani. Profesor eminent, sever și apreciat de limbile rusă, dar în special de germană,Mircea Grigoroviță, p. 774. este preocupat mai ales de a pune bazele învățării limbii germane în școlile din România. „Este, practic, realizatorul unui curs complet de limbă germană, format din manuale de gramatică (de exemplu, Etimologia și sintaxa limbei germane în limitele trebuințelor cursurilor secundare și conform cu programele aflătoare în aplicare, ediția I, Editura proprie a autorului, București, 1894; sau Manual german pentru clasa a VII-a liceală, alcătuit conform noului program și cu utilizarea celor mai buni și metodici autori germani, ediția I-a, Ed. Libr.Steinberg, București, 1902; etc.), din cărți de exerciții în morfologia și sintaxa limbii germane (Carte de exerciții la etimologia germană. Manual metodic conf. Programelor pentru seminarii și școli normale aplicat și în cele alte școli secundare. Lucrat cu învoirea autorului după excelentul metod al Prof. C. Keller, ediția II-a, înmulțită cu planșe de scriere și bucăți de lectură, Editura proprie a autorului, București, fără an), din cărți de lectură, structurate tot pe studiul morfologiei și sintaxei (de exemplu, Deutsches Lesebuch für die Mittel- und Oberklassen der secundär und Hochschulen im Königreiche Rumänien, Leipzig, Oskar Brandstetter, Bukarest, E. Graeve et co., 1892; Antăia carte de lectură germană (Cu etimologie aplicată). Destinată pentru începătorii claselor secundare și acomodabilă tuturor manualelor de gramatică germană din țară, Leipzig, Oskar Brandstetter, Bukarest, E. Graeve et co., 1893; sau Lectură germană pentru cursul de etimologie, carte lucrată conform noilor programe și prevedută cu aplicațiuni și exerciții speciale, de dr. George Coman în colaborare cu dr. Em. Grigorovitza (întrucât privesce fondul gramatical), Bucuresci, Tip. Gutenberg, Joseph Göbl, fără an; etc.), precum și din dicționare (de exemplu, Dicționar complet german-român, cuprinzând articolele împreună cu formele substantivelor, precum și tipurile primitive ale verbelor cu auxiliarele lor (realizat în colaborare cu W. Gühl), B.P.T. nr. 810-821, ediția III-a, București, fără an; Dicționar rus-român, însoțit de un studiu introductiv asupra gramaticei limbei ruse, București, Lito-tipografia Carol Göbl, 1894; Dicționar român-rus, însoțit de un studiu introductiv asupra gramaticei limbei române, Bucuresci, Inst. de arte grafice „Carol Göbl”, 1901; etc.), dicționare care au cunoscut 2-6 ediții.”Dumitru Teodorescu, pp. 39-44. „Cursul de Autori germani (1894), cărțile de sintaxă, compozițiune și etimologie germană pot fi utilizate cu succes și astăzi, fiind caracterizate de o claritate deosebită.”
Opera științifică
Lucrările sale științifice, de germanistică, care au reprezentat în multe privințe încercări de a deschide cărări noi, în domenii neabordate până atunci în RomâniaDumitru Teodorescu, p. 109. , dezvăluie o personalitate de o erudiție remarcabilăConstantin Ciopraga. Clasificarea de mai jos o respectă pe cea a biografului lui Emanuil Grigorovitza, D. Teodorescu.Dumitru Teodorescu, pp. 45-62.
Studii filologice
Acestea cuprind studii de istorie a limbii (Zum Vokalismus der slavischen Sprachen, 1893 –teza de doctorat de la Berna; Înrâurirea limbii franceze asupra celei germane. Studiu critic, - rev. Patria, Cernăuți an III, nr. 278-289, 1899 și în volumul «Studii germaniste» București, Ed. Nouei Reviste Române, 1905; Românismele în dialectul german al sașilor din Transilvania, Noua Revistă Română, vol. II, nr. 19 și 21, 1900 iar în limba germană Rumänische Elemente und Einflüsse in der Sprache der Siebenbürger Deutschen. Eine kritisch-philologische Untersuchung, Heidelberg, Carl Winter's Universitäts-Buchhandlung, 1901, și în Zeitschrift Für Hochdeutsche Mundarten, vol. 2, 1901, pp. 58–73 și 161-175), precum și studii istorico-filologice (Resturi de goți și români în Crimeea, Noua Revistă Română, vol. III, nr. 26,1901; Românii în monumentele literare germane medievale, București, Inst. de arte grafice Carol Göbl, 1901; Huțanii Carpaților, Revista Română politică și literară, vol. I, nr. 9, 10, 17-18, 1902; și Înrâuriri românești în limba Sașilor, Literatură și Artă Română, an VII, nr. 3, 1903, pp.34-38, o completare la articolul similar din 1900).
Studii de teorie și istorie literară
Aceste studii se ocupă aproape în totalitate de literatura germană, și sunt scrise, cu o singură excepție, în limba germană. „În limba germană stilul său e sobru, elegant, rece, științific, pe cînd în studiile sale publicate în românește descoperim stilul lui cunoscut de scriitor, care povestește cu drag, cu căldură, uneori cu o simpatică nuanță umoristică.[…]. Scriitorul ne poate purta pe tărîmurile filozofice cele mai aride în stilul cel mai simplu și mai puțin pretențios cu putință”.Mircea Grigoroviță, pp. 775-776.
Beiträge zum Studium der Frage des Beieinanderwirkens von Mytus und Geschichte in der Volkspoesie, Vergleichende mythologisch-linguistische Abhandlung, Leipzig, Druck von Oskar Brandstettet, 1892.