Eugenismul este un set de credințe și practici care au fost între timp discreditate în cea mai mare parte, care aveau ca scop îmbunătățirea calității genetice a unei . De-a lungul timpului, eugeniștii au încercat să modifice frecvența diferitelor fenotipuri umane, inhibând fertilitatea celor considerați inferiori, adesea prin , sau promovându-i pe cei considerați superiori.
Istoria contemporană a eugenismului a început pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, când în Regatul Unit a apărut o populară mișcare eugenistă care s-a răspândit în cele mai multe țări europene (cum ar fi și Germania), și în multe alte țări, inclusiv Statele Unite, Canada, și Australia.
Ideea de eugenie a fost folosită de-a lungul timpului pentru a susține o gamă largă de practici, pornind de la pentru mamele considerate dezirabile genetic, până la sterilizarea forțată și uciderea celor considerați nepotriviți. Pentru cei ce se ocupă cu genetica populației, termenul cuprinde și evitarea fără a altera ; de exemplu, omul de știință indo-britanic J. B. S. Haldane scria în 1940 că „autobuzul cu motor a despărțit comunitățile rurale endogame și a fost un puternic agent eugenic”. Și astăzi se mai dezbate ce anume se califică drept eugenism.O discuție despre fluctuațiile semantice ale termenului poate fi găsită în
O mișcare socială progresistă de promovare a eugenismului își avusese originea în secolul al XIX-lea, (1984). "Eugenics and the Left ". Journal of the History of Ideas 45 (4):567. . (2016). Princeton and Oxford: Princeton University Press Lucassen, Leo (2010). "A Brave New World: The Left, Social Engineering, and Eugenics in Twentieth-Century Europe." International Review of Social History, 55(2), 265–296. http://www.jstor.org/stable/44583170 și a beneficiat de diverse niveluri de sprijin, dar la jumătatea secolului al XX-lea, ajunsese să fie strâns asociată cu și constrângerile impuse de regimurile autoritare. După dezvoltarea geneticii medicale, au devenit comune și , iar respinge programele coercitive în favoarea alegerii parentale individuale.
Apariția
Frederick Osborn, în articolul din 1937, "Dezvoltarea unei filozofii eugenice", a încadrat-o ca o filozofie socială - adică o filozofie cu implicații pentru ordinea socială. Această definiție nu este acceptată universal. Osborn pledează pentru rate mai mari de reproducere sexuală la persoanele cu trasaturi dorite (eugenie pozitivă) sau la rate reduse de reproducere sexuală și sterilizare a persoanelor cu trăsături mai puțin dorite sau nedorite (eugenie negativă).
Alternativ, selecția genelor, mai degrabă decât "selecția de oameni", a fost posibilă recent prin progresele înregistrate în editarea genomului, conducând la ceea ce se numește uneori eugenia liberală, cunoscută și sub denumirea de eugenia nouă, neo-eugenia sau eugenia consumatorului.
În timp ce principiile eugenice au fost practicate încă din istoria veche în Grecia antică, istoria modernă a eugeniei a început la începutul secolului al XX-lea, când a apărut o mișcare populară de eugenie în Marea Britanie și s-a răspândit în multe țări, inclusiv Statele Unite, Canada și majoritatea țărilor europene. În această perioadă, ideile eugenice au fost adoptate în spectrul politic. În consecință, multe țări au adoptat politici eugenice cu intenția de a îmbunătăți calitatea stocurilor genetice ale populației lor. Astfel de programe includeau atât măsuri "pozitive", cum ar fi încurajarea persoanelor considerate deosebit de "potrivite" pentru reproducere, cât și măsuri "negative", cum ar fi interdicțiile de căsătorie și sterilizarea forțată a persoanelor considerate improprii reproducerii. Persoanele considerate nepotrivite pentru a se reproduce au inclus adesea persoane cu dizabilități mentale sau fizice, persoane care au înregistrat scoruri scăzute ale diferitelor teste IQ, criminali și deviatori și membri ai grupurilor minoritare defavorizate. Mișcarea de eugenie a fost asociată negativ cu Germania nazistă și cu Holocaustul, când mulți dintre inculpații de la procesele de la Nürnberg au încercat să-și justifice abuzurile față de drepturile omului, susținând că există o diferență mică între programele eugeniei naziste și programele de eugenie din S.U.A. În deceniile care au urmat celui de-al doilea război mondial, odată cu instituirea drepturilor omului, multe țări treptat au început să renunțe la politicile de eugenie, deși unele țări occidentale, printre care Statele Unite, au continuat să efectueze sterilizări forțate.
Începând cu anii 1980 și 1990, când au fost puse la dispoziție noi procedee de reproducere asistată, cum ar fi surrogarea gestațională (mame purtătoare), disponibilă din 1985, diagnosticul genetic preimplantat (disponibil din 1989) și transferul citoplasmatic (disponibil din 1996), a apărut teama de o posibilă revigorare a eugenismului și o lărgire a decalajului dintre bogați și săraci.
O critică majoră a politicilor de eugenie este că, indiferent dacă sunt folosite politici "negative" sau "pozitive", ele sunt susceptibile de a fi abuzate, deoarece criteriile de selecție sunt determinate de oricare dintre grupurile care se află la putere politică în perioada respectivă. Mai mult, eugenia negativă, în special, este considerată de mulți ca fiind o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, care includ dreptul la reproducere. O altă critică constă în faptul că politicile eugenice duc în cele din urmă la o pierdere a diversității genetice, ducând la depresia endogamică din cauza variațiilor genetice mai mici.
Mișcarea nazistă, cea comunistă și alte regimuri totalitare au împrumutat anumite concepte din eugenism.
Istorie
Origine și dezvoltare Conceptul eugeniei pozitive pentru a produce ființe umane mai bune a existat cel puțin de când Platon a sugerat împerecherea selectivă pentru a produce o clasă de paznici.
Prima eugenie negativă formală, care este o prevedere legală împotriva nașterii ființelor umane inferioare, a fost promulgată în cultura occidentală de către Consiliul Creștin al lui Agde în 506, care a interzis căsătoria între veri.Giles, Frances (2010) Marriage and the Family in the Middle Ages New York: Harper Collins. p.ii
Această idee a fost promovată și de William Goodell (1829-1894), care a pledat pentru castrarea și spionarea celor nebuni.
Ideea unui proiect modern de îmbunătățire a populației umane printr-o înțelegere statistică a eredității folosită pentru încurajarea unei bune reproduceri a fost inițial dezvoltată de Francis Galton și, inițial, a fost strâns legată de darwinism și teoria sa de selecție naturală.Bowler, Peter J., Evolution: The History of an Idea, 3rd Ed., University of California Press, 2003, pp. 308–310. Galton citise teoria evoluției vărului său Charles Darwin care urmărea să explice dezvoltarea speciilor de plante și animale și dorea să o aplice oamenilor. Pe baza studiilor sale biografice, Galton considera calitățile umane dorite ca fiind trăsături ereditare, deși Darwin nu a fost de acord cu această elaborare a teoriei sale. În 1883, la un an după moartea lui Darwin, Galton a dat cercetării sale un nume: eugenie. Galton a definit eugenismul drept "studiul tuturor agenților aflați sub control uman care pot îmbunătăți sau afecta calitatea rasială a generațiilor viitoare". Odată cu introducerea geneticii, eugenia se bazează pe o ideologie a determinismului genetic în care caracterul uman se datorează genelor neafectate de educație sau de condițiile de viață. Mulți dintre geneticienii timpurii nu erau darwinieni, iar teoria evoluției nu era necesară pentru politicile de eugenie bazate pe determinismul genetic. De-a lungul istoriei sale recente, eugenia a rămas controversată.
Charles Darwin a recunoscut problema tendințelor disgenice (proliferarea persoanelor cu trăsături care dăunează bunăstării umane) de reproducere și pericolele posibilelor soluții. Darwin a susținut că programele de asistență socială pentru săraci și bolnavi sunt morale, dar și un pericol pentru populațiile viitoare dacă încurajează persoanele cu boli congenitale grave și trăsături ereditare precum niveluri scăzute de control al impulsului, inteligență sau empatie de a reproduce la rate mai mari decât alte persoane din populație. Acest aspect a fost explorat inițial de Hermann Mueller, și discutat de biologul evoluționar John Tooby. Darwin s-a temut de faptul că în națiunile dezvoltate "membrii societății fac greșeli, iar cei degradați și adesea viciați tind să se reproducă într-un ritm mai rapid decât membrii providențiali și, în general, virtuoși". Cercetătorii din domeniul inteligenței recunosc efectul așa-numit Flynn, care se referă la creșterea IQ-ului în întreaga lume, dar susțin că în țările dezvoltate acesta scade: persoanele cu mai multă educație și venituri (corelate cu inteligența superioară) tind nu numai să aibă mai puțini copii, ci și să întârzie reproducerea în urmărirea altor obiective.
Preocuparea principală a primilor eugeniști, precum Karl Pearson și Walter Weldon de la University College London, au fost factorii de inteligență percepută, considerată ca fiind corelează cu clasa socială. În discursul său "Darwinism, progres medical și eugenie", Karl Pearson echivalează eugenismul cu medicina. Unele zone ale medicinei care nu sunt recunoscute de obicei ca eugenice afectează fondul genelor umane. Acestea includ sterilizarea și tehnicile chirurgicale care permit funcționarea organelor reproducătoare. Chiar și medicamentele care nu implică în mod direct organele de reproducere pot modifica fondul de gene. Anomaliile genetice la astfel de persoane sunt astfel duplicate, modificând fondul genetic. Pe această bază astfel de practici sunt acceptate pe scară largă ca procese eugenice mai radicale.
Eugenia a devenit o disciplină academică în numeroase colegii și universități și a primit finanțare din mai multe surse. Au fost formate organizații pentru a câștiga sprijinul public și atitudinea lor față de valorile eugenice responsabile la părinți, inclusiv Societatea Britanică de Educație Eugenică din 1907 și Societatea Americană de Eugenie din 1921. Ambele au căutat sprijinul preoților și au modificat mesajul lor pentru a satisface idealurile religioase. În 1909, clericii anglicani William Inge și James Peile au scris la Societatea Britanică de Educație Eugenică. Inge a fost invitat la Conferința Internațională de Eugenie din 1921, care a fost, de asemenea, susținută de Arhiepiscopul Catolic Roman din New York, Patrick Joseph Hayes.
Trei Conferințe Internaționale de Eugenie au avut loc la nivel mondial pentru eugeniști cu reuniuni în 1912 la Londra și în 1921 și 1932 în New York. Politicile eugenice au fost inițial implementate la începutul anilor 1900 în Statele Unite. De asemenea, a avut rădăcini în Franța, Germania și Marea Britanie. Mai târziu, în anii 1920 și 1930, politica eugenică de sterilizare a unor pacienți psihiatri a fost pusă în aplicare în alte țări, inclusiv în Belgia, Brazilia, Canada, Japonia și Suedia.
Pe lângă faptul că a fost practicată în mai multe țări, eugenia a fost organizată pe plan internațional prin intermediul Federației Internaționale a Organizațiilor Eugenice. Aspectele sale științifice au fost realizate prin intermediul unor organisme de cercetare precum Institutul Kaiser Wilhelm de Antropologie, Ereditate umană și Eugenie, Institutul Cold Spring Harbour Carnegie pentru Evoluția Experimentală și Biroul de Evidență Eugenică. Din punct de vedere politic, mișcarea a susținut măsuri precum legile de sterilizare. În dimensiunea ei morală, eugenia a respins doctrina că toate ființele umane se nasc egale și a redefinit valoarea morală pur și simplu în ceea ce privește capacitatea genetică. Elementele sale rasiste au cuprins urmărirea unei arii genetice pure, "rasa nordică" sau "ariană", și eventuala eliminare a raselor "nepotrivite".