Inocybe geophylla (Pierre Bulliard, 1791 ex Paul Kummer, 1871) din încrengătura Basidiomycota, în familia Inocybaceae și de genul Inocybe,Index FungorumMycobank denumită în popor ciuperci cu lame de pământ,Denumire RO este, împreună cu celelalte specii din acest gen, o ciupercă otrăvitoare, provocând adesea intoxicații destul de grave. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord foarte des, crescând preferat în grupuri în păduri de conifere, de foioase și mixte, la margini de drum, prin parcuri și livezi, preferat pe sol umed, din (mai) iunie până în noiembrie. Această specie variază tare în colorit.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 240-241, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|128px|Pierre Bulliard Numele binomial Agaricus geophyllus a fost determinat de savantul francez Pierre Bulliard în volumul 2 al lucrării sale Histoire des champignons de la France din 1791.Pierre Bulliard: „Histoire des champignons de la France”, vol. 2, Editura Barrois le jeune, Belin, Croullebois, Bazan, Paris 1791, tab. 522 (fasc. 127-132) Uimitor este, că, 7 ani mai târziu, în 1798, micologul englez James Sowerby a descris ciuperca sub aceiași denumire. În urmă, multe surse, în special din secolul trecut, s-au referit la el cu privire la numele binomial. Dar între timp chiar și Index Fungorum acceptă numai taxonomia Bulliard/Kummer, descrierea lui Bulliard fiind cea mai veche.

După introducerea taxonului Inocybe prin renumitul savant Elias Magnus Fries, de verificat în volumul 2 al cărții sale Monographia Hymenomycetum Sueciae din 1863,Elias Fries: „Monographia Hymenomycetum Sueciae“, vol. 2, Editura C. A. Leffler, Uppsala 1863, p. 346 micologul german Paul Kummer (1871) a transferat soiul la acest gen, păstrând epitetul,Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 78 fiind numele curent valabil.

Acest soi a fost descris de nenumărate ori, incluzând multe variații care sunt toate acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din două cuvinte grecești, anume prefixul (=prefix cu referire la pământul)François Ludwig Carl Friedrich Passow, ‎Valentin Christian Friedrich Rost, ‎Friedrich Palm: „Handwörterbuch der Griechischen Sprache”. partea 1, Editura Fr. Christ. Wilh. Vogel, Leipzig 1841, p. 542 și substantivul (=frunză, frunziș, petală),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1829, p. 118 datorită aspectului.

Descriere thumb|left|205px|Bres.: Inocybe geophylla În urmare este descrisă specia de bază. Pălăria: are un diametru de 2-6 cm, este subțire, întins conică sau în formă de clopot care se aplatizează treptat cu înaintarea în vârstă, fiind adesea adâncită în mijloc cu un gurgui destul de proeminent și turtit în centru. Marginea arată la început nu rar o cortină palidă care dispare repede, iar prezintă la bătrânețe în regulă crăpături scurte. Cuticula este în tinerețe fin brumată, mătăsoasă și câteodată presărată cu resturi ale valului parțial, dezvoltând de abia în vârstă fibre radiale. Coloritul este la început alb, schimbând cu timpul la albicios, gri-gălbui până ocru-gălbui. Lamelele: sunt dense, destul de groase și bulboase, cu lameluțe scurte intermediare la margine și numai slab-atașate de picior, aproape libere. Coloritul este inițial alb, la bătrânețe gri-maroniu până ocru-brun cu muchii alb-flocoase. Există și o variație liliachie. Piciorul: are o înălțime de 3-6 și o grosime de 0,3-0,7 cm, fiind fibros, cilindric, ușor îngroșat și alb-pâslos la bază precum repede gol pe dinăuntru. Suprafața este albicioasă, lucioasă, și brumată respectiv slab făinoasă spre pălărie. Nu prezintă un inel. Carnea: albă, subțire, ne-oxidând în roșiatic la tăiere, având un miros dezgustător spermatic sau intens de aluat dospit, gustul fiind dulceag. Ea conține o doză mare de muscarină. Caracteristici microscopice: are spori gălbui-maronii ca lutul, ovoidal alungiți în formă de migdale, netezi, având o mărime de 8-10 x 5-6 microni. Pulberea lor este brună ca pământul. Basidiile cu un aspect de măciucă măsoară 25-35 x 6-8 microni. Cistidele au pereți groși, sunt fusiforme, bombate la mijloc și cu un smoc cristalin la vârf.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XVI, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 752 Reacții chimice: Buretele (carnea) se decolorează cu lactofenol brun-violet.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 382, ISBN 3-85502-0450

Variații sunt descrise mai multe, cele mai importante fiind: Inocybe geophylla var. lilacina cu o suprafață liliachie până violetăBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12081-0 și Inocybe geophylla var. lutescens cu o pălărie complet galben maronie până ocru-brună și picior albicios.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 342-343

Toxicitate Toxina care produce sindromul este muscarina. Manifestări clinice apar la intervale variabile de la ingestie (15 minute până la 3 ore) și constau în grețuri, vărsături, accentuarea tranzitului intestinal, diaree, dureri abdominale, creșterea tuturor secrețiilor (salivație, lăcrimare, hipersecreție bronhică), mioză (pupile mici), bradicardie sinuzală (puls rar), vasodilatație periferică, tremurături generalizate.

Mortalitatea: nu au fost semnalate decese timp de 20 ani.

Antidot: Atropina 0,5 mg subcutaneu sau intravenos la fiecare 15 minute până la obținerea uscăciunii mucoasei bucale. Pacienților care au ingerat cantități mari de ciuperci li se face spălătura gastrică cu suspensie de cărbune activat.Dănuț Panaitescu: „Intoxicații cu ciuperci”

Este foarte recomandat, să nu se culeagă, guste și nici mănânce o ciupercă doar asemănătoare, pentru a evita accidente fatale!

Confuzii Ciuperca și variațiile ei pot fi confundate în mod normal numai cu alte specii otrăvitoare de genul Inocybe, ca de exemplu: Inocybe aeruginascens,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe bongardii,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 226-227, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe cookei,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 222-223, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe erubescens,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 164, 166, ISBN 3-426-00312-0 Inocybe fibrosa,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 220-221, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe godeyi,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 226-227, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe grammata,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12124-8 Inocybe mixtilis,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 250-251, ISBN 88-85013-37-6 Inocybe napipes,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 232-233, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe praetervisa,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 397, ISBN 3-85502-0450 Inocybe pudica,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 202-203, ISBN 3-405-12124-8 Inocybe rimosa,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 224-225 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe sambucina (foarte otrăvitoare, posibil letală),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 250-251, ISBN 88-85013-25-2 Inocybe splendens,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 256-257, ISBN 88-85013-25-2 Inocybe squamata,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 216-217, ISBN 88-85013-37-6 Inocybe terrigenaRose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 371, ISBN 3-85502-0450 sau Inocybe umbraticaBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12124-8 dar de asemenea cu comestibilele Agrocybe dura,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 124-125, ISBN 3-405-12081-0 Agrocybe praecox,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 192-193, ISBN 3-405-12116-7 Cuphophyllus lacmus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 448-449 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Laccaria amethystina,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7 Laccaria laccata,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 270-271, ISBN 3-405-12081-0 Lepista irina,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 316-317, ISBN 3-405-12081-0 Leucocybe connata sin. Clitocybe connata, Lyophyllum connatum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 326-327 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare),Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0 Tricholoma album (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma columbetta,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 306-307, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma lascivum (necomestibil)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 348-349, ISBN 88-85013-37-6 sau cu Entoloma dichroum (necomestibil)Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 240-241, ISBN 978-3-8354-1839-4 ori Entoloma chalybeum (necomestibil).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 256-257 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

Specii asemănătoare în imagini Ciuperci otrăvitoare

Ciuperci comestibile sau necomestibile

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8