Mycena galopus (Christian Hendrik Persoon, 1800 ex Paul Kummer, 1871), din încrengătura Basidiomycota, în familia Mycenaceae și de genul Mycena,Index FungorumMycobank denumită în popor căciulița mușchiului, umbreluța mușchiuluiConstantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 517, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1, 2 sau umbreluță de apă,Denumire RO 3 este o specie saprofită de ciuperci necomestibile. Acest burete foarte comun se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord, preferabil pe vreme umedă, adesea în mase (dar nu în mănuchiuri), în păduri de tot felul. Acolo se găsește, de la câmpie la munte, în paturi de mușchi, între frunze, pe trunchiuri acoperite cu mușchi, pe substrat lemnos în descompunere, mai ales pe cel de molid și fag. Timpul fructificării este din (aprilie) mai până în decembrie și, dacă nu este geros, chiar și iarna.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12124-8Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 210-211, ISBN 978-3-440-14530-2
Taxonomie left|150px|thumb|H. Schrader Primul care a descris specia drept Agaricus lactescens a fost botanistul și micologul german Heinrich Adolph Schrader (1767-1836) în lucrarea sa Spicilegium florae germanicae din 1794.Henrico Adolpho Schrader: „Spicilegium florae germanicae”, Editura Christian Ritscher, Hanovra 1794, p. 128 Dar s-a hotărât, că numele binomial este Agaricus galopus, creat de renumitul savant bur Christian Hendrik Persoon în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium din 1800.C. H. Persoon: „Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium”, vol. 2, Editura Gessneri, Usteri et Wolfii, Leipzig (Lipsiae) și Lucerna 1799, p. 56
Specia a fost transferată corect de micologul german Paul Kummer la genul Mycena, mai întâi cu epitetul galopoda, corectat ulterior în galopus, de verificat în opera sa principală Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen din 1871,Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde…”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 108 din 1871. Acest taxon este valabil până în prezent (2023). Toate celelalte încercări de redenumire cu excepția variaților albe și negre, acceptate sinonim nu sunt folosite, fiind astfel neglijabile.
Numele generic se trage din cuvântul de limba greacă veche (=ciupercă, burete),Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 580 iar Epitetul specific este compus din cuvintele (=lapte)Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 440 și (=picior),Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 253 datorită sucului care curge după o leziune în mare parte din picior.
Descriere thumb|left|240px|Bres.: Mycena galopoda Pălăria: are un diametru de 1-3,5 cm, este subțire, higrofană (își schimbă culoarea atunci când pierde sau absoarbă apă), inițial conică, în formă de umbreluță. Cu timpul se aplatizează din ce în ce mai mult cu marginea mai mult sau mai puțin răsucită în sus, dezvoltând o cocoașă destul de mare, nu ascuțită, mai degrabă turtită sau rotunjită. Cuticula este netedă cu caneluri ondulate radiale bine vizibile, la umezeală aproape translucidă. Culoarea este gri-albicioasă până gri-brună, cu nuanțe mai închise spre centru și marginea mai palidă. Depinde de variație poate fi și albă (=Mycena galopus var. alba/candida)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 330-331 - 2, ISBN 88-85013-46-5 sau negricioasă (=Mycena galopus var. nigra).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 330-331 – 1, ISBN 88-85013-46-5 Lamelele: ascendente sunt groase, clar distanțate între ele, cu lamele intermediare la margine, muchii netede sau slab și larg dințate, fiind bombat aderente la picior. Coloritul este pentru mult timp albicios, apoi brun-albicios până gri-brun, muchiile rămânând mereu albe. Între lamele se găsesc uneori picături mici unui lapte alb. Piciorul: este mereu mai lung ca diametrul pălăriei cu o înălțime de 4-6 (8) cm și o grosime de 0,15-0,3 cm, fiind elastic, cilindric, neted, gol pe interior și fără inel. Baza este nu rar îngroșată și alb-pâsloasă. Acolo unde este rupt, excretă un suc alb. Coloritul este gri-brun, spre vârf albicios și brumat în tinerețe, spre bază mai închis brun. Depinde de variație poate fi și alb sau negricios (vezi mai sus). Carnea: este foarte subțire și nesubstanțială, în pălărie moale, în picior elastică. Mirosul amintește de ridichi sau varză cu un ton pământos, gustul fiind asemănător și blând. Sucul alb de aceiași calitate nu se decolorează. Buretele este variabil, deoarece modifică aspectul său în stare uscată, prezentând de asemenea forme albicioase sau negricioase, și, prin urmare, este nu prea ușor de determinat, dacă nu se dă seama de miros și de sucul exsudat. Caracteristici microscopice: sunt slab elipsoidali în formă de pară, netezi și amilozi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), colorându-se brun-vinaceu, sub microscop hialini (translucizi), cu o mărime de 9-12 x 5-6 microni. Pulberea lor este crem-albicioasă. Basidiile cu 4 sterigme în formă de măciucă, lungi de 7 µm, măsoară 30-35 x 6-8 microni. Cheilocistidele (cistide de pe muchia lamelor) sunt fusiform-bulboase cu vârfuri țuguiate, uneori furcate, formând o bandă sterilă pe muchii și măsurând 60-90 x 10-18 microni. Pleurocistidele (cele laterale pe lamele) sunt asemănătoare. Hifele ramificate și gelatinoase ale cuticulei au o lărgime de 1-3,5 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 248 - 1 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 237, ISBN 3-85502-0450
Confuzii Umbreluța mușchiului poate fi confundată cu alte specii ale genului, cu toate necomestibile, în primul rând cu suratele ei Mycena leucogala (neagră, lapte alb)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 330-331, ISBN 88-85013-46-5 și Mycena erubescens (amară, lapte alb),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 280-281, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) iar dacă nu se dă seama de sucul alb conținut, de asemenea cu multe altele, numai exemplar cu: Mycena abramsii sin. Mycena praecox,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 288-289 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Mycena aetites,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 286-287, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Mycena cinerella,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 340-341, ISBN 88-85013-46-5 Mycena diosma,Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 370, ISBN 3-8289-1619-8 Mycena epipterygia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Mycena galericulata,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 280-281, ISBN 3-405-12081-0 Mycena haematopus (lapte roșu),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 290-291 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Mycena inclinata (crește în mănuchiuri, miros rânced),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 278-279, ISBN 3-405-12081-0 Mycena latifolia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 280-281 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Mycena maculata,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 2, ISBN 88-85013-37-6 Mycena polygramma,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 284-285 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Mycena renati sin. Mycena flavipes (miros de clor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Mycena rosea,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12124-8 Mycena sanguinolenta (suc brun-roșiatic)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 286-287 - 2, ISBN 3-405-12081-0 sau Mycena vitilis.Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 296-297 - 1, ISBN 88-85013-25-2
Ciuperci asemănătoare în imagini
Valorificare Pe de o parte, căciulița mușchiului s-ar dezintegra datorită gingășiei și micimii ei în timpul transportului, pe de alta nu este de miros și savoare convingătoare. De acea nu se potrivește pentru bucătărie.Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 141, ISBN 3-426-00312-0
Dar ciuperca are un folos, prin descompunerea lemnului mort, buturugilor și buștenilor căzuți pe pământ, permițând și ea o sursă de biodiversitate. Fără lemnul mort în descompunere pădurile naturale ar fi foarte fragile, fiind afectat echilibrul ecologic, pădurile ar fi slabe în biodiversitate si foarte inadecvate.Romică Tomescu și colaboratori: „Importanța pentru Pădure a Lemnului Mort”, în jurnalul „ProEnvironment” vol. 4, Cluj-Napoca 2011, p. 104-113