miniatura|351x351px|Sfântul Duh ca un porumbel în Treimea Cerească s-a alăturat Treimii Pământești prin Întruparea Fiului, pictură realizată de Murillo, c. 1677.The Heavenly and Earthly Trinities on the site of the National Gallery in London. Pentru majoritatea confesiunilor creștine, Sfântul Duh sau Sfântul Spirit este cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi: Dumnezeul în trei ipostaze manifestat ca Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, fiecare entitate în sine fiind Dumnezeu.Grudem, Wayne A. 1994. Systematic Theology: An Introduction to Biblical Doctrine. Leicester, England: Inter-Varsity Press; Grand Rapids, MI: Zondervan page 226. Creștinii netrinitarieni, care resping doctrina trinității, diferă în mod semnificativ de creștinismul majoritar în ceea ce privește convingerile lor despre Duhul Sfânt. În teologia creștină, pneumatologia se referă la studierea manifestării Sfântului Duh. Datorită relației istorice a creștinismului cu iudaismul, teologii iudei identifică adesea Duhul Sfânt cu conceptul Ruach Hakodesh din scripturile evreiești, considerând că Isus (care era evreu) a extins aceste concepte iudaice. Printre numele similare ale Sfântului Duh sunt Ruach Elohim (Duhul lui Dumnezeu), Ruach YHWH (Duhul lui Yahweh) și Ruach Hakmah (Duhul Înțelepciunii).Catechism of the Catholic Church: Expectation of the Messiah and his Spirit (nos. 711–712). În Noul Testament el este identificat cu Duhul lui Hristos, Duhul Adevărului, Mângâietorul și Duhul Sfânt.Acts and Pauline writings by Watson E. Mills, Richard F. Wilson 1997 , pages xl–xlxGrabe, Petrus J. The Power of God in Paul's Letters 2008 , pp. 248–249Spirit of Truth: The origins of Johannine pneumatology by John Breck 1990 , pages 1–5

Noul Testament prezintă o relație strânsă între Duhul Sfânt și Isus în timpul vieții și misiunii pământești a lui Isus. Evangheliile după Matei și Luca și Crezul de la Niceea afirmă că Isus a fost „conceput de Duhul Sfânt, născut din Fecioara Maria”. Duhul Sfânt s-a coborât asupra lui Isus ca un porumbel în timpul Botezului, iar în Discursul de Adio de după Cina cea de taină Isus a promis că va trimite Duhul Sfânt către ucenici după înălțarea lui la ceruri.John by Andreas J. Köstenberger 2004 , page 442The Gospel of John: Question by Question by Judith Schubert 2009 , pages 112–127

Sfântul Duh este menționat ca „Domnul de viață Făcătorul” în Crezul de la Niceea, care rezumă mai multe convingeri cheie asumate de majoritatea confesiunilor creștine. Participarea Duhului Sfânt în natura tripartită a convertirii iese în evidență în instrucțiunile date ucenicilor de Isus după Înviere la sfârșitul Evangheliei după Matei (28:19): „învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” și „unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”.Lord, giver of life (Lona) by Jane Barter Moulaison 2006 page 5 Încă din secolul I creștinii l-au invocat pe Dumnezeu cu formula trinitară „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh” în rugăciuni, iertări de păcate și binecuvântări.Vickers, Jason E. Invocation and Assent: The Making and the Remaking of Trinitarian Theology. Wm. B. Eerdmans Publishing, 2008. , pages 2–5The Cambridge Companion to the Trinity by Peter C. Phan 2011 , pages 3–4 În cartea Faptele Apostolilor pogorârea Sfântului Duh are loc la cincizeci de zile după învierea lui Hristos și este prăznuită de creștini în sărbătoarea Rusalilor.

Etimologie și utilizare Cuvântul din limba greacă comună pneûma (, pneuma) este găsit de aproximativ 385 de ori în Noul Testament, existând diferențe de trei până la nouă apariții de la un cercetător la altul. Pneuma apare de 105 ori în cele patru evanghelii canonice, de 69 de ori în Faptele Apostolilor, de 161 de ori în epistolele pauline și de 50 de ori în alte părți. Aceste utilizări variază: în 133 de cazuri se referă la „duh” într-un sens general și în 153 de cazuri la „spiritual”. Referința este în aproximativ 93 de ori la Duhul Sfânt, uneori sub numele de pneuma și, alteori, în mod explicit ca pneûma tò Hagion (). În câteva cazuri cuvântul este, pur și simplu, folosit generic pentru a desemna vânt sau de viață. El a fost, în general, tradus în Vulgata ca Spiritus și Spiritus Sanctus.

Nume

Biblia Evreiască

וְר֣וּחַ קָדְשׁ֑וֹ (Ruah qadesow) – Duhul Lui cel sfânt (Isaia 63:10)Interlinear Bible on Bible Hub. וְר֣וּחַ קָ֝דְשְׁךָ֗ (Ruah qadseḵa) – Duhul Tău cel sfânt (Psalmi 50:12)Interlinear Bible on Bible Hub. וְר֣וּחַ אֱלֹהִ֔יםי (Ruah Elohim) – Duhul lui Dumnezeu (Geneza 1:2)Interlinear Bible on Bible Hub. נִשְׁמַת־ר֨וּחַ חַיִּ֜ים (Nismat Ruah hayyim) – Suflarea duhului vieții (Geneza 7:22)Interlinear Bible on Bible Hub. ר֣וּחַ יְהוָ֑ה (Ruah YHWH) – Duhul lui YHWH (Isaia 11:2)Interlinear Bible on Bible Hub. ר֧וּחַ חָכְמָ֣ה וּבִינָ֗ה (Ruach hakmah ubinah) – Duhul înțelepciunii și al înțelegerii (Isaia 11:2) ר֤וּחַ עֵצָה֙ וּגְבוּרָ֔ה (Ruah esah ugeburah) – Duhul sfatului și al tăriei (Isaia 11:2) ר֥וּחַ דַּ֖עַת וְיִרְאַ֥ת יְהוָֽה (Ruah daat weyirat YHWH) – Duhul cunoștinței și al temerii de YHWH (Isaia 11:2-3)

Noul Testament

πνεύματος ἁγίου (Pneumatos Hagiou) – Duhul Sfânt (Matei 1:18) πνεύματι θεοῦ (Pneumati Theou) – Duhul lui Dumnezeu (Matei 12:28) ὁ παράκλητος (Ho Paraclētos) – Mângâietorul, cf. Paraclet Ioan 14:26 (Ioan 16:7) πνεῦμα τῆς ἀληθείας (Pneuma tēs Alētheias) – Duhul Adevărului (Ioan 16:13) Πνεῦμα Χριστοῦ (Pneuma Christou) – Duhul lui Hristos (1 Petru 1:11)

În funcție de context:

πνεῦμα (Pneuma) – Duh (Ioan 3:8) Πνεύματος (Pneumatos) – Duh (Ioan 3:8)

Reprezentări biblice

Vechiul Testament Ceea ce Biblia ebraică numește „Duhul lui Dumnezeu” și „Duhul lui Elohim” este numit în Talmud și Midraș „Duhul Sfânt” (ruacḥ ha-kodesh). Deși expresia „Duhul Sfânt” apare în Psalmi 50:11-12 și în Isaia 63:10-11, ea nu a dobândit încă același sens care i-a fost acordat în literatura rabinică: în aceasta din urmă ea este echivalentă cu expresia „Duhul Domnului”. În Geneza 1:2 duhul lui Dumnezeu plutea peste pământul lipsit de viață, făcând astfel posibilă Creația. Deși ruach ha-kodesh poate fi considerat un termen similar lui Dumnezeu, el a fost conceput ca fiind ceva distinct și, ca tot ce e pământesc care vine din cer, ruach ha-kodesh este compus din lumină și foc. Cel mai caracteristic semn al prezenței ruach ha-kodesh este darul profeției. Utilizarea cuvântului „ruach” (care înseamnă în ebraică „suflare” sau „vânt”) în expresia ruach ha-kodesh pare să sugereze că autoritățile iudaice credeau că Duhul Sfânt era un fel de mediu de comunicare invizibilă precum vântul. Duhul vorbește uneori cu o voce masculină și alteori cu o voce feminină; cuvântul ruacḥ este atât masculin, cât și feminin.

Noul Testament Termenul Sfântul Duh apare cel puțin de 90 de ori în Noul Testament. Sacralitatea Sfântului Duh pentru creștini este afirmată în toate cele trei evanghelii sinoptice (Matei 12:30-32, Marcu 3:28-30 și Luca 12:8-10), care proclamă că blasfemia împotriva Sfântului Duh este un păcat de neiertat.Blomberg, Craig L., Jesus and the Gospels: An Introduction and Survey, 2009 , page 280 Participarea Sfântului Duh în Sfânta Treime este sugerată în instrucțiunile date ucenicilor de către Isus după Înviere, menționate la sfârșitul Evangheliei după Matei (28:19): „Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

Evangheliile sinoptice miniatura|261x261px|Duhul Sfânt ca un porumbel în momentul biblic al Bunei Vestiri, pictură realizată de Philippe de Champaigne, 1644 Sfântul Duh este menționat de către toți cei trei autori ai evangheliilor sinoptice. Cele mai multe menționări sunt realizate de autorul Evangheliei după Luca; această evidențiere este continuată de același autor în Faptele Apostolilor.

Duhul Sfânt nu apare pur și simplu pentru prima dată la Rusalii, după Învierea lui Isus, ci este prezent în Evanghelia după Luca (1-2) înainte de Nașterea lui Isus. În Luca 1:15 se spune că Ioan Botezătorul a fost „umplut de Duhul Sfânt” înainte de naștere, iar în Luca 1:35 se spune că Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Fecioarei Maria. În Luca 3:16 Ioan Botezătorul a afirmat că Isus nu va boteza cu apă, ci cu Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt a coborât asupra lui Isus în timpul botezului său în râul Iordan. În Luca 11:13 Isus a dat asigurări că Dumnezeu Tatăl „va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El”.

Marcu 13:11 se referă în mod specific la puterea Duhului Sfânt de a acționa și de a vorbi prin ucenicii lui Isus în timp de nevoie: „nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt.” Matei 10:20 se referă la același act de exprimare prin intermediul ucenicilor, dar folosește termenul „Duhul Tatălui vostru”de "Duhul Tatălui vostru".The Gospel of Luke by Luke Timothy Johnson, Daniel J. Harrington 1992 , page 195

Evanghelia după Luca – Faptele Apostolilor Împreună, Evanghelia după Luca și Faptele Apostolilor conțin peste jumătate din referințele la Duhul Sfânt în Noul Testament, deși acest autor (Luca) a scris aproximativ 25% din conținutul Noului Testament.

Faptele Apostolilor Cartea Faptele Apostolilor a fost uneori numită „Cartea Duhului Sfânt” sau „Faptele Duhului Sfânt”.The Acts of the Apostles by Luke Timothy Johnson, Daniel J. Harrington 1992 , pages 14–18A Bible Handbook to the Acts of the Apostles by Mal Couch 2004 , pages 120–129 Din cele aproximativ șaptezeci de apariții ale cuvântului Pneuma în Faptele Apostolilor, cincizeci și cinci se referă la Duhul Sfânt.

De la început, în Fapte 1:2, cititorului i se reamintește că misiunea lui Isus, în timp ce el era pe pământ, a fost realizată prin puterea Duhului Sfânt și că „faptele apostolilor” continuă faptele lui Isus și sunt facilitate, de asemenea, de către Duhul Sfânt. Faptele Apostolilor prezintă Duhul Sfânt ca „principiu de viață” a perioadei de început a Bisericii și oferă cinci situații separate și dramatice de revărsare a sa asupra credincioșilor în pasajele 2:1-4, 4:28-31, 8:15-17, 10:44 și 19:6.

Referințe la Duhul Sfânt apar în cartea Faptele Apostolilor, ca de exemplu în Faptele Apostolilor 1:5 și 8 unde se spune încă de la început: „Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. ... Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi”, referindu-se la împlinirea profeției lui Ioan Botezătorul din Luca 3:16: „El vă va boteza cu Duh Sfânt”.Reading Acts: A Literary and Theological Commentary on the Acts of the Apostles by Charles H. Talbert 2005 , pages 24–25

Literatura ioanică Trei termeni, și anume Duhul Sfânt, Duhul adevărului și Mângâietorul sunt folosite în scrierile ioanice. „Duhul adevărului” este folosit în Ioan 14:17, 15:26 și 16:13. Întâia epistolă a lui Ioan pune în contrast acest termen cu „duhul rătăcirii” în 1 Ioan 4:6. 1 Ioan 4:1-6 prevede o separare între duhuri, precizând că „orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu și orice duh, care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu”.1, 2, and 3 John by John Painter, Daniel J. Harrington 2002 , page 324

În Ioan 14:26 Isus afirmă: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” Identitatea „Mângâietorului” a fost subiectul mai multor dezbateri în rândul teologilor, care au propus mai multe teorii în această privință.The anointed community: the Holy Spirit in the Johannine tradition by Gary M. Burge 1987 , pages 14–21

Epistolele pauline stanga|miniatura|156x156px|Reprezentare pe vitralii a Sfântului Duh ca un porumbel, c. 1660. Duhul Sfânt joacă un rol-cheie în epistolele pauline, iar pneumatologia Apostolului Pavel este strâns legată de cristologie și de teologia lui, până în punctul când devine aproape inseparabilă de ele.