Acest glosar de ecologie conține termeni din domeniul relațiilor dintre viețuitoare și mediu și protecției acestuia.
A abiosferă - zonă de litosferă care nu a fost supusă vreodată influenței organismelor vii sau substanțelor biogene. abis: - zonă de mare adâncime a fundului oceanic (sub formă de câmpii abisale, gropi abisale); - deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul. abisal - care se află sau care trăiește la mari adîncimi în mări sau în oceane. abisobentic - denumire pentru organismele care trăiesc în adâncimile lacurilor sau mărilor. abisopelagic - denumire pentru organismele care trăiesc la adâncimi mai mari de 3.000 de metri în mări și oceane. ablațiune - transportare prin acțiunea vânturilor, a apelor sau a ghețarilor, a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. absorbția hidrocarburilor - colectarea și reținerea hidrocarburilor deversate în mări și oceane cu ajutorul unor substanțe solide ca: nisip, cretă, în vederea îngreunării și precipitării lor. absorbția radiației - reținerea de către vaporii și picăturile de apă, ozon, dioxid de carbon, oxigen, cristalele de gheață și particulele solide (praf) a unei părți din energia radiantă care străbate atmosfera și transformarea ei în energie calorică, mecanică, chimică sau electrică. absorbție selectivă - absorbție diferențiată a radiației, care depinde de structura și de numărul moleculelor și particulelor din atmosferă, precum și de lungimea de undă a radiației. absorbție specifică - raportul dintre cantitatea de apă care poate fi reținută în sol și cantitatea de apă totală când solul este saturat. abur poluant - amestec de vapori de apă și de aer) care conține poluanți solizi, lichizi sau gazoși (aerosoli), degajat în atmosferă în timpul unor procese industriale; prin condensare pe frunze, aburul poluant afectează țesuturile vegetale. accident climatic - efect dezastruos provocat asupra vegetației, unor organisme și habitatului de către diverși factori climatici. accident ecologic - eveniment neașteptat care afectează mediul înconjurător în urma unor mari și neprevăzute deversări sau emisii de substanțe toxice, poluante, ale unor acțiuni antropice necontrolate, în urma cărora se distrug ecosistemele. accident major - eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanțe periculoase, un incendiu sau o explozie, care conduce la apariția unor pericole grave asupra sănătății populației, asupra mediului. accident nuclear - accident produs la o instalație nucleară, provocând iradierea și contaminarea personalului acesteia, a populației sau a mediului înconjurător, peste limitele admise. acidificarea oceanelor - procesul de continuă scădere a nivelului de pH în oceanele pământului, cauzată de preluarea continuă a dioxidului de carbon () din atmosferă. acidofil - organism care se dezvoltă în mediu acid. aclimatizare - adaptare treptată, impusă de împrejurări sau dirijată, a plantelor, animalelor, omului, la noile condiții ale mediului. acord de mediu - act tehnico-juridic, eliberat în scris, prin care se stabilesc condițiile de realizare ale unui proiect din punctul de vedere al protecției mediului. acord integrat - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, care acordă dreptul de a stabili condițiile de realizare a unei activități și care să asigure că aceasta corespunde cerințelor. Acordul de la Paris - document internațional adoptat în 2016, care reglementează măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon începând cu anul 2020. activitate antropică - intervenția omului în modificarea peisajului natural și în valorificarea lui. acțiune dăunătoare a apelor - acțiune distructivă, manifestată de ape în anumite condiții climatice (ploi abundente, deszăpezire rapidă). acumulare de poluanți - concentrare a poluanților în apă, aer, sol și organismele vii, prin aportul repetat și de durată al acestora. acumulare nepermanentă - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor. acumularea pesticidelor în sol - proces de înmagazinare în sol a pesticidelor organoclorurate, a fungicidelor cuprice și mercurice datorită coeficientului lor slab de solubilitate, precum și capacității reduse a edafonului de a le descompune. acumulatori geochimici de energie - denumire generică pentru unele combinații anorganice (de aluminiu în special) existente în biosferă care funcționează ca înmagazinatori de energie solară. acvifer - pânză sau nivel de apă subteran. adaptare - abilitatea sistemelor naturale și antropice de a răspunde efectelor schimbărilor climatice, incluzând variabilitatea climatică și fenomenele meteorologice extreme, pentru a reduce potențialele pagube, a profita de oportunități sau a face față consecințelor schimbărilor climatice; adaptare morfoclimatică - punere de acord a proceselor geomorfologice și a formelor de relief dintr-o anumită zonă geografică, cu condițiile climatice ale zonei respective. aditiv antipoluant - substanță chimică ce se adaugă în combustibilul pentru motoare în vederea micșorării cantității de poluanți. aer - amestec de gaze care formează atmosfera Pământului și care este absolut necesar vietăților aerobe. aerare prelungită - procedeu de tratare a nămolurilor din apele uzate, în scopul reducerii la minimum a cantității de nămol activ produs și care permite dezvoltarea microorganismelor cu creștere lentă și oxidarea substanțelor neeliminate. aer curat - aer care nu conține particule în suspensie și nici gaze diferite de cele care îl compun. aero(bio)scop - aparat cu care se iau probe de aer pentru a putea fi supuse unui examen microbiologic la microscop, pentru determinarea gradului de poluare a aerului, a naturii elementelor poluante și a cantității microorganismelor dintr-un mediu. aeroscopie - investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului. aer poluat - aer în care există particule de praf, de fum, microorganisme, în suspensie, sau gaze diferite de cele care îl compun în mod normal. agresivitate a unui poluant - acțiunea unui poluant care, în anumite condiții de mediu afectează organismele sau bunurile materiale. agro(bio)cenoză - biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură. agroecologie - ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul influenței factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; ecologie agrară. ameliorarea mediului - punerea în funcțiune a mijloacelor destinate creșterii calității mediului înconjurător. amenajarea spațiului - acțiune voluntară a societății umane cu scopul de a valorifica eficient resursele și de a asigura integrarea și coeziunea funcționalității de ansamblu. amprentă de carbon - indicator ecologic care măsoară cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră generate direct sau indirect de o persoană, organizație, activitate sau produs pe parcursul întregului său ciclu de viață. amprentă ecologică - indicator ce măsoară cantitatea resurselor naturale necesare pentru a susține economia și activitatea oamenilor. antieroziune - (despre amenajări) care previne sau combate procesul de eroziune. antipoluant: - (despre procedee, substanțe, bacterii etc.) care este folosit împotriva poluării; - (despre instalații, automobile etc.) care nu poluează sau a cărui poluare este nesemnificativă; - substanță, procedeu, dispozitiv etc. utilizat în combaterea poluării. antropic - proces sau fenomen care este determinat direct sau indirect de acțiunea omului; sinonim: antropogen. antropobiocenoză - totalitatea organismelor vegetale și animale dintr-un anumit mediu, influențată de activitatea economică a speciei umane. antropogen - vezi antropic. anxietate ecologică - vezi eco-anxietate. apă de alimentare - apa care provine dintr-o stație de tratare sau dintr-o captare de apă subterană și trece în rețeaua de alimentare. apă degradată - apă în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. apă epurată - apă din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. apă freatică - primul strat de apă, care se găsește la adâncimi mici și care influențează formarea și proprietățile solului. apă industrială - apă naturală, uneori tratată, utilizată în procesele tehnologice ale centrelor industriale. apa menajeră - apa rezultată din activități casnice, evacuată, de regulă, în canalizare. apă mezosaprobică - apă poluată, caracterizată printr-o populare de specii și organisme specifice și printr-o concentrație de oxigen relativ redusă. apă pluvială acidă - apă pluvială cu pH-ul sub 5. apă potabilă - apă naturală, subterană sau de suprafață, bună de băut. apă reziduală - apă rezultată din procesele reziduale și activitățile menajere, care conține diferite elemente sau substanțe chimice nocive, microorganisme patogene (virusuri, bacterii). apă salmastră - apă care conține un procent ridicat de cloruri, mai mult de 5g/l. apă subterană - apă stătătoare sau curgătoare aflată sub scoarța terestră. apă uzată brută - apa uzată netratată. ape uzate - ape provenind din activități casnice, sociale sau economice, conținând substanțe poluante sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice si bacteriologice inițiale, precum și ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate. ARBDD - Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării. areal - suprafața pe care este răspândit un fenomen, un proces, o specie. areal continuu - suprafața neîntreruptă de răspândire a unui taxon. areică - regiune lipsită de o scurgere permanentă a apei. arie cu acces interzis - suprafață din cadrul unei rezervații naturale, în care este nu este permis accesul persoanelor decât cu aviz special sau numai cu scop științific. arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită. ascensiunea unei pene de fum - diferența dintre nivelul punctului de emisiune și nivelul la care se ridică poluanții, ca urmare a gradientului termic și a energiei cinetice. atenuarea schimbărilor climatice - acțiunea de limitare a gazelor cu efect de seră din atmosferă, gaze care provoacă schimbările climatice; sinonim: decarbonizare. atmosferă - masa de aer care înconjoară Pământul. atol - insulă formată din schelete de corali. audit de mediu - verificare independentă a unei activități dacă aceasta satisface dispozițiile legate de protecția mediului. auditor - persoană care are calificarea de a executa auditul sistemului de management de mediu. autoecologie - ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul relațiilor individului sau ale organismului cu mediul. autoepurare - proces biologic, chimic și fizic ce permite unui mediu poluat să își recapete puritatea inițială, fără intervenții externe, respectiv antropice. autorizație de mediu - act eliberat de autoritățile competente pentru protecția mediului și prin care sunt stabilite condițiile de funcționarea a unei activități. autorizație integrată de mediu - autorizație de mediu cu informarea prealabilă a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. avarie - eveniment sau incident care nu generează efecte majore asupra sănătății populației și/sau asupra mediului, dar care are potențial să producă un accident major. avarie cu efect poluant - deteriorare accidentală a unei conducte, a unor mecanisme, instalații etc., urmată de emisie intensă de poluanți. aviz de mediu - act eliberat de autoritățile competente care confirmă respectarea aspectelor privind protecția mediului în cadrul unei activități.
B