miniatura|307x307px| Violul lui Philomela săvârșit de Tereus, gravat de Virgil Solis pentru o ediție din 1562 a operei lui Ovidiu, Metamorfoze (Cartea VI, 519-562). Philomela ( ) sau Philomel (; , Philomēlē ) este un personaj minor al mitologiei grecești și este adesea invocată ca un simbol direct și emblematic în operele literare, artistice și muzicale din canonul occidental.
Este cunoscută ca fiind „prințesa Atenei” și cea mai tânără dintre cele două fiice ale lui Pandion I, regele Atenei, și Zeuxippe. Sora ei, Procne, a fost soția regelui Tereus al Traciei. În timp ce mitul are mai multe variații, consensul general este că Philomela, după ce a fost violată și mutilată de soțul surorii ei, Tereus, se răzbună, iar mai apoi se transformă într-o privighetoare (Luscinia megarhynchos), o pasăre migratoare care provine din Europa și sud-vestul Asiei și care este foarte apreciată pentru cântecul său. Din cauza violenței asociate cu acest mit, cântecul privighetorii este adesea considerat o lamentare plină de tristețe. În natură, doar masculii acestei specii cântă de fapt, femelele fiind mute.Kaplan, Matt. "Male Nightingales Explore by Day, Seduce by Night" in National Geographic News (4 March 2009). (Retrieved 23 November 2012).PHYS.ORG. "And a nightingale sang... experienced males 'show off' to protect their territories" (9 November 2011). (found online here). (Retrieved 23 November 2012).
Ovidiu și alți scriitori au considerat (fie fantezist, fie greșit) că etimologia numelui ei este „iubitor de cântec”, derivat din grecescul și („cântec”) în loc de („fruct” sau „oaie”). Numele înseamnă de fapt „iubitor de fructe”, „iubitor de mere” Defining φιλόμηλος as "fond of apples or fruit", see Liddell, Henry George; Scott, Robert; and Jones, Henry Stuart. A Greek-English Lexicon (Oxford: Oxford University Press, 1st Ed. 1843, 9th Ed. 1925, 1996). (LSJ) found online here ; citing "Doroth.Hist. ap. Ath. 7.276f." (Retrieved 7 October 2012) sau „iubitor de oi”. Defining it as "lover of sheep", see White, J. T. Virgil: Georgics IV (London, 1884) (vocabulary), found online here (Retrieved 7 October 2012).
Povestea lui Philomela în mit În prezent, cea mai amplă variantă a poveștii lui Philomela, Procne și Tereus poate fi găsită în Cartea VI a Metamorfozelor, lucrare a poetului roman Ovidiu (Publius Ovidius Naso) (43 î.Hr. - 17/18 d.Hr.) unde povestea ajunge la forma ei finală în timpul antichității. Ovid. Metamorphoses Book VI, lines 424–674. (*Note that the line numbers vary among translations). Există posibilitatea ca Ovidiu să se fi bazat pe sursele grecești și latine disponibile în epoca sa, cum ar fi Biblioteca lui Pseudo-Apollodorus (sec. II î.Hr.), Frazer, Sir James George (translator/editor). Apollodorus, Library in 2 volumes (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press; London: William Heinemann, Ltd., 1921). See note 2 to section 3.14.8, citing Pearson, A. C. (editor) The Fragments of Sophocles, II:221ff. (found online here - retrieved 23 November 2012), where Frazer points to several other ancient source materials regarding the myth. sau pe surse care nu mai există, ori există astăzi doar în fragmente - în special drama tragică a lui Sofocle, Tereus (sec. V î.Hr.). Sophocles. Tereus (translated by Lloyd-Jones, Hugh) in Sophocles Fragments (Cambridge, Massachusetts: Harvard College, 1996), 290-299 Fitzpatrick, David. "Sophocles' Tereus" in The Classical Quarterly 51:1 (2001), 90-101. (found online here). Retrieved 23 November 2012. Fitzpatrick, David. "Reconstructing a Fragmentary Tragedy 2: Sophocles' Tereus" in Practitioners Voices in Classical Reception Studies 1:39-45 (November 2007) (found online here - retrieved 23 November 2012).
Potrivit lui Ovidiu, în al cincilea an al căsătoriei lui Procne cu Tereus, regele Traciei și fiul lui Ares, Procne l-a rugat pe soțul ei să îi permită să meargă la Atena pentru a-și vedea sora, sau să o lase pe sora ei să vină în Tracia. Ovid. Metamorphoses Book VI, lines 424–674. (*Note that the line numbers vary among translations). Tereus a fost de acord să călătorească la Atena și să o aducă pe sora ei, Philomela, în Tracia. Regele Pandion al Atenei, tatăl lui Philomela și al lui Procne, s-a arătat reticent să-și lase fiica să părăsească locuința și să iasă de sub protecția sa, și i-a cerut lui Tereus să o protejeze ca pe propria lui fiică.According to the Bibliotheca of Pseudo-Apollodorus (Book III, chapter 14, section 8), in the translation by Sir James George Frazer, Pandion fought a war with Labdacus, King of Thebes and married his daughter Procne to Tereus to secure and alliance and obtain his assistance in fighting Thebes. Tereus acceptă. Cu toate acestea, Tereus a dorit-o pe Philomela de când a văzut-o pentru prima dată, iar acea dorință a crescut în timpul călătoriei de întoarcere în Tracia. alt=|miniatura|„Violul lui Philomela săvârșit de Tereus”, cartea 6, placa 59. Gravată de Johann Wilhelm Baur pentru o ediție din 1703 a Metamorfozelor lui Ovidiu Ajunși în Tracia, el a forțat-o pe aceasta într-o cabană sau colibă în pădure și a violat-o.Ovid. Metamorphoses Book VI, lines 424–674. (*Note that the line numbers vary among translations). După agresiune, Tereus a amenințat-o, sfătuind-o să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Philomela a fost sfidătoare și l-a mâniat pe Tereus. În furia lui, el i-a tăiat limba și a abandonat-o în cabană. În Metamorfozele lui Ovidiu, Philomela are un discurs sfidător unde aceasta promite răzbunare pentru crima diabolică la care a fost supusă și face referire la vocea sa „îndoliată” care are forța de a muta pietre. În finalul discursului, aceasta imploră raiul să o audă, și pe Dumnezeu să îi accepte rugăciunile. Neputând să vorbească din cauza rănilor sale, Philomela a țesut o tapiserie prin care să își spună povestea și i-a trimis-o lui Procne. Ovid. Metamorphoses Book VI, lines 424–674. (*Note that the line numbers vary among translations). Procne s-a înfuriat și, dorind răzbunare, și-a ucis fiul pe care îl avea cu Tereus, Itys (sau Itylos), l-a fiert și i l-a servit la masă soțului ei. După ce Tereus l-a mâncat pe Itys, surorile i-au prezentat capul retezat al fiului său, iar el a realizat că aceasta a fost o conspirație și că tocmai a consumat o masă canibalistică. A înșfăcat un topor și a început să le urmărească pe cele două surori cu intenția de a le ucide. Acestea au fugit, dar aproape au fost prinse de Tereus la Daulia, în Phocis. Din disperare, ele s-au rugat ca zeii să le transforme în păsări pentru a reuși să scape de furia și răzbunarea lui Tereus. Zeii au transformat-o pe Procne într-o rândunică și pe Philomela într-o privighetoare.Note though that earlier Greek accounts say the opposite (Procne as the nightingale, the "tongueless" Philomela as the silent swallow) and are more consistent with the facts of the myth. Frazer in his translation of the Bibliotheca [Frazer, Sir James George (translator/editor). Apollodorus, Library in 2 volumes (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press; London: William Heinemann, Ltd., 1921), in note 2 to section 3.14.8] comments that the Roman mythographers "somewhat absurdly inverted the transformation of the two sisters." Ulterior, zeii l-au transformat pe Tereus într-o pupăză.
Variante ale mitului miniatura|300x300px| Imagine care le prezintă pe Philomela și Procne în momentul în care îi arată lui Tereus capul retezat al fiului său, Itys, gravată de Baur pentru o ediție din 1703 a Metamorfozelor lui Ovidiu (Cartea VI: 621–647) În mod obișnuit, miturile din antichitate pot suferi modificări de-a lungul timpului sau alte variante ale mitului pot apărea. Magoulick, Mary (folklorist and Professor of English & Interdisciplinary Studies at Georgia College & State University). What is myth? . Accesat la 9 ianuarie 2013. Honko, Lauri. "The Problem of Defining Myth" in Dundes, Alan (editor) Sacred Narrative: Readings in the Theory of Myth (Berkeley: University of California Press, 1984), 41-52. În cazul poveștii lui Philomela, majoritatea variantelor diferă în ceea ce privește care dintre surori a devenit privighetoare sau rândunică, și în ce fel de pasăre a fost transformat Tereus. Încă de laMetamorfozele lui Ovidiu, s-a considerat că Procne a fost transformată într-o privighetoare, iar Philomela într-o rândunică. Pseudo-Apollodorus, Bibliotheca, 3.14.8; in Frazer, Sir James George (translator/editor). Apollodorus, Library in 2 volumes (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press; London: William Heinemann, Ltd., 1921). (found [online http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0022%3Atext%3DLibrary%3Abook%3D3%3Achapter%3D14%3Asection%3D8]. Retrieved 23 November 2012). Notes on this passage include references several variations on the myth. Cuvântul „epops”, folosit de autor pentru descrierea lui Tereus, a fost în general tradus ca pupăză (denumire științifică: Upupa epops ).Arrowsmith, William (editor). Aristophanes: Three Comedies: The Birds, The Clouds, The Wasps. (Ann Arbor: University of Michigan Press, 1969), 14, 109.DeLuca, Kenneth (Hampden-Sydney College). "Deconstructing Tereus: An Introduction to Aristophanes' Birds" (paper prepared for the American Political Science Association Convention Chicago 2007). Found online here . Retrieved 9 January 2013. Întrucât multe dintre sursele timpurii nu mai există, sau există doar fragmente ale acestora, versiunea mitului lui Ovidiu a fost cea mai trainică și a influențat majoritatea operelor recente.
Sursele grecești timpurii spun că Philomela a fost transformată într-o rândunică, o pasăre care nu cântă, în timp ce Procne se transformă într-o privighetoare, o pasăre care cântă o melodie frumoasă, dar tristă și plină de regrete. Surse ulterioare, printre care Ovidiu, Hyginus și Biblioteca lui Pseudo-Apollodorus, iar în literatura modernă, poeții romantici englezi precum Keats, scriu că, deși nu mai avea limbă, Philomela a fost transformată într-o privighetoare, iar Procne într-o rândunică.Fields, Beverly. "Keats and the Tongueless Nightingale: Some Unheard Melodies in 'The Eve of Saint Agnes'". Wordsworth Circle 19 (1983), 246–250. În versiunea lui Eustathius, surorile sunt inversate, astfel încât Philomela este cea căsătorită cu Tereus și Tereus o dorește pe Procne. For the comparison between Homer's version and Eusthathius' version of the myth, see: Notes to Book XIX (regarding line 605&c.) in Pope, Alexander. The Odyssey of Homer, translated by A. Pope, Volume V. (London: F. J. DuRoveray, 1806), 139-140.
Este important de menționat că în taxonomie și nomenclatura binară numele de gen al lăstunilor (păsările cu o mărime a corpului mai mare din genul Hirundinidelor) este Progne, o formă latinizată a numelui Procne. Alte genuri înrudite care sunt denumite după mit includ lăstunul de stâncă Ptyonoprogne și hirundinida Psalidoprocne. Întâmplător, deși de obicei în artă și literatură este prezentată femela privighetoare și cântecul acesteia, femela speciei nu cântă - masculul speciei este cel care își cântă melodia caracteristică.