Defectul cardiac congenital ( DCC ), cunoscut și sub denumirea de anomalie cardiacă congenitală și boală cardiacă congenitală, este un defect în structura inimii sau a vaselor mari care este prezent încă de la naștere . Semnele și simptomele depind de tipul specific de defect. Simptomele pot varia de la lipsă până la cel care poate pune viața în pericol. Când sunt prezente, simptomele pot include respirație rapidă, piele albăstruie (cianoză), creștere lentă în greutate și senzație de oboseală. Defectele cardiace congenitale nu provoacă dureri în piept. Majoritatea defectelor cardiace congenitale nu sunt asociate cu alte boli. O complicație a defectului cardiac congenital este insuficiența cardiacă .
Cauza unui defect cardiac congenital este adesea necunoscută. Factorii de risc includ anumite infecții în timpul sarcinii, cum ar fi rubeola, utilizarea anumitor medicamente, alcoolul sau tutunul, moștenirea genetică de la părinții sau starea nutrițională slabă sau obezitatea mamei. A avea un părinte cu un defect cardiac congenital este, de asemenea, un factor de risc. O serie de afecțiuni genetice sunt asociate cu defecte cardiace, inclusiv sindromul Down, sindromul Turner și sindromul Marfan . Defectele cardiace congenitale sunt împărțite în două grupe principale: defecte cardiace cianotice și defecte cardiace non-cianotice, în funcție de predispoziția pielii copilului de a deveni albăstruie. Defectele pot implica pereții interiori ai inimii, valvele inimii sau vasele mari de sânge care duc spre și dinspre inimă.
Defectele cardiace congenitale pot fi prevenite parțial prin vaccinarea antirubeolă, prin adăugarea de iod în sare și prin adăugarea de acid folic la anumite produse alimentare. Unele defecte nu au nevoie de tratament. Altele pot fi tratate eficient cu proceduri pe bază de cateter sau chirurgie cardiacă . Ocazional poate fi nevoie de un număr de operații, sau un transplant de inimă . Cu un tratament adecvat, rezultatele sunt în general bune, chiar și cu probleme complexe.
Defectele cardiace congenitale sunt cele mai frecvente defecte la naștere . În 2015, au fost prezenți la 48,9 milioane de oameni la nivel global. Acestea afectează între 4 și 75 de indivizi la 1000 de nașteri vii, în funcție de modul în care sunt diagnosticate. În aproximativ 6 până la 19 cazuri la 1000 de nașteri vii, acestea cauzează un grad de probleme moderat până la sever. Defectele cardiace congenitale sunt principala cauză a deceselor cauzate de defecte la naștere: în 2015, acestea au dus la 303.300 de decese, în scădere față de 366.000 de decese în 1990.
Semne și simptome miniatura| Clubbing digital cu paturile unghiilor cianotice la un adult cu tetralogie Fallot Semnele și simptomele sunt legate de tipul și severitatea defectului cardiac. Simptomele sunt prezente frecvent la începutul vieții, dar este posibil ca unele DCC să nu fie detectate de-a lungul vieții. Unii copii nu au semne, în timp ce alții pot prezenta respirație, cianoză, leșin, murmur cardiac, subdezvoltare a membrelor și mușchilor, alimentație sau creștere deficitară sau infecții respiratorii. Defectele cardiace congenitale provoacă o structură anormală a inimii, ceea ce duce la producerea anumitor sunete numite murmur cardiac . Acestea pot fi uneori detectate prin auscultare ; cu toate acestea, nu toate murmururile inimii sunt cauzate de defecte cardiace congenitale.
Condiții asociate Defectele cardiace congenitale sunt asociate cu o incidență crescută a altor șapte afecțiuni medicale specifice, fiind numite împreună asociația VACTERL :
V - anomalii vertebrale A - atrezie anală C - anomalii cardiovasculare T - fistula traheoesofagiană E - atrezie esofagiană R - anomalii renale și / sau radiale L - defecte ale membrelor
Defectul septal ventricular (DSV), defectele septale atriale și tetralogia Fallot sunt cele mai frecvente defecte cardiace congenitale observate în asociația VACTERL. Defecțiuni mai puțin frecvente în asociere sunt truncus arteriosus și transpunerea marilor artere.
Cauze Cauza bolilor congenitale de inimă poate fi genetică, de mediu sau o combinație a ambelor.
Genetică Mutațiile genetice, adesea sporadice, reprezintă cea mai mare cauză cunoscută a defectelor cardiace congenitale. Acestea sunt descrise în tabelul de mai jos. + Leziuni genetice Procent procentabil Exemple Metoda de testare genetică primară aneuploidies 5-8% Trisomii autosomale supraviețuitoare (cromozomi 13, 18, 21 ), monosomia X cromozomului (sindrom Turner) karyotyping Copiați variantele de număr 10-12% Ștergere / dublare 22q11.2 (sindromul velocardiofacial / DiGeorge), 1 ștergere / duplicare q21.1, ștergere / duplicare 8p23.1, ștergere 15q11.2 (sindromul Burnside-Butler) Hibridizare comparativă genomică Array (cunoscută și sub numele de analiză cromosomică microarray) Variantă cu un singur nucleotid (SNV) care codifică proteine moștenite sau inserție / ștergere mică (indel) 3-5% Sindromul Holt-Oram, sindrom Noonan, sindrom Alagille Panou de gene SNV de codificare a proteinelor De novo sau indel ~ 10% Mutațiile genelor foarte exprimate în timpul dezvoltării inimii Secvențiere între exome
Căi moleculare Genele care reglementează secvența complexă de dezvoltare au fost elucidate doar parțial. Unele gene sunt asociate cu defecte specifice. O serie de gene au fost asociate cu manifestările cardiace. Mutațiile unei proteine musculare cardiace, lanțul greu de α-miozină ( MYH6 ) sunt asociate cu defecte septale atriale. Mai multe proteine care interacționează cu MYH6 sunt, de asemenea, asociate cu defecte cardiace. Factorul de transcriere GATA4 formează un complex cu Tbx5 care interacționează cu MYH6. Un alt factor, gena homeobox (de dezvoltare), NKX2-5 interacționează, de asemenea, cu MYH6. Mutațiile tuturor acestor proteine sunt asociate atât cu defecte septice atriale, cât și ventriculare; În plus, NKX2-5 este asociat cu defecte în conducta electrică a inimii și TBX5 este legat de sindromul Holt-Oram care include defecte de conducere electrică și anomalii ale membrului superior. O altă genă T-box, TBX1, este implicată în sindromul velo-cardio-facial al sindromului DiGeorge, cea mai frecventă ștergere care are simptome extinse, inclusiv defecte ale tractului de ieșire cardiac, inclusiv tetralogia Fallot . + Exemple de modificări genice și caracteristici asociate MYH6 GATA4 Nkx2-5 Tbx5 TBX1 loc 14q11.2-q13 8p23.1-p22 5q34 12q24.1 22q11.2 Sindromul Holt-Oram DiGeorge Defecte septale atriale ✔ ✔ ✔ ✔ Defecte septale ventriculare ✔ ✔ ✔ Anomalii de conducere electrică ✔ ✔ Anomalii ale tractului de ieșire ✔ Manifestări non-cardiace Anomalii ale membrelor superioare Mici sau absente timus </br> Paratiroizi mici sau absenți </br> Anomalii faciale Calea de semnalizare Noch, un mecanism de reglementare pentru creșterea și diferențierea celulelor, joacă un rol larg în mai multe aspecte ale dezvoltării cardiace. Elementele de creștere sunt implicate în determinarea laturilor drepte și stângi ale planului corpului, astfel încât plierea direcțională a tubului cardiac poate fi afectată. Semnalizarea de creștere este implicată în formarea pernelor endocardice și continuă să fie activă pe măsură ce se dezvoltă în septe și valve. Este, de asemenea, implicat în dezvoltarea peretelui ventricular și conectarea tractului de ieșire la marile vase. Mutațiile genei pentru unul dintre liganzii de crestătură, Jagged1, sunt identificate în majoritatea cazurilor examinate de displazie arteriohepatică ( sindromul Alagille ), caracterizată prin defecte ale marilor vase (stenoză arterială pulmonară), inimă ( tetralogie a Fallot în 13% cazuri), ficat, ochi, față și oase. Deși mai puțin de 1% din toate cazurile, în care nu se găsesc defecte în gena Jagged1, se găsesc defecte în gena Notch2 . În 10% din cazuri, nu există nicio mutație în niciuna dintre gene. Pentru un alt membru al familiei de gene, mutațiile din gena Notch1 sunt asociate cu valva aortică bicuspidă, o supapă cu două pliante în loc de trei. Notch1 este, de asemenea, asociat cu calcifierea valvei aortice, a treia cea mai frecventă cauză a bolilor de inimă la adulți.
Mutațiile unui mecanism de reglare a celulelor, calea Ras / MAPK sunt responsabile pentru o varietate de sindroame, inclusiv sindromul Noonan, sindromul LEOPARD, sindrom Costello și sindromul cardiofaciocutanat în care există o implicare cardiacă. În timp ce condițiile enumerate sunt cunoscute cauze genetice, există multe alte gene care sunt mai subtile. Se știe că riscul de defecte cardiace congenitale este mai mare atunci când există o rudă apropiată cu unul.
De mediu Factorii cunoscuți de mediu includ anumite infecții în timpul sarcinii, cum ar fi rubeola, medicamente ( alcool, hidantoină, litiu și talidomidă ) și boli materne ( diabet zaharat, fenilcetonurie și lupus eritematos sistemic ).
Fiind supraponderal sau obez crește riscul de boli cardiace congenitale. În plus, pe măsură ce obezitatea maternă crește, crește și riscul de defecte cardiace. Nu a fost identificat un mecanism fiziologic distinct care să explice legătura dintre obezitatea maternă și CHD, dar atât deficiența de folat pre-sarcină, cât și diabetul au fost implicate în unele studii.
Mecanism Există o secvență complexă de evenimente care au ca rezultat o inimă bine formată la naștere și perturbarea oricărei porțiuni poate duce la un defect. Momentul ordonat al creșterii celulare, al migrației celulare și al morții celulare programate („ apoptoza ”) a fost studiat pe larg și sunt elucidate genele care controlează procesul. În jurul zilei de dezvoltare 15, celulele care vor deveni inima există în două benzi în formă de potcoavă ale stratului de țesut mediu ( mezoderm ), și unele celule migrează dintr-o porțiune a stratului exterior ( ectoderm ), creasta neurală, care este sursa unei varietăți de celule găsite în tot corpul. În ziua 19 de dezvoltare, se formează o pereche de elemente vasculare, „tuburile endocardice”. Tuburile fuzionează atunci când celulele suferă de moarte programată, iar celulele din primul câmp al inimii migrează spre tub și formează un inel de celule cardiace ( miocite ) în jurul lui până în ziua 21. În ziua 22, inima începe să bată și până în ziua 24, sângele circulă.
În ziua 22, sistemul circulator este bilateral simetric, cu vasele împerecheate pe fiecare parte și inima constând dintr-un tub simplu situat în linia mediană a dispunerii corpului. Porțiunile care vor deveni atria și vor fi situate cel mai aproape de cap sunt cele mai îndepărtate de cap. În zilele 23 până la 28, tubul cardiac se pliază și se răsucește, viitoarele ventricule deplasându-se la stânga din centru (locația finală a inimii) și atriile se mișcă spre cap.