dreapta|miniatura|Un model molecular al celei mai cunoscute structuri (cea cu simetrie C3v) pentru ionul bisulfit în soluție și în stare solidă. Se observă că hidrogenul este legat de atomul de sulf. Un bisulfit (numit și hidrogenosulfit) este un anion cu formula HSO3−. Sărurile care conțin ionul de HSO3− sunt denumite bisulfiți, cunoscute și sub numele de leșii sulfitice. De exemplu, bisulfitul de sodiu are formula chimică NaHSO3.

Structură dreapta|miniatura|Tautomerii ionului bisulfit în echilibru. dreapta|miniatura|Echilibrul dinamic reprezentat cu ajutorul unor modele moleculare . Tautomerul din partea dreaptă are simetria C3v. Unele dovezi sugerează că protonul din ionul bisulfit este situat pe stomul de sulf, dând naștere la o simetrie C3v. Cu toate acestea, există unele dovezi din spectroscopia 17O NMR care sugerezază că cele două forme tautomerice ale HSO3− coexistă în echilibru dinamic, unul în care un proton este atașat de sulf (HSO3−) și una care proton este atașat de oxigen (HOSO2−a).Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor) Categorie:Pagini cu citări cu argumente redundante Structura cu simetria C3v este susținută de cristalografia cu raze X, iar în soluție apoasă, de către spectroscopia Raman (ν(S–H) = 2500 cm-1).

Reacții Sărurile de bisulfit sunt de obicei preparate în urma tratamentului soluțiilor alcaline cu exces de dioxid de sulf:

SO2 + NaOH → NaHSO3

HSO3− este o bază conjugată al acidului sulfuros:

H2SO3 ⇌ HSO3− + H+

Medicină Sărurile de bisulfit sunt aditivi comuni pentru adrenalină, în scopul de a preveni oxidarea acesteia către adrenocrom, fapt care ar duce la inactivare. Uneori, bisulfiții pot provoca o reacție alergică. Acest lucru este diferit de alergiile la sulfamide comune. Cantitatea de bisulfit din antialgice, responsabilă de determinarea reacțiilor de hipersensibilitate de tip 1, a fost determinată de Fraser și Huang.Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor) Categorie:Pagini cu citări cu argumente redundante Categorie:Ioni de sulf

Vezi și

Referințe