Acest glosar conține termeni din domeniul construcțiilor, instalațiilor și a materialelor utilizate.
A abstec - dispozitiv folosit la executarea zidăriilor de cărămidă, pentru a simplifica așezarea sforii de reper cu ajutorul căreia se face trasarea asizelor zidăriei, a golurilor pentru ferestre și uși, ca si a nivelului grinzilor, planșeelor etc. abstih - riglă pe care sunt marcate grosimile asizelor unei zidării, folosită pentru a indica înălțimile zidului la fiecare rând și a ajunge astfel cu ultimul rând la înălțimea dorită. aburire - tratarea cu abur a betoanelor pentru accelerarea întăririi acestora, procedeu întâlnit în special la confecționarea prefabricatelor. acceleratori de întărire – substanțe care măresc rezistența mecanică a betoanelor și mortarelor. acceleratori de priză – substanțe care accelerează priza betoanelor și mortarelor. thumb|right|200px|Acoperiș din țiglă acoperire cu beton - strat de beton are acoperă la exterior armătura unei piese de beton armat, pentru a o apăra de influența mediului ambiant. acoperiș – partea superioară a unei construcții, pe care o acoperă și o protejează contra intemperiilor. acoperiș mansardat - acoperiș ale cărui părți laterale au câte două pante, cea dinspre poale fiind mai pronunțată, pentru ca spațiul astfel obținut să poată fi amenajat pentru a fi locuit. acoperiș tip shed - acoperiș "în ferăstrău", format din mai multe planuri înclinate alternate cu un plan vertical. ac Vicat - aparat standardizat, constituit dintr-un ac cilindric care se poate mișca vertical într-un suport și care servește la determinarea prizei lianților hidraulici, mai ales a cimentului. adaosuri la ciment – materiale care se adaugă la măcinarea clincherului de ciment pentru a se obține lianți cu proprietăți diferite de cele ale cimentului curat. adăpost - loc de refugiu sau de protecție contra intemperiilor sau contra unui pericol. adăpost de tunel – nișă amenajată în peretele unui tunel, pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul trecerii trenurilor. adâncime de îngheț - nivelul cel mai coborât de la suprafața unei fundații, a unui drum la care apa interstițială se transformă în gheață la temperaturi scăzute. aderență – fenomen de legătură între diferite materiale și care împiedică alunecarea armăturii în betonul întărit. adeziv - produs natural sau sintetic cu care se lipește, se încleiază lemnul, metalele, sticla. adezivitate – proprietate a lianților hidrocarbonați (bitum, gudron) de a adera la agregate (pietriș etc.) fără a se desface în prezența apei. aditiv - fiecare din substanțele care se adaugă la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile, cum ar fi: plastifianți, antrenori de aer, întârzietori de priză, acceleratori de întărire. aer condiționat – sistem de ventilație a încăperilor prin care se reglează și proprietățile fizice ale aerului. aglomerant – vezi: liant. aglomerat – corp rezultat din aglomerarea unor materiale mărunte. agrafă: - piesă de metal folosită la legarea blocurilor de piatră, ancorarea și fixarea zidăriei, a învelitorilor, jgheaburilor sau a barelor de oțel din armătura unui element de beton armat; - bucată mică de tablă saui sârmă folosită la fixarea pieselor care alcătuiesc învelitorile. agregate – materiale granulare folosite în amestec cu lianți și apă la obținerea mortarelor și betoanelor. agregate naturale - materiale granulare de origine minerală, (obținute) din sfărâmarea naturală sau artificială a rocilor, (provenind) din cariere sau balastiere. agrement tehnic - aviz dat de o comisie din specialiști pentru un material sau o tehnică nouă și bazat pe rezultatele de laborator, constatările din șantier și comparații cu materiale sau tehnici cunoscute. agresivitate – proprietate pe care o au apele naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcții de cărămidă, beton sau metal (vezi și apă agresivă). alicărie – material constituit din spărturi de cărămidă sau de piatră și care poate fi utilizat ca umplutură în betoane, mortare etc. alice - bucățelele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. aliniere – așezarea construcțiilor, a parcelelor după o anumită direcție. ambrazură - gură de tragere la fortificațiile militare. amiantă - varietate de azbest, provenită din amfiboli, flexibilă, necombustibilă, inalterabilă la foc, rău conducătoare de căldură și electricitate, din care se execută filtre și țesături de protecție. amorsare - operația de ungere, de regulă, cu un liant bituminos, a suprafeței unui strat suport, în scopul asigurării legăturii cu stratul de acoperire. amortizor - dispozitiv implementat în clădiri sau poduri pentru a reduce efectele vibrațiilor cauzate de cutremure, vânt puternic sau alte fenomene; contribuie la creșterea stabilității structurale și la protecția clădirii. ampatament - soclu de zidărie. amplasament – locul pe care se așază o construcție sau un ansamblu de clădiri. ampriză - lățime totală a fâșiei de teren pe care urmează să se construiască o șosea, o cale ferată, un dig etc. ancadrament - chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. ancastrament - loc într-o zidărie în care se montează pasarela unui ponton, o schelă etc; încastrare. thumb|right|150px|Bulon ancorat în beton ancoraj: - ansamblu ancorelor care servesc la ancorarea unei construcții; - ansamblul constituit dintr-o ancoră, din elementul de care se fizează ancora, din piesele care servesc la legarea ancorei de elementul ancorat și din piesele de întindere a ancorei. ancorare: - legarea unei construcții de teren sau de o altă construcție pentru a asigura preluarea forțelor orizontale și a împiedica deplasarea de pe reazem; - înglobarea în masa betonului a capetelor (de obicei îndoite) ale armăturilor elementelor de beton armat. ancoră - piesă metalică utilizată la realizarea unei ancorări. anexă (a unei locuințe) - clădire de mici dimensiuni, realizată separat de clădirea principală și care îndeplinește diverse funcții (garaj, seră, umbrar etc.). anrobare - amestecare a unui material de construcții de tip granular cu un liant care acoperă granulele cu un strat subțire. anrocament - material de construcție alcătuit din blocuri de piatră sau din bolovani și care servește la consolidarea unor lucrări (taluzuri, fundații), fie ca material de bază pentru unele construcții (diguri, baraje). antiseismic - (despre construcții) care este rezistent la cutremur. thumb|right|200px|Antretoazele unui pod din Saint-André-les-Alpes antretoază - grindă transversală, așezată din loc în loc între grinzile principale ale unui pod, pentru a susține elementele căii, a transmite grinzilor principalele sarcini și a face rigid ansamblul construcției. aparat de reazem - element de construcție care asigură rezemarea unei construcții în anumite condiții. apartament - grup de încăperi dintr-o clădire, legate și dependente între ele și care conțin: unul sau mai multe dormitoare, sufragerie, vestiar, echipament sanitar propriu. apastop - (termen învechit) produs cu proprietatea de a izola și de a proteja construcțiile de infiltrații. apă agresivă - apă care, datorită conținutului chimic, atacă metalele betoanelor utilizate în construcțiile submerse (vezi și agresivitate). aplică - ornament în relief, fixat pe suprafața unui obiect, a unui panou, a unui perete etc. arbaletrier - piesă înclinată care alcătuiește talpa superioară a unei ferme de acoperiș și care susține penele cu căpriorii și învelitoarea. arc: - element de construcție având ca axă o curbă plană și folosit ca element de rezistență; - element care unește două ziduri, doi piloni, două coloane etc., dispuse astfel încât să se susțină reciproc. arc butant – arc de sprijin, amplasat în afara clădirii, având rolul de a transmite unui contrafort greutatea bolților. arcuit - (despre construcții) care este prevăzut cu arcade; arcat. argilă - rocă sedimentară alcătuită din silicați, fragmente de organisme etc, utilizată în ceramică, în sculptură, la fabricarea cimentului, în industria materialelor refractare, la purificarea uleiurilor etc. argilă expandată - material obținut prin încălzirea argilei feruginoase și care se folosește ca agregat pentru betoanele ușoare. argilă refractară - argilă cu temperatura de topire de peste °C, folosită pentru fabricarea unor obiecte de ceramică, creuzete etc. rezistente la temperaturi înalte. argilă stabilizată - argilă tratată chimic și folosită ca liant în betoanele argiloase pentru drumuri secundare. argilizare - procedeu de impermeabilizare și de consolidare a unor roci sau a unor fundații prin injectarea unei suspensii de argilă. arierbec - partea dinspre aval a unei pile de pod, cu secțiunea ascuțită pentru a ușura scurgerea apei (vezi și avanbec). thumb|right|150px|Armături metalice peste care se va turna beton aripă: - parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală); - perete lateral de sprijin care prelungește culeea unui pod sau portalul unui tunel, pentru susținerea terasamentelor sau taluzurilor de la capetele acestora. armare: - dotare cu o armătură o piesă, un element de construcție din beton etc. în scopul măririi rezistenței acestora (vezi și beton armat); - consolidare a unei galerii de mină prin montarea unei armături. armătură: - sistem de vergele de oțel introduse în interiorul elementelor de construcție din beton armat, care are rolul de a prelua anumite eforturi din material; - construcție care susține o galerie subterană. asfalt - amestec de bitum cu substanțe minerale granulate, care servește la executarea diferitelor tipuri de îmbrăcăminți rutiere și de izolații hidrofuge. asiză - fiecare rând sau strat al unei zidării de cărămidă așezat astfel încât forțele principale care acționează asupra zidăriei să fie perpendiculare pe el. astereală - căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (de exemplu o boltă de beton în timpul turnării) sau care susține șindrila, țigla ori tabla constituind acoperișul unei case. atașament (carnet de ~) - registru de șantier în care se notează lucrările executate și caracteristicile lor (sinonim: carnet de măsurători). aulă - sală de conferințe sau de festivități într-un institut cultural. autoclavizat - (despre beton) fabricat în condiții de autoclavă; vezi și BCA. autogreder - greder autopropulsat, la care comenzile de lucru se fac mecanic. autoluminator - (despre geamuri) care are proprietatea de a-și schimba culoarea la diferite ore ale zilei, în funcție de intensitatea luminii. autorizație de construcție - act administrativ, care se referă la realizarea sau modificarea unei construcții, în funcție de utilizarea sa (locuință, comerț, birouri, etc.), precum și în ceea ce privește normele de aplicare a acestora. thumb|right|150px|Avanbecurile, aflate la baza pilelor, sunt zidării de protecție a pilelor contra curentului apei. avanbec - partea dinspre amonte a unei pile de pod cu secțiunea transversală în formă de ogivă, având ca scop să despartă firul apei și să protejeze pila de loviturile corpurilor transportate de apă (vezi și arierbec). aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situații de urgență județean sau al municipiului București, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentațiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinței esențiale - securitate la incendiu - a construcțiilor și altor amenajăriLegea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările si completările ulterioare, art.1, alin.2, lit. a-o.