Centrul de Control al Misiunii Christopher C. Kraft Jr.

alt=|miniatura|250x250px|Camera de control al zborului înainte de STS-114 în 2005 dreapta|miniatura|250x250px| Exteriorul clădirii de control a misiunii dreapta|miniatura|250x250px| Misiunea Direcției de Operațiuni (MOD) Astronautul NASA, Christopher C. Kraft Jr. Mission Control Center (MCC-H, denumit inițial Control Center Integrated Mission sau IOMC), de asemenea, cunoscut de indicativul radio, Houston, este angajatul de la Space Center Lyndon B. Johnson din Houston, Texas, care administrează controlul zborului pentru programul american de spațiu uman, implicând în prezent astronauți la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Centrul se află în clădirea 30 la Centrul Spațial Johnson, numit după Christopher C. Kraft Jr., inginer și manager NASA în rezervă, care a contribuit la stabilirea operațiunii de control al misiunii agenției și a fost primul Director de Zbor. NASA - NASA Names Mission Control for Legendary Flight Director Christopher Kraft . Nasa.gov (2011-04-14). Retrieved on 2013-09-06. Contractor principal pentru integrarea sistemelor in Houston a fost Philco Corp., selectat de NASA în ianuarie 1963. News Digest. // Aviation Week & Space Technology, February 4, 1963, v. 78, no. 5, p. 37.

MCC găzduiește în prezent o încăpere de control operațională în clădirea 30, din care controlorii de zbor comandă, monitorizează și planifică operațiunile pentru ISS. Această cameră are multe resurse de calcul și de prelucrare a datelor pentru a monitoriza, a comanda și a comunica cu stația. Sala de comandă ISS funcționează în mod continuu. O a doua cameră de control din aceeași clădire, care anterior a găzduit echipa de control al zborului Shuttle, poate fi configurată pentru operațiunile ISS în caz de necesitate (de exemplu, în timpul reparațiilor sau actualizărilor hardware din camera principală) și găzduiește simulări de instruire.

În cazul în care MCC-H nu este disponibil din cauza unui uragan sau a altui eveniment neprevăzut, NASA are opțiunea de a se muta rapid într-un centru temporar de rezervă (BCC) la un hotel din Round Rock, Texas, aproximativ 4 ore distanță sau mai robust, dar mai departe la Centrul de asistență pentru operațiuni Huntsville (HOSC) la Centrul de zbor spațial Marshall pentru operațiunile ISS. (Civili neinrolati ai SUA sateliți sunt controlati de la Goddard Space Flight Center din Maryland, in timp ce in California Jet Propulsion Laboratory gestionează robotizatele sonde spațiale ale SUA.) În 2008, pentru uraganul Ike, NASA a activat ambele centre de backup de control pentru datorii specifice.

Cape Canaveral (1960-1965) stanga|miniatura|200x200px| Camera de control a Mercur la Cape Canaveral în timpul unei simulări de Mercur-Atlas 8 în 1962 Toate Mercury-Redstone, Mercury-Atlas, Gemini 1 și Gemini 2, și misiuni Gemini 3 echipate au fost controlate de Centrul de Control al Misiunii (numit Mercury Control Center prin 1963) la Cape Canaveral Missile Test Annex, Florida . Această facilitate se afla în clădirea de sprijin tehnic, la capătul din est al Caii de Control a Misiunii, la aproximativ 0,5 mile (0.8   km) la est de Parcarea Phillips. Mercur și lansări ale Gemeni au fost efectuate din blocuri separate de la Cape.

Clădirea, care se afla pe Registrul Național al Locurilor Istorice, a fost demolată în mai 2010 din cauza problemelor legate de azbest și a costului estimat de reparații de 5 milioane de dolari după 40 de ani de expunere la aerul sărat. Mai devreme o oprire în turneele Complexului Kennedy pentru Vizitatori din Centrul Spațial Kennedy, la sfârșitul anilor 1990, consolele camerei de comandă au fost îndepărtate, renovate și mutate la o re-creare a camerei din Centrul Debus de la Complexul rezervat Vizitatorilor KSC. Mercury Control building

Houston (1965-prezent)

Gemeni și Apollo (1965-1975) Situat în clădirea 30 de la Centrul Spațial Johnson (cunoscut ca Centrul de nave spațiale Manned până în 1973), MCC Houston a fost folosit pentru prima dată în iunie 1965 pentru Gemini 4 . S-au adăpostit două camere primare cunoscute sub denumirea de Camera de Control a Misiunii (MOCR, pronunțate "moh-ker"). Aceste două camere au controlat toate zborurile Gemini, Apollo, Skylab și Space Shuttle până în 1998. Fiecare a constat dintr-un sala cu patru niveluri, dominata de un ecran mare de harta, care, cu excepția zborurilor lunare Apollo, avea o proiecție Mercator a Pământului, cu locații de stații de urmărire si un traseu " val sinusoidal " pe trei orbite a navei spațiale în zbor. Fiecare nivel MOCR a fost specializat, fiind echipat de diverși controlori responsabili de un anumit sistem de nave spațiale. stanga|miniatura| MOCR 2 la încheierea lui Apollo 11 în 1969 MOCR 1, găzduit la etajul 2 al clădirii 30, a fost utilizat pentru misiunile Apollo 5, Apollo 7, Skylab și Proiectul de testare Apollo-Soyuz (Saturn IB).

MOCR 2 a fost folosit pentru toate celelalte zboruri Gemini și Apollo (Saturn V) (cu excepția Gemini 3) și a fost situat la etajul al treilea. Ca si camera de comandă a zborului pentru Apollo 11, prima echipă de debarcare a Lunii, MOCR 2 a fost desemnată Reper istoric național în 1985. A fost folosit ultima dată în 1992 ca cameră de control al zborului pentru STS-53 și ulterior a fost transformată înapoi aproape în întregime în configurația Apollo -era și păstrată în scopuri istorice. Împreună cu mai multe aripi de sprijin, acesta este acum enumerat în Registrul Național al Locurilor Istorice ca "Centrul de Control al Misiunii Apollo". În ianuarie 2018, primul set de console din MOCR 2 a fost înlăturat și trimis în Kansas Cosmosfera pentru curățarea, recondiționarea și restaurarea arhivelor în configurația Apollo, pentru a fi afișate ulterior în camera de control. La 1 iulie 2019, noul sistem de control al misiunilor Apollo a fost redeschis pentru ochii publicului, după un efort de doi ani pentru restaurarea camerei în configurația sa initiala, precum a fost utilizata în timpul debarcărilor lunare Apollo. Au fost achiziționate obiecte corespunzătoare perioadei, de la pachete de țigări și scrumiere până la tapet și mochetă. Camera este accesibilă prin turul tramvaiului din centrul de vizitatori din centrul spațiului Houston din apropiere, dar numai din spatele geamului din sala de vizionare restaurată a Galeria pentru Vizitatori

În iulie 2010, înregistrările sonore de la sol și înregistrările de film preluate în misiunea de control din timpul coborârii și aterizării cu Apollo 11 au fost resincronizate și lansate pentru prima dată. Acest sunet a fost folosit pentru a crea o prezentare audio-vizuală pentru actualizarea Controlului misiunii 2019.

Space Shuttle (1981-2011) stanga|miniatura| Camera de Control a zborului 1 în timpul STS-30 în 1989 Când a început programul Space Shuttle, MOCR-urile au fost redesemnate săli de control al zborului (FCR, pronunțate "ficker"); și FCR 1 (fostă MOCR 1) a devenit prima sală de control de transfer. FCR 2 a fost utilizat în majoritatea cazurilor pentru zborurile clasificate ale Departamentului de Apărare, apoi a fost remodelat în configurația sa de la Apollo. Din momentul în care o navetă spațială și-a curățat turnul de lansare în Florida până când a aterizat pe Pământ.Când se desfășura o misiune de transfer, camera de control era însoțită de 24 de ore, de obicei în trei schimburi.

În 1992, SAC a început să construiască o extindere la clădirea 30. Noua secțiune cu cinci etaje (30 de sud) a intrat în funcțiune în 1998 și găzduiește două încăperi de control al zborurilor, denumite White și Blue . White FCR a fost utilizat în acelasi timp cu FCR 2 pentru șapte misiuni de transfer, STS-70 prin STS-76, și a gestionat toate zborurile de transfer până la sfârșitul programului. Atunci când nu este folosit pentru programul de transfer, White FCR a fost reconfigurat ca si o copie de rezervă pentru ISR FCR din când în când, după cum este necesar (cum ar fi în timpul perioadelor de construcție sau actualizări în ISS FCR).

Stația Spațială Internațională (1998-prezent) Secțiunea nouă a clădirii 30 găzduiește, de asemenea, Camera de Control a Zborului din Spațiul Internațional. Prima cameră de comandă ISS, numită inițial Camera de operații pentru vehicule speciale (SVO), apoi Blue FCR, a fost operata în permanență pentru a susține ISS până în toamna lui 2006.

FCR 1, între timp, a avut consolele originale și terasele subterane scoase după STS-71, și a fost mai întâi convertit la "Centrul de Științe ale Vieții" pentru operațiunile ISS de control al încărcăturii. După o remodelare substanțială, în special cu tehnologii noi care nu erau disponibile în 1998, controlul zborului ISS s-a mutat în versiunea revizuită a FCR 1 din octombrie 2006, datorită creșterii ISS și cooperării internaționale necesare în centrele naționale de control din întreaga lume.

Alte facilitati Alte facilități MCC includ Camera de control a zborului de formare, denumită uneori Red FCR, o zonă de antrenament pentru controlorii de zbor; o cameră de control a științelor vieții, folosită pentru a supraveghea diverse experimente; zona de control a simulării (SCA), utilizată în primul rând în timpul pregătirii astronauților de transfer și controlului zborului; și un centru de operațiuni de planificare a explorării, folosit pentru a testa noile concepte pentru operațiunile dincolo de orbita Pământului. În plus, există camere de suport multi-scop (MPSR) ce sunt echipate cu controale de rezerva pentru zbor, ce analizează date și rulează simulări, precum și oferă informații și sfaturi pentru controlorii de zbor.

Clădirea 30 a fost numită dupa Kraft în data de 14 aprilie 2011. Din 2012 până în 2014, camerele folosite în timpul programului Shuttle au fost supuse unor îmbunătățiri în sensul pregătirii viitoarelor activități de zbor uman. ISS FCR 1, White FCR, Blue FCR, SCA și MPSR-urile au fost eliminate și înlocuite cu hardware modern, în parte pentru a susține noul concept operațional al companiilor comerciale care au o prezență în Controlul Misiunii. Acest proiect este cunoscut sub numele de Centrul de control al misiunii MCC-21. White FCR a fost finalizată oficial și dezvăluită în aprilie 2014. White FCR a fost modernizat si este utilizat pentru formarea controlorilor de zbor și, ocazional, pentru operațiunile ISS nominale atunci când FCR 1 este temporar scos din serviciu pentru mentenanta tehnica.

Pozițiile consolă

Centrul de Control al Mercurului (1960-1963) În primii ani din Cape Canaveral, MCC cea originală a fost compusa doar din trei rânduri, deoarece capsula Mercur a fost simplă în proiectare și in construcție, cu misiuni de o durată de cel mult 35 de ore. dreapta|miniatura| Walt Williams (aflat în picioare) și Chris Kraft în Camera de Control a Mercur în timpul MA-9 în 1963 Primul rând a constat din mai mulți controlori, si anume operatorul de sisteme de urgență (BOOSTER), medicul de zbor (SURGEON), comunicatorul de capsulă (CAPCOM), ofițerul de retrogradație (RETRO), ofițerul dinamicii zborului și ofițerul de îndrumare GUIDO.

Controlerul de BOOSTER, în funcție de tipul de rachetă a fost folosit, ori a fost fie un inginer de la Centrul de Flight Space Marshall (pentru zborurile Mercury si Redstone), fie un inginer Air Force (pentru zborurile Mercury-Atlas și ulterior Gemini si Titan) misiune. Activitatea controlorului BOOSTER nu va dura mai mult de șase ore întregi și își va elibera consola după ce racheta a fost eliminată.

Controlorul SURGEON, compus dintr-un chirurg de zbor sau fie un medic militar sau civil, a monitorizat semnele vitale ale astronauților în timpul zborului și, dacă a apărut o nevoie medicală, ar putea recomanda un tratament. De asemenea, putea vorbi direct cu echipajul astronauților dacă ar fi nevoie de o nevoie medicală pe care astronauții ar trebui să o discute.

Controlerul CAPCOM, format dintr-un astronaut, a menținut comunicările nominale aer-sol între MCC și navele spațiale orbitale; excepția fiind SURGEON sau Director de zbor, și doar în caz de urgență.