Societatea „Cercul artistic” a fost o organizație cultural artistică al cărei scop principal a fost promovarea artelor în România. Ea s-a înființat în ziua de 1 aprilie 1890, activitatea derulându-se pe parcursul al 57 de ani, până în anul 1947 când s-a desființat din cauza schimbării orânduirii sociale. Un rol important în conducerea societății l-a avut sculptorul Ion Georgescu, Ștefan Ionescu-Valbudea, Constantin Artachino, Carol Storck, G.D. Mirea, Constantin Aricescu, Alexandru Paraschivescu, Titus Alexandrescu.
Analizând activitatea Societății „Cercul artistic” pe parcursul a 57 de ani de existență, se constată că în perioada 1890 - 1900 ea a ocupat un rol de primă importanță în arta din România. Ea a coagulat împrejurul ei toți artiștii și prin autoritatea destul de precară pe care a exercitat-o, a reușit să stimuleze viața artistică. De asemenea, prin activitatea independentă pe care a făcut-o cu expozițiile specifice pe care le-a organizat, a contribuit la decizia pe care autoritățile statului au luat-o privind reactivarea Expozițiilor artiștilor în viață în anul 1894.
În decada 1900 - 1910, influența exercitată de „Cercul artistic” s-a redus semnificativ, devenind aproape nulă, cu toate că rândurile membrilor ei s-au primenit cu venirea unor artiști de mare valoare artistică, așa cum au fost Dimitrie Paciurea, Gabriel Popescu, etc.
După anul 1910, „Cercul artistic” a devenit un bastion al artei academice, fapt care a transformat organizația într-un adăpost al pictorilor care au susținut în artă, - programe și ideologii ale partidelor de extremă dreapta.
Înființarea societății
Expoziția Universală de la Paris din anul 1889 la care a participat și România, a fost primită cu mare interes atât de industriași și moșieri, cât și de sculptorii și pictorii autohtoni, deoarece artele plastice erau deja o obișnuință culturală de reprezentare a delegațiilor prezente la astfel de evenimente internaționale.Petre Oprea... pag. 20 În ce privește participarea românească, nemulțumirile erau cvasiunanime vis-a-vis de expunerea nesatisfăcătoare a operelor artiștilor. upright|thumb|Ion Georgescu Au apărut critici furioase la adresa organizatorilor care au triat exponatele și au nedreptățit pe unii și i-a părtinit pe alții. Criticile vizau nu numai persoanele ale căror lucrări nu au fost eligibile, ci chiar și pe artiștii participanți, dintre care unii chiar primiseră și recompense, așa cum au fost Ștefan Ionescu-Valbudea și Ion Georgescu care obținuseră medaliile de argint.
În marea polemică care s-a iscat pentru curmarea favoritismului clientelar al autorităților, artiștii plastici au început să avanseze fel și fel soluții. Ideea lui Ion Georgescu de a se înființa o societate artistică care să le apere interesele a primit sufragiile majorității nemulțumiților. Astfel, în data de 19 mai 1890 cei 46 de membri fondatori, la care s-au alipit și 18 membri onorifici, au votat regulamentul și statutele Societății „Cercul artistic” care se înființase deja în ziua de 1 aprilie 1890. Conform articolului 7 din statut și a listei nominale a fondatorilor, printre aceștia s-au numărat și cei mai talentați elevi ai Școlii de Belle-Arte din București.
Societatea avea scopurile și misiunile cu caracter general pe care le enunțaseră și organizațiile artistice precedente - Societatea Amicilor Bellelor-Arte și Cercul artistic literar Intim Club. Elocventă este „... dezvoltarea gustului artelor frumoase în țară, organizarea de expoziții și înființarea unei reviste”.Statutele și regulamentul Cercului artistic fondat la 1 aprilie 1890, București, 1890. Statutele aveau și stipulări cu caracter profesional ca „... Înlesnirea de mijloace de acțiune, împrumuturi societarilor și înființarea unui atelier în care să se predea cursuri și să se execute lucrări”, „... formarea unei biblioteci de specialitate”, precum și organizarea de „... excursii în comun prin localitățile însemnate din punct de vedere artistic”.Petre Oprea... pag. 21
Activități culturale Perioada de apogeu (1890-1900) Primele trei expoziții - 1890, 1891 și 1893
În iarna anului 1890 a fost organizată o expoziție în sălile Ateneului Român. Au fost expuse pasteluri și desene, 27 de acuarele, 112 de picturi și 23 de sculpturi.Cercul artistic. Catalog de tablouri expuse în sala noului palat al Ateneului, București. Cronica plastică a ziarelor din acel an a considerat expoziția un adevărat succes.Nemo: Expoziția Cercului artistic, în Adevărulu, 11 decembrie 1890. Vezi pe www.digibuc.ro
Anul 1891 a însemnat pentru societate mai mult o perioadă de discuții și organizare. Din când în când s-a mai organizat câte un bal în scopul de atragere de fonduri. Așa a fost balul organizat în data de 5 februarie de către doamnele Theodor Aman, Stolojan și multe altele. În luna februarie 1892, Comitetul de conducere a organizat la Ateneul Român o mare expoziție la care au fost prezente 170<ref>Arutnev: Expoziția artiștilor români, în Adevărulu, 29 februarie 1892.</ref> de lucrări realizate de Ștefan Ionescu-Valbudea, Alpar (Alexandru Paraschivescu), Ion Georgescu, Nicolae Vermont, Dimitrie Serafim, Titus Alexandrescu, Ion Voinescu, Menelas Michel Simonidy, Constantin Pascali, G. Popescu, Kimon Loghi, Nicolae Grant, G. Romeo, Iacovencu, Constantin I. Luncanu, Ludovic Dolinschi și o oarecare domnișoară Nina.
Cum expoziția din anul 1891 s-a bucurat de atenția oficialităților, publicului și a presei, societatea a organizat în anul 1893 o nouă expoziție în același loc.Petre Oprea... pag. 22 Au fost aduse circa 400 de exponate ce erau prea numeroase pentru spațiul în care s-a organizat evenimentul. Astfel, organizatorii au selectat doar 150 de lucrări.Expozițiunea de pictură și sculptură, în Constituționalul, 13 martie 1893. Pe lângă artiștii selectați s-au mai alipit Constantin Aricescu și Ștefan Luchian, care conform comentariilor unui cronicar era „... un artist original ca colorit, deși nu prea înțeles". Chiar dacă participanții erau entuziaști,„Mulți (membrii din străinătate — P. O.) au sosit dinadins în București" (Expozițiunea de pictură și sculptură, în Constituționalul, 25 martie 1893). autoritățile au tratat manifestarea cu indiferență. Un comentator a menționat că pictorii stăteau la sfat între ei în sala de expoziție, fiind uimiți de lipsa de interes pe care publicul o arăta realizărilor lor. Practic, la această manifestare, Societatea „Cercul artistic” a primit prima lovitură și primul insucces de ordin moral și nu în ultimul rând financiar.Litere, arte, științe, în Timpul, 4 aprilie 1893. La toate acestea, autoritățile statului au anunțat că începând din anul următor intenționau să organizeze expoziții anuale. Ca urmare, mulți pictori au ales să nu-i mai intereseze activitatea societății.
În fapt, insuccesul înregistrat a dus la dezbateri intense în rândul membrilor organizației care s-au materializat într-un nou statut ce s-a votat în data de 29 octombrie 1893Statutele Cercului artistic din București votate în ședința de la 29 octombrie 1893, București, 1893. și la un nou Comitet de conducere. Astfel, s-a scos din statut unele puncte importante așa cum erau „... înlesnirea de mijloace de acțiune (ajutoare) societarilor" și „... organizarea de excursii colective prin localitățile pitorești".Petre Oprea... pag. 23 În acest fel, principala activitate a organizației a rămas deschiderea de expoziții. S-au diminuat numărul de membri din comitetul de conducere și s-a facilitat obținerea statutului de membru al societății. Constantin I. Stăncescu a devenit președinte de onoare al Cercului artistic.
Expoziția din anul 1890 Cronica artistică a menționat că la acest eveniment au participat:
Secțiunea de pictură: Juan Alpar - cu numeroase de tablouri cu peisaje și flori: Pe marginea bălții, Turma de oi și apusuri de soare. Constantin Artachino - încă student la Belle-Arte din București, a expus o serie de studii: Interior de pădure, Trandafiri. Pictorul Bănulescu - cu Portretul sculptorului Valbudea. Pierre Bellet - a adus un tablou de mari dimensiuni (3x2m) - În serai. Ion Georgescu - a avut o serie numeroasă de acuarele și o pictură în ulei intitulată Un țăran. Nicolae Grant - cu acuarelele Prune și flori, Pepene, Cireși, Trandafiri tomnatici. Ștefan Nestorescu - cu naturi moarte cu vânat și fructe. Pictorul M. Spirescu - un Cap de turc și multe peisaje. Gheorghe Tattarescu - a venit cu portrete din care s-a remarcat Magdalena. Gheorghe Ionaid - cu portrete. I. Vermont - cu tipuri românești și vederi din România și străine: Peisaj cu stâncă, Peisaj nocturn, La fântână, Cap de țăgancă din Rucăr, Moară din Râmnicu Vâlcea și Babă în biserică. Eugen Voinescu - cu trei marine, remarcată fiind Furtună pe Marea Neagră. Titus Alexandrescu - venit de curând de la Paris, a avut un nud de femeie denumit Isvorul din stâncă. Constantin Pascali - cu două portrete realizate în tehnica pastelului. Ludovic Dolinschi - a expus Portretul unei domnișoare. mulți alții. Secțiunea de sculptură: Ion Georgescu - cu busturi din marmură, apreciate fiind Portretul dlui colonel Gheorghiu și cel al dnei Gheorghiu. Carol Storck - a avut două busturi: Portretul colonelului Candiano-Popescu și Portretul profesorului Walch. M. Sucher - bustul lui Tattarescu. Ștefan Ionescu-Valbudea - a expus paisprezece sculpturi din marmură, teracotă și ghips, remarcate fiind bustul din teracotă bronzată al lui Costică Niger și Copilul dormind. George Vasilescu - proaspăt venit din Veneția, a expus două busturi din marmoră: Cap de marinar și Portretul dnei X.
Expoziția a patra - 1894 În data de 1 mai 1894, autoritățile ce doreau să-și aproprieze breasla artiștilor din motive politice, au deschis Salonul oficial care a marcat reluarea Expozițiilor artiștilor în viață după o întrerupere de un deceniu.Adrian Silvan-Ionescu: Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, Editura Noi-Media Print, București, 2008, pag. 204 Participarea artiștilor nu a diminuat entuziasmul celor de la „Cercul artistic”. Ei au deschis în 1894 o expoziție. Ca urmare a polemicilor și fricțiunilor generate de modul clientelar de stabilire a achizițiilor statului și a celui de acordare a premiilor de la Salonul oficial, i-a determinat pe unii dintre membrii societății să ceară Comitetului de conducere, organizarea unei expoziții anuale. În opinia celor ce au propus această soluție, „Cercul artistic” își putea impune superioritatea în fața Salonului oficial și a celor care erau protejați de oficialii statului.
În data de 15 mai 1894,Știri, în Adevărulu, 16 noiembrie 1894. s-a organizat o loterie și, ca urmare a ei, în luna noiembrie 1894, „Cercul artistic” a organizat o nouă expoziție. Au participat 18 expozanțiVezi listele cu artiștii și lucrările lor în dosarul Cercul artistic, Muzeul Național de Artă al României, Galeria Națională. care au adus 122 de lucrări.Catalogul expoziției a 3-a a Cercului artistic, noiembrie 1894. Unul dintre ei a fost Ștefan Luchian. De remarcat este diferența dintre această expoziție și cea organizată la Salonul oficial. La ambele au participat aceiași artiști. Dacă la Salonul oficial au fost prezente portrete și tablouri cu subiecte din mitologie de factură academistă, la „Cercul artistic” s-au văzut scene de gen și peisaje de originalitate creativă.