Victor Naghi (n. 27 martie 1920, București – d. 25 martie 2000* * * - A murit Victor Naghi, primul director al uzinei ARO Câmpulung. În ziarul ”Ziua” nr. 1758, București, 29 martie 2000.* * * - Gheorghe Maidan: 44 ani de carieră în uzina ARO. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung, 8 februarie 2011.* * * - A murit Victor Naghi. În ziarul ”Evenimentuil Muscelean”, Câmpulung, 28 martie 2000., București) a fost, în felul său, un autodidact, director emblematic al Întreprinderii ARO din Câmpulung, pe care a condus-o cu succes, în perioada comunistă, timp de 25 de ani, până la vârsta pensionării.* * * - Enciclopedia Argeșului și Muscelului, vol III (L-R). Muzeul Județean Argeș, Pitești, 2012.
Biografie Victor Naghi s-a născut la București, într-o familie de muncitori, tatăl său fiind ungur și mama săsoaică. Fostul secretar al lui Naghi, învățătorul Valentin Găiduț, mărturisea, în 2010, că ”tatăl lui era potcovar, iar mama a fost la ciur, la moara lui Assan - atunci nu erau mecanisme, se dădea la ciur - ea era o femeie mare și puternică. Singura fiică a directorului Naghi este doctor în Științe Stomatologice, iar ginerele a fost marinar comandant de navă.”* * * - IMS 57 pentru agricultura țăranului român. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung, 15 iunie 2010. El a murit într-o zi de ”sâmbătă, 25 martie 2000, la București, după o lungă și grea suferință, cu doar două zile înainte de a împlini 80 de ani”. În acea zi, ”la ARO, la porți, a fost expus tabloul lui VICTOR NAGHI și s-a anunțat că cei care vor să-i aducă un ultim omagiu – angajați sau nu la ARO – pot face deplasarea la București cu autobuze puse la dispoziție de uzină”. Despre înmormânarea sa povestește Gheorghe Maidan, unul dintre foștii angajați ARO: ”Am fost la înmormântare, la București, la Victor Naghi. A fost înhumat la Cimitirul Civil Ghencea din Capitală. S-au pus la dispoziție de către uzină două autobuze, care au fost pline cu angajați ai fabricii. Dar, pe lângă aceștia, au fost mulți mai mulți care au mers cu mașinile personale, dar și dintre cei care erau detașați cu serviciul în București. Toți au venit la înmormântarea lui Naghi și toți l-au deplâns pe marele director.” Soția sa, Ioana Naghi, după moartea acestuia, a donat Muzeului Municipal din Câmpulung mai multe fotografii, decorații și obiecte simbolice diverse legate de Victor Naghi și ARO.* * * - Revederea celor de la ARO în onoarea lui Victor Naghi. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung Muscel, 13 noiembrie 2013.
Studii Înainte de Al Doilea Război Mondial, Naghi a fost ucenic la Fabrica ”Dumitru Voina” din București, devenind strungar.
Mai târziu, în 1965, după ce era director de ani buni, Naghi a absolvit, la seral, Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung. Despre modul cum a intrat la liceu, Naghi povestea, în stilu-i caracteristic, următorul episod: „Am dat și eu examen la liceu, la „Dinicu Golescu”. Aveam de acasă pregătită fițuică și mă descurcam la copiat. Îmi cereau toți fițuica. Le-o dădeam din mână în mână, pentru că ei nu erau în stare să-și construiască o fițuică…”
În 1978 frecventează Universitatea Politică și de Conducere din București.* * * - Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Editura Enciclopedică, București, 2004.
Armata și războiul În perioada mai 1942 - mai 1945, Naghi și-a făcut stagiul militar la Regimentul 35 artilerie Sibiu, cu care a participat pe ambele fronturi (Frontul de Est și Frontul de Vest). El a fost lăsat la vatră caporal și în 1947, ”pentru faptele de arme, devotamentul și priceperea de care a dat dovadă pe câmpul de luptă” i s-a conferit, prin decret al regelui Mihai, medalia ”Bărbăție și Credință" cu spade, clasa II.
Activitatea politică În decembrie 1946, Naghi devine membru al Partidului Comunist Român.
Funcții îndeplinite, pe linie de partid:
1957–1982, membru al biroului Comitetului județean de partid Argeș, al Comitetului orășenesc de partid Câmpulung și deputat în Consiliul popular al județului Argeș;
21 iul. 1972–28 nov. 1974, membru supleant al C.C. al P.C.R.;
28 nov. 1974–23 nov. 1984, membru al C.C. al P.C.R.
După cum se poate observa, Naghi nu a fost niciodată activist de partid, a avut doar funcții executive, pe linie de partid, funcția sa de bază fiind însă, întotdeauna, aceea de director, un ”director bun” dar ”comunist cu patru clase”, cum îl catalogau liberalii din Câmpulung.
Activitatea profesională 1934 – mai 1942, ucenic strungar la Fabrica „Dumitru Voina“ din București (devenită, mai târziu, uzinele “Aversa”);
mai 1942 – mai 1945, stagiul militar și participant la război;
iunie 1945 – 1946, strungar la Uzina de pompe București (Aversa);
1946 – 1948, șef de secție la Uzina de pompe București (Aversa);
1948 – 1949, director al Uzinei de pompe București (Aversa);Pelin, M. - Un drum cît cuprinderea mării. Editura Eminescu, București, 1978.
1949 – 1953, director al Uzinei Vulcan din București;
1954 – 1955, director adjunct la Secția comercială a Sfatului popular al Capitalei;
1955 – 1956, director al Întreprinderii de construcții speciale și montaj Călan;
ianuarie 1957 – 1982, director al Uzinelor Mecanice Câmpulung-Muscel.
Activitatea managerială După război, Victor Naghi s-a întors la vechiul său loc de muncă, unde lucra ca strungar, și, după Naționalizarea din 1948, și-a început, într-un mod original, cariera de director, specific perioadei comuniste de început. După ce a mai fost director, prin alte câteva locații, în 1957 el a fost numit director la Întreprinderea Metalurgică de Stat (IMS) Câmpulung și aici a activat, ca director general, până la vârsta pensionării, în 1982.
Primul director ales de muncitori la Fabrica ”Dumitru Voina”
În noaptea zilei de 11 iunie 1948, imediat după intrarea în vigoare a Legii Naționalizării, Victor Naghi a devenit primul director ales de muncitori al Fabricii ”Dumitru Voina”, unde lucra. Victor Naghi povestea, mai târziu, că atunci când a auzit că i s-a rostit decizia: «Naghi Victor, director la „Voinea"! A încremenit, pe urmă brusc s-a înfuriat. — Tovarăși, nu mă duc eu director la fabrică, neam de neamul meu n-a fost director decît în casă la el! Pe mine lăsați-mă la fiare, la meserie, unde mă pricep! Ce să caut eu director? „Lasă, lasă, tovarășe Naghi, te descurci, te ajutăm și noi", mi-a zis unul. Ce să mă mai ajutați, dacă eu nu știu nici măcar la ce mă puteți ajuta? „înveți, mi-a zis altul, înveți ca să arăți că muncitorii nu sînt buni numai să tragă la șaibă, ci că ei pot să și conducă fabrica în care muncesc, că ei nu sînt mai proști decît patronii"». După acest episod, într-o fotografie apărută în ziarul ”Scânteia” din 5 ianuarie 1949 era prezentat Victor Naghi purtat pe brațe de tovarășii săi de muncă de la fabrica ”Vasile Roaită” (așa se numea, imediat după naționalizare, fosta fabrică ”Dumitru Voina”).
Lansarea pe piață a modelului IMS – 57, primului autoturim de teren românesc
”Botezul noului născut, primul automobil românesc de teren, s-a făcut chiar în perioada când în fruntea întreprinderii muscelene a venit un nou director”, Victor Naghi, care ”a avut ideea ca prima mașină să se numească I.M.S.-57”.Fulga, Gh. – A fost odată... ARO! În revista „Pensionarul Muscelean” nr. 1, Câmpulung, martie 2016. Acesta era mașina pe care Chivu Stoica o comandase și pe care și-o dorea o copie fidelă a GAZ-ului rusesc, iar pentru realizarea ei îl trimisese pe Naghi la Câmpulung, cunoscându-l bine și inspirându-i încredere. În luna iunie a anului 1957 a fost realizat prototipul și a fost trimis la București, însoțit fiind de Naghi și de câțiva dintre specialiștii implicați în acest proiect, pentru prezentarea lui în fața ministrului Carol Loncear, a primului ministru Chivu Stoica și a altor specialiști din ministerul construcțiilor de mașini. Fostul director tehnic al fabricii de la Câmpulung, Victor Frântu, prezent și el la acest eveniment decisiv în istoria ARO, când Naghi a știut să spună da, atunci când a trebuit, următoarele: «Chivu Stoica a dispus să fie adus GAZ-ul sovietic și comparat, prin aliniere, cu prototipul pe care i-l adusesem noi. Diferența de lungime dintre cele două automobile a fost repede sesizată, așa încât Chivu Stoica a cerut o cretă roșie - culoarea spune mult despre concepția acelei vremi - și a făcut o dungă pe prelata prototipului, arătând că pe acolo trebuie „tăiat”. Deși am argumentat tehnic necesitatea păstrării lungimii prototipului, am fost apostrofați cu formula „Faceți așa cum spun eu, nu cum vreți voi!”. În acel moment, Naghi mi-a făcut un semn discret - m-a călcat pe picior - în sensul să nu mai insist. Am fost nevoiți să acceptăm dispoziția primului ministru, care ne-a pus în vedere ca, până în luna octombrie, să executăm 10 automobile, care aveau să se numească IMS 57.» * * * - Victor Frântu, unul dintre puținii directori adevărați de la ARO. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung, 31 ianuarie 2012.
Dezvoltarea, an de an, a platformei industriale muscelene și a gamei de produse
Pe vremea când Naghi era director la ARO, potrivit foștilor angajați, ”Tot timpul, am construit și am dotat.”* * * - Proiectele halelor de la ARO și dotarea lor l-au pus pe drumuri trei decenii. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung, 10 iulie 2012. Gheorghe Maidan, fost angajat ARO, își amintește: ”știu că prima dată, în partea dreaptă, s-a construit dispensarul uzinei, în partea stângă, era fostul dispensar, pe care l-au dărâmat și acolo au făcut Aula Facultății de la ARO.” Pe de altă parte, inginerul Dumitru Dobrițoiu, de la fosta Fabrică de matrițe a lui ARO, spune: ”Când am venit aici, era marele om, care a fost un director adevărat, un promotor al autoturismului românesc, Victor Naghi. Aducea oameni la uzină din toate „văgăunile”, mai jos de Malu cu Flori, până la Domnești. Trimitea mașinile de serviciu după ei, ca să-i aducă la muncă. Așa a început munca. Nu era așa simplu să faci o mașină.”Băncescu, M. - „Când am luat mașina, era zăpada de peste o jumătate de metru și am avut curaj să trec, împreună cu copiii, Oituzul”. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung, 6 mai 2015. La începutul anilor '70, Victor Naghi a gândit un sistem de alimentare cu apă a platformei industriale ARO, cu zece puțuri forate. Acum, acele foraje executate la ordinul directorului Victor Naghi au ajuns soluția de rezervă a Câmpulungului, în caz de avarie la conducta de aducțiune.* * * - Puțurile lui Naghi, care alimentau ARO cu apă, salvarea Câmpulungului. În ziarul ”Evenimentul Muscelean”, Câmpulung, 1 aprilie 2015.
Inițierea și dezvoltarea brandului ARO