Alexandru Barbini (n. 11 ianuarie 1855 – d. 28 august 1925, Graz) a fost un Feldmarschall-Leutnant de origine română în Armata Imperială Austro-Ungară.
Biografie Înainte de marele război Proveniența lui Alexandru Barbini rămâne ascunsă. C. Sigmirean pretinde într-un interviu cu A. Grama în cadrul unei dezbateri la Școală de vară de la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș despre Primul Război Mondial, că generalul ar fi fost de origine română din Transilvania, ca de exemplu și Traian Băcilă, Ioan Boeriu sau Dănilă Papp.Marele Război în dezbaterea Școlii de Vară” de la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș De asemenea este menționată o familie cu acest nume în Sibiu pe timpul nașterii lui.Amts- und Imtelligenzblatt zum Siebenbürger Boten nr. 124, de sâmbătă, 5 august 1854, p. 641 După ce nu a aparținut Statului Major General, el nu a urmat cursurile Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt, ci a fost cadet într-o altă școală militară. Totuși a avut o carieră militară reușită.
Prima pomenire este din anul 1882, când locotenentul Alexandru Barbini a căpătat la 1 mai rangul de locotenent-major,Die Presse nr. 115, de joi, 27 aprilie 1882, p. 3 iar la 25 decembrie 1888 împăratul Franz Joseph al Austriei l-a avansat la gradul de căpitan de clasa 2.Neue Freie Presse nr. 8742, de marți, 25 decembrie 1888, p. 15 La 10 octombrie 1889 s-a duelat cu săbii cu căpitanul maghiar Nardis Mervos, rânindu-l grav, amândoi din Regimentul Infanterie nr. 61.Prager Abendblatt nr. 233, de vineri, 11 octombrie 1889, p. 4 Acest duel a rămas însă fără consecințe. Alexandru Barbini a fost avansat la gradul de căpitan de clasa 1, la 1 noiembrie 1891.Grazer Volksblatt nr. 248, de vineri 30 octombrie 1891, p. 7 În Graz, unde a fost staționat pe atunci, a cunoscut-o pe Theresia Kleinoscheg, fiica unui negustor, cu care s-a căsătorit la 4 mai 1895.Grazer Volksblatt nr. 102, de duminică, 5 mai 1895, p. 7
La 1 mai 1899 a fost decorat cu Crucea de Merit MilitarNeue Freie Presse nr. 12458, de sâmbătă 29 aprilie 1899, p. 14 și la 1 noiembrie 1900 făcut maior,Deutsches Volksblatt nr. 4246, de duminică, 28 octombrie 1900, p. 10 fiind mai târziu transferat la Regimentul Infanterie nr. 8 (1 mai 1904).Pester Lloyd nr. 107, de marți, 3 mai 1904, p. 10
La 1 februarie 1909 a fost transferat din nou, deja de câtva timp locotenent-colonel, la Regimentul Infanterie nr. 36Prager Tagblatt nr. 41, de 10 februarie 1909, p. 7 și decorat cu Crucea de Ofițer al Ordinului împărătesc austriac Franz Joseph pe data de 1 aprilie 1909.Neue Freie Presse nr. 16033, de vineri, 9 aprilie 1909, p. 20 Numai o lună mai târziu, la 1 mai, a fost numit colonel,Grazer Volksblatt nr. 191, de miercuri, 28 aprilie 1909,p. 3 iar la 1 decembrie al anului și comandor al Regimentului Infanterie nr. 33 din Arad ca recunoaștere pentru serviciile sale excelente.Neues Wiener Journal nr. 5794, de miercuri, 8 decembrie 1909, p. 23 Noul comandant și-a preluat funcția cu o cuvântare notabilă la începutul lui ianuarie. Astfel s-a prezentat ofițerilor săi cu următoarele cuvinte: „În opinia mea, ofițerul în timp de pace nu poate fi altceva decât educatorul poporului. Acesta este programul meu și rezultă în sine, că aștept de la fiecare în regiment meu, să-și îndeplinească sarcina frumoasă în cel mai uman mod cu cea mai mare răbdare. Dacă această concepție va devine modul Dvs. de gândire, atunci, nu se poate vorbi de brutalitate sau abuzul de putere. O trupă care este pregătită de niște corpuri de ofițeri bazând pe acest mod de gândire, își va afirma într-o zi locul pe câmpul de luptă fără suprasolicitare inutilă și tortură. Îmi doresc, ca corpul de ofițeri să fie alcătuit din oameni de un spirit cavaleresc și o mentalitate corectă, de camarazi care trăiesc în armonie fraternă. Nobilimea sufletului ar trebui să fie semnul lor distinctiv.” Colonelul a făcut, de asemenea, un discurs către subofițeri, îndemnându-i să se exprime față de soldații simpli și recruții mereu în tonul celor educați.Grazer Tagblatt nr. 16, de duminică, 15 ianuarie 1910, p. 12
La 1 aprilie 1913, colonelul a fost numit șef al Brigăzii Infanterie nr. 33 (în Divizia 17 Infanterie cu sediul la Oradea, subordonat Corpului VII Armată din Timișoara sub generalul de infanterie Otto Meixner von ZweienstammFremden-Blatt nr. 85, de sâmbătă, 29 martie 1913, p. 6 și decorat cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a în aceiași zi.Pester Lloyd nr. 84, de sâmbătă, 12 aprilie 1913, p. 4
La 1 mai 1914 (rang de la 25 aprilie al anului) Alexandru Barbini a fost numit general-maior (Generalmajor, GM).Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv, 1907, p. 9
Timpul după 1 august 1914 În Primul Război Mondial a participat cu brigada lui mai întâi la Bătălia de la Lemberg (23 august – 11 septembrie 1914), apoi la primul asediu al Przemyślului (16 septembrie-11 octombrie 1914). În lupta pentru capturarea colinei de la Holownia (28-29 octombrie 1914), generalul a izbutit printr-o tactică rafinată izgonirea trupelor țariste de forță copleșitoare, bine îngropate și fortificate sus pe deal.Österreichische Illustrierte Zeitung nr. 29, de duminică, 18 aprilie 1915, p. 691 Pentru succesul în lupta de la Holownia a fost onorat cu decorația de război al Coroanei de Fier, la 1 aprilie 1915 și cu Ordinul al Crucii de Fier de clasa a 2-aSalzburger Volksblatt nr. 79, de luni, 29 martie 1915, p. 8
Dar sănătatea generalului se înrăutățise din ce în ce mai mult, de acea a rugat pentru transferul la pensie, ce i-a fost acordat prin decizia de pensionare a împăratului la 1 mai 1915.Deutsches Volksblatt nr. 9449, de sâmbătă, 24 aprilie 1915, p. 1
Împăratul Carol I al Austriei l-a onorat pe generalul Barbini pentru serviciile sale îndelungate și eficiente pentru armată, acordându-i rangul de Feldmarschall-Leutnant titular, la 30 aprilie 1917. Bolnav cum a fost, a rămas după război în Graz, îngrijit de soția lui. Acolo a decedat în casa lui din Auersperggasse 14 în vârsta de 70 de ani.Alpenländische Rundschau nr. 100, de sâmbătă, 5 septembrie 1925, p. 4Arbeiterwille nr. 236, de vineri, 28. August 1925, p. 11
Onoruri (selecție) 1899: Crucea de Merit Militar de clasa a 2-a cu decorație de război (KD.) și săbii 1909: Crucea de Ofițer al Ordinului împărătesc austriac Franz Joseph 1913: Ordinul Coroana de Fier de clasa a 3-a 1915: Decorația de război al Ordinului Coroanei de Fier 1915: Ordinul al Crucii de Fier de clasa a 2-a
Note
Toate articolele din ziare sunt publicate de „Anno” în cadrul ÖNB.
Categorie:Nașteri în 1855 Categorie:Nașteri pe 11 ianuarie Categorie:Decese în 1925 Categorie:Decese pe 28 august Categorie:Generali austrieci Categorie:Feldmarschalleutnant Categorie:Militari români în Austro-Ungaria Categorie:Purtători al Ordinului Coroanei de Fier (Austria) Categorie:Decorați cu Crucea de Merit Militar (Austria) Categorie:Decorați cu Ordinul Franz Joseph