Acest glosar conține termeni din termodinamică, fizică moleculară și cristalografie. Pentru termeni din mecanică, electromagnetism, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
A absorbant - v. absorbție. absorbit - v. absorbție. absorbție - proces de fixare și acumulare a moleculelor unei substanțe (adsorbat) în stratul aflat în imediata vecinătate a suprafeței unui corp solid sau lichid (adsorbant). abur - stare de agregare a apei. abur saturat - abur cu parametrii corespunzători curbei de saturație. abur supraîncălzit - abur cu parametrii deasupra curbei de saturație. abur umed - amestec de abur și apă cu parametrii corespunzători curbei de saturație. activitate termodinamică - mărime cu care trebuie înlocuită concentrația în formulele ce se aplică în studiul gazelor ideale sau soluțiilor ideale, pentru ca acestea să rămână valabile și cazul gazelor reale sau soluțiilor reale. adeziune - atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relativ mici. adiabată - curbă ce reprezintă legătura dintre variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem într-un proces adiabatic. aer - amestec de gaze din atmosfera Pământului, principalul agent de lucru din termodinamică. aer comprimat - aer la presiune mai mare decât cea atmosferică, obținut prin comprimare, folosit în industrie și la un gen de arme sportive. aer lichid - lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de −183 °C la presiune normală, care este folosit pentru separarea elementelor sale componente. aerotermă - aparat de încălzire electric gaz care produce și suflă aer cald. agent de lucru - substanță supusă proceselor termodinamice în ciclurile termodinamice după care lucrează mașinile termice. agent frigorific - substanță cu putere de vaporizare mare folosită ca agent de lucru în instalațiile frigorifice. agent termic - substanță (apă caldă, abur etc.) care transferă căldură într-o instalație termică. agitație termică - mișcare permanentă, dezordonată, a particulelor materiale ce compun gazele, lichidele și solidele, despre care principiul al treilea al termodinamicii afirmă că încetează la temperatura de zero absolut; sinonim: mișcare browniană. agregare - vezi stare de agregare. ajutaj - dispozitiv cu formă precisă, care poate realiza o anumită curgere a unui gaz. ajutaj convergent - ajutaj la care secțiunea canalului scade în sensul curgerii. Este folosit la operarea la viteze subsonice și sonice ale gazelor. ajutaj convergent-divergent - ajutaj la care secțiunea canalului în sensul curgerii inițial scade, iar apoi crește. Este folosit la operarea la viteze supersonice ale gazelor. alumel - aliaj de nichel, mangan, aluminiu și siliciu, cu proprietăți deosebite, folosit în termotehnică. amestec - ansamblu de substanțe care nu reacționează chimic și în care fiecare substanță își păstrează proprietățile sale; se aplică în special la gaze, un exemplu fiind aerul. amestec răcitor - combinație de substanțe (în anumite procente) folosite pentru obținerea temperaturilor joase; exemple: gheață+clorură de sodiu, gheață+clorură de calciu, dioxid de carbon solid + alcool etilic. anergie - energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul ambiant, care nu poate fi transformată în lucru mecanic. anticongelant - substanță care face să scadă punctul de congelare al unui lichid. aprindere - începutul unui proces de ardere. ardere - reacție chimică exotermă între un combustibil și un agent oxidant, însoțită de degajare de căldură și, uneori și de lumină (flacără). ardometru - pirometru de radiație folosit pentru măsurarea temperaturilor înalte. aterman - (despre corpuri) care nu permite trecerea căldurii. atermic - (despre transformări) care nu degajă și nu absoarbe căldură. atmosferă fizică (simbol atm) - unitate de măsură convențională a presiunii definită de presiunea dată de o coloană de mercur cu înălțimea de 760 mm = (prin definiție) cu 101325 Pa. atmosferă tehnică (simbol at) - unitate de măsură convențională a presiunii definită ca fiind 1 kilogram-forță/cm2 = (prin definiție) cu 98066,5 Pa. axă cristalografică - (într-un cristal) una din direcțiile muchiilor celulelor elementare. azeotropism (sau azeotropie) - proprietate a unui amestec de substanțe lichide de a da prin fierbere vapori cu aceeași compoziție.
B bandă de energie - grup de valori discrete pe care le poate lua energia electronilor de valență (bandă de valență) sau liberi (bandă de conducție) într-un cristal (sinonim: zonă de energie). bar - unitate de măsură convențională a presiunii egală cu 100000 Pa. barostat - instrument folosit pentru controlul și menținerea constantă a presiunii într-un sistem termodinamic. binom de dilatare - expresia , unde este coeficientul de dilatare volumică, iar temperatura. bolograf - bolometru înregistrator. bolometru - aparat utilizat pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. bombă calorimetrică - aparat format dintr-un calorimetru în care se plasează un vas rezistent de metal în care are loc o ardere, întrebuințat pentru determinarea puterii calorifice (căldurii de ardere) a unei substanțe.
C cald: - care are temperatura superioară față de mediul ambiant, de alte obiecte cu care se compară sau față de cea normală a corpului omenesc (fără a fi fierbinte); - (despre corpuri) care emană căldură. calefacție - formarea unei pături de vapori la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care împiedică contactul direct al acestora. caloric: - care provine de la căldură; care aparține căldurii, care se referă la căldură. - fluid ipotetic, „substanța căldurii” într-o teorie perimată. calorie - unitate de măsură tolerată a cantității de căldură, care este căldura necesară creșterii temperaturii unui gram de apă de la 14,5 la 15,5 °C; în SI, 1 calorie internațională (convențională) = 4,1868 J. calorie mare - unitate de măsură tolerată a căldurii numită și kilocalorie: 1 kcal = 1000 cal. calorifer: - care transportă sau care răspândește căldură. - instalație producătoare de căldură pentru încălzire (cu abur, apă caldă sau aer cald); radiator al unei astfel de instalații. calorific - care produce căldură. calorifug - (agent sau material) rău conducător de căldură. calorigen - care produce energie termică. calorimetrie: - ramură a fizicii experimentale care se ocupă cu măsurarea cantităților de căldură; - (metodă de) măsurare a schimbului de căldură dintre un corp și mediul ambiant în care acesta se află. calorimetru - aparat cu ajutorul căruia se măsoară cantitatea de căldură schimbată de un corp cu un mediu, în general lichid. cameră de ardere - spațiu în care arde un combustibil într-un cazan de abur sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate. cameră frigorifică (sau refrigerentă) - încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. cantitate de căldură - vezi căldură. capacitate termică - mărime fizică extensivă care specifică căldura schimbată de un sistem termodinamic la o variație de temperatură de 1 °C. capacitate termică masică - mărime fizică intensivă reprezentând capacitatea termică a 1 kg de substanță dintr-un sistem termodinamic. capacitate termică molară - mărime fizică intensivă reprezentând capacitatea termică a 1 mol de substanță dintr-un sistem termodinamic. capacitate termică pe interval - raportul dintre căldura schimbată de un sistem termodinamic și diferența de temperaturi dintre sfârșitul și începutul unui proces termodinamic. catagrad - grad de eficacitate termică măsurat cu catatermometrul. cazan: - rezervor metalic în care se încălzește apa (până se transformă în vapori); - instalație folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor, în vederea utilizării vaporilor ca forță motrice, ca agent termic etc.; - instalație formată dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. cazan de abur - vezi generator de abur. căldură: - mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic (sinonim: cantitate de căldură); - senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. căldură atomică - produsul dintre masa atomică și capacitatea termică masică a unui corp. căldură de reacție - căldură absorbită sau degajată în timpul unei reacții chimice. căldură latentă - cantitate de căldură care nu produce schimbarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării sale de agregare. căldură latentă de topire - cantitatea de căldură necesară pentru transformarea unui kg din substanța respectivă, care se află la temperatura punctului de topire, din starea de solid în starea de lichid, fără schimbarea temperaturii; altă denumire entalpie de topire masică. căldură latentă de topire molară - cantitatea de căldură necesară pentru transformarea unui mol din substanța respectivă, care se află la temperatura punctului de topire, din starea de solid în starea de lichid, fără schimbarea temperaturii. căldură latentă de vaporizare - cantitatea de căldură necesară unei substanțe pentru vaporizare, adică de trecere din fază lichidă în fază de vapori, fără modificarea temperaturii acesteia. căldură latentă de vaporizare masică - cantitatea de căldură necesară pentru transformarea unui kg din substanța respectivă, care se află la temperatura punctului de fierbere, din starea de lichid în starea de vapori, fără schimbarea temperaturii; altă denumire entalpie de vaporizare masică. căldură latentă de vaporizare molară - cantitatea de căldură necesară pentru transformarea unui mol din substanța respectivă, care se află la temperatura punctului de fierbere, din starea de lichid în starea de vapori, fără schimbarea temperaturii. căldură specifică - v. capacitate termică masică. centrală termică - instalație în care se produce căldura care este distribuită prin intermediul unui agent termic (abur, apă caldă etc.) în scopuri tehnologice sau pentru încălzirea încăperilor. ciclu (termodinamic) - succesiune de transformări termodinamice în urma cărora un sistem termodinamic revine în starea inițială. ciclu Carnot (sau ciclu ideal) - ciclu teoretic reversibil prin care trece un gaz ideal, format din două izoterme și două adiabate. ciclu Diesel - ciclul teoretic de funcționare al motorului cu ardere internă, în care arderea are loc izobar, celelalte transformări fiind două adiabate și o izocoră ciclu generator v. ciclu inversat. ciclu inversat - succesiune închisă de transformări termodinamice în care se introduce un lucru mecanic din exterior, sistemul termodinamic producând căldură, cedată mediului exterior. ciclu motor - succesiune închisă de transformări termodinamice în care se introduce căldură din exterior, sistemul termodinamic producând lucru mecanic cedat mediului exterior. ciclu Otto - ciclul teoretic de funcționare al motorului cu ardere internă, în care arderea are loc izocor, celelalte transformări fiind două adiabate și încă o izocoră. clichetul brownian - perpetuum mobile de speța a doua. coeficient de dilatare - valoare numerică a proprietății unei substanțe de a se dilata în urma schimbării temperaturii. coeficient de dilatare liniară - coeficient de dilatare într-o singură dimensiune. coeficient de dilatare areolară - coeficient de dilatare în două dimensiuni. coeficient de dilatare volumică - coeficient de dilatare în trei dimensiuni. coeficient de transfer termic - în procesele de transmitere a căldurii, constanta de proporționalitate dintre fluxul de căldură și diferența de temperatură. combustibil - material care poate arde. combustie - v. ardere.