Frederick Christ „Fred” Trump () a fost un dezvoltator imobiliar american de origine germană, care a activat în principal în New York City. El a fost tatăl lui Donald Trump, al 45-lea și cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite.
Tatăl lui Fred Trump, Frederick Trump, a murit când Fred avea 12 ani. La 15 ani, în parteneriat cu mama sa, Elizabeth Christ Trump, și investitorii non-familiali, Trump a început o carieră în construcția de case și în vânzări. Compania de dezvoltare a fost înființată ca E. Trump & Son în 1927 și a evoluat continuând să construiască și să administreze case de o singură familie în Queens, barăci și apartamente pentru personalul marinei americane din apropierea marilor șantiere navale de pe Coasta de Est și mai mult de 27.000 de apartamente în New York City.
Trump a fost investigat de un comitet al Senatului SUA pentru că ar fi profitat de război (1954) și de Divizia de Drepturi Civile din cadrul Departamentului de Justiție US pentru încălcarea drepturilor civile (1973). Potrivit New York Times și The Washington Post, reputația lui Trump ca proprietar a inspirat un cântec critic compus de un chiriaș, cântăreț și folclorist Woody Guthrie.
Tinerețe Frederick Christ Trump s-a născut în Bronx pe 11 octombrie 1905. Trump a fost unul dintre cei trei copii ai imigranților germani luterani Elizabeth (născută Christ) și Frederick Trump. Avea un frate mai mic, John, și o soră mai mare, Elizabeth Trump Walters (1904-1961).
Tatăl său, Frederick (născut Friedrich), a emigrat în New York în 1885 din satul german Kallstadt, Palatinat (pe atunci parte a Regatului Bavariei în Imperiul German) și a făcut o avere în Klondike Gold Rush. El s-a întors apoi la Kallstadt și s-a căsătorit cu Elisabeth Christ, fiica unui fost vecin și cu 11 ani mai tânără, în 1902.
Numele lui Friedrich Trump a fost înregistrat incorect ca Trumpf pe lista pasagerilor navei sale când a emigrat în SUA. Britt Peterson de la The Boston Globe raportează, pe baza biografiei lui Blair, că familia schimbase ortografia de la numele ancestral Drumpf, cândva în timpul războiului de treizeci de ani (1618-1648).
La scurt timp după nașterea lui Fred, familia s-a mutat la Woodhaven, Queens. În 1918, când avea 12 ani, tatăl său a murit în timpul epidemiei de gripă din 1918. Din 1918 până în 1923, a studiat la High School din Richmond Hill din Queens.
Carieră Trump devenise tâmplar și începuse să ia cursuri pentru a învăța să citească planuri de construcții. La doi ani după absolvire și-a terminat prima casă, dar având în vedere că era încă minor, mama lui a format Elizabeth Trump & Son pe care a condus-o oficial până când fiul său a împlinit vârsta de 21 ani. Până în 1926, el construise deja 20 de case în Queens. La mijlocul anilor '30, în toiul Marii Depresiuni, el a ajutat la pionierizarea conceptului de supermarkete cu Trump Market din Woodhaven, care făcea publicitate cu „Serviți-vă și Salvați!”, devenind o lovitură instantanee. După numai un an, Trump le-a vândut lanțului de supermarketuri King Kullen.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Trump a construit barăci și apartamente pentru personalul marinei americane din apropierea marilor șantierele navale de pe Coasta de Est, inclusiv Chester, Pennsylvania, Newport News, Virginia și Norfolk, Virginia. După război el s-a extins, investind în apartamente pentru familii cu venituri medii pentru familiile veteranilor construind Shore Haven în Bensonhurst în 1949 și Beach Haven lângă Insula Coney în 1950 (un total de 2.700 de apartamente). În 1963-1964, a construit Trump Village, un complex de apartamente în Insula Coney, cu 70 de milioane de dolari.
Deși ambii părinți ai lui Trump s-au născut în Germania și el a fost conceput acolo, decenii la rând, după al doilea război mondial, Trump le spunea prietenilor și familiei că familia sa era de origine suedeză. Potrivit nepotului său, John Walter, „avea o mulțime de chiriași evrei și nu era un lucru bun să fii german în acele zile”.
Trump a construit locuințe pentru închiriere, accesibile, prin complexe mari de apartamente din New York, ce mai mult de 2.700 de apartamente cu mai multe familii cu venituri mici și case la rând în cartierele Coney Island, Bensonhurst, Sheepshead Bay, Flatbush și Brighton Beach din Brooklyn și Jamaica Estates în Queens.
Fiul lui Fred, Donald Trump, s-a alăturat firmei Trump Management Company în 1968 și s-a transformat în președinte acesteia în 1971. A redenumit-o The Trump Organization în 1980. Donald Trump a primit un împrumut de la tatăl său, la mijlocul anilor '70, de 1 milion de dolari (circulau diferite prezumții cum că ar fi primit mai multe împrumuturi care în total ar depăși suma de 14 milioane de dolari). Acest lucru i-a permis lui Donald să intre în afacerea imobiliară din Manhattan, în timp ce tatăl său se blocase în Brooklyn și Queens. „A fost bine pentru mine”, a comentat mai târziu Donald. „Știi, fiind fiul cuiva, ar fi putut fi o competiție pentru mine. În acest fel, am luat tot Manhattan-ul pentru mine”.
În anii '80, Fred Trump a devenit prieten cu viitorul prim-ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu, care la momentul acela era ambasadorul Israelului la sediul Națiunilor Unite din Manhattan.
1927 Arrest at KKK March La Ziua Memoriei din 1927, Ku Klux Klan a organizat un marș în Queens pentru a protesta împotriva faptului că „americanii protestanți născuți nativi” au fost „atacați de poliția romano-catolică din New York”. Fred Trump a fost unul dintre cei șapte bărbați care au fost arestați în acea zi „pe motiv că refuză să se disperseze din paradă când li s-a ordonat să facă acest lucru”. În 2015, site-ul Boing Boing a raportat: „În ciuda faptului că a avut același avocat ca ceilalți bărbați, s-a considerat că el a fost un trecător nevinovat, numit în mod fals sau având identitatea confundată în cadrul său după evenimentul haotic”, bazat pe un articol din New York Times din 1 iunie 1927. În 2016, redacția Vice a făcut referire la o investigație în care în ziare anterioare se specifica că Trump a fost „eliberat fără acuzații”, ducându-i la concluzia că ar fi putut fi doar un trecător; totodată ei au speculat că Trump putea fi un fost membru al KKK, care a trecut printr-o renaștere în zonele urbane după 1915. Dar, se declarase că toți cei șapte bărbați purtau îmbrăcăminte Klan într-una din cele cinci surse citate în articolul Vice. Vice menționează că al cincilea articol afirmă că: „în timp ce Long Island Daily Press nu menționează în mod specific Fred Trump .... În mod semnificativ, articolul se referă la toți cei arestați ca la „marchers berobed”. Dacă Fred Trump, sau alt participant, nu era îmbrăcat într-o robă la vremea respectivă, ar fi putut fi o eroare de raportare care merita corectată”. Când a fost întrebat despre această problemă în septembrie 2015 de The New York Times, Donald Trump, atunci candidat la președinția Statelor Unite, a negat că tatăl său ar fi fost arestat sau că ar fi fost în KKK.
Investigația de profitare de pe urmele războiului În 1954, Fred Trump a fost anchetat de un comitet al Senatului SUA pentru profitarea de pe urma contractelor publice, incluzând supraevaluarea taxelor și impozitelor pe clădirile din Beach Haven cu 3,7 milioane de dolari. În mărturia în fața Comitetului Senatului din 1954, William F. McKenna, numit pentru a investiga „scandalurile” din cadrul FHA, i-a citat pe Fred C. Trump și partenerul său, William Tomasello, ca exemple de câștiguri realizate de constructorii care utilizează FHA. McKenna a declarat că cei doi au plătit 34.200 de dolari pentru o bucată de teren pe care au închiriat-o corporației lor pentru peste 60.000 de dolari pe an într-un leasing de 99 de ani, astfel încât dacă apartamentele construite (de ei) pe acel teren întârziau cu plata sau nu îndeplineau alte condiții, FHA le-ar fi datorat 1,5 milioane de dolari. McKenna a spus că Trump și Tomasello au obținut astfel împrumuturi cu 3,5 milioane de dolari mai mari decât costul apartamentelor. Trump a depus mărturie în fața Comitetului Senatului bancar în luna următoare, când erau investigate „profiturile neașteptate”. El a spus că constructorii lui nu ar fi construit apartamente în cadrul unui program de asigurare de împrumut postbelică expirată, dacă reglementările nu ar fi stabilit limite inflexibile la împrumuturile emise de FHA. Woody Guthrie, figura importantă din muzica folk, care din 1950 a fost chiriaș într-unul dintre complexele de apartamente ale lui Trump din Brooklyn, l-a criticat pe Trump ca proprietar. A scris versuri care îl acuza pe proprietar că încuraja ură rasială „în sângele inimii omenești”.
Procesul civil cu privire la încălcarea drepturilor civile În 1973, Divizia pentru Drepturile Civile a Departamentului de Justiție al Statelor Unite (DOJ) a înaintat un proces civil împotriva Organizației Trump în care era acuzat cu încălcarea actului „Fair Housing” din 1968. Drept răspuns, avocatul Trump, Roy Cohn, a înaintat un contra-proces împotriva guvernului pentru suma de 100 de milioane de dolari, „portretizându-i pe Trumpi ca victime”, susținând că DOJ „îi acuză în mod fals de discriminare”.
Procesele au luat amploare după numeroase plângeri către Comisia pentru Drepturile Omului din New York și Liga Urbană încurajând alte organizații să trimită persoane afro-americane și caucaziene ca „tester” pentru a aplica pentru apartamente în complexe deținute de Trump, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că albii primeau apartamente în clădirile de care erau interesați, în timp ce afro-americanii erau refuzați; ambele organizații de advocați au ridicat această problemă la Departamentul de Justiție. După cum au raportat Wayne Barrett și Jon Campbell pentru The Village Voice, citând dosarele instanțelor „patru administratori sau agenți de închiriere au confirmat că cererile trimise la biroul central al Trump Organization pentru acceptare sau respingere au fost codificate prin rasă”. Un articol de la Village Voice de Wayne Barrett din 1979, citează dosarele cazului și a raportat că un agent de închiriere specifica că Fred Trump îi instruia pe angajați „să nu închirieze afro-americanilor” și să „reducă numărul de chiriași afro-americani” prin încurajarea acestora să caute alte locuințe. După aproximativ doi ani în instanță, a fost semnat un decret de consimțământ între DOJ și TO (10 iunie 1975), ambele părți pretind victoria - TO admițând că a negat să ofere chirie beneficiarilor de bunăstare și șeful diviziei de locuințe a DOJ, pentru ca decretul să fie „unul dintre cele mai importante negocieri vreodată negociate”, întrucât acesta a interzis corporației TO dar și în mod personal lui Trump să mai „discrimineze în termenii, condiții sau privilegii de vânzare sau de închiriere a unei locuințe” și l-a obligat pe Trump să facă reclamă locuințelor vacante în mai multe ziare și să utilizeze anunțurile pentru a informa potențialii solicitanți ai minorităților că au șanse egale să caute locuințe la proprietățile TO. În cele din urmă, a cerut TO să „promoveze minoritățile în locuri de muncă profesionale” și a ordonat Trumpilor să „se familiarizeze cu Actul Fair Housing în mod detaliat”. Ulterior, Departamentul de Justiție a continuat cu înaintarea plângerilor cu privire la „comportamentul discriminatoriu rasial al agenților Trump, care a avut loc cu o asemenea frecvență, încât a creat un impediment substanțial în crearea de șanse egale”.
Filantropie