Zorba Grecul, cunoscut și sub titlurile Alexis Zorba și Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas, (în , în traducere ad-literam Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas) este un roman picaresc Patrick M. O'Neil (ed.), „Zorba the Greek”, 2004, p. 713. și existențialist scris de autorul cretan Nikos Kazantzakis în anii 1941–1943 pe insula Eghina și publicat pentru prima oară în 1946 de Editura Dimitrakos din Atena.

Romanul descrie relația specială de prietenie care se formează între un tânăr intelectual grec, care încearcă să scape de viața sa monotonă și plictisitoare prin luarea în exploatare a unei mine de cărbune, și un miner bătrân și exuberant pe nume Alexis Zorbas. Acțiunea sa este inspirată din propriile experiențe de viață ale autorului, care a exploatat în 1917, alături de bătrânul miner Gheorghios Zorbas, o mină de lignit în Peloponez.Elena Lazăr, „Nikos Kazantzakis (1883–1957). Repere cronologice”, 2006, p. 330. Cei doi au fost prieteni, continuând să corespondeze până la moartea lui Zorbas în 1941. Patrick M. O'Neil (ed.), „Zorba the Greek”, 2004, p. 714. Naratorul și Zorbas reprezintă două stiluri diferite de viață: un stil de viață intelectual (bazat pe rațiune și pe introspecții sufletești) și un stil de viață material (bazat pe instinct și pe experiență). Reed B. Merrill, „«Zorba the Greek» and Nietzschean Nihilism”, p. 100.

Apariția romanului a trecut aproape neobservată în Grecia,Mihai Barbu, „Mitologia minerului / Varianta 9 (Episodul II)”, în Ziarul Văii Jiului, 5 septembrie 2008. dar versiunea tradusă în limba franceză ce a apărut în 1947 la Paris Patrick M. O'Neil (ed.), „Nikos Kazantzakis”, 2004, p. 708.Livia Iacob, „Ménage à trois în infernul interetnic: trupul feminin și privirea celuilalt în romanul balcanic recent”, 2014, p. 338. a devenit foarte populară, determinând numeroase solicitări de traducere și publicare din partea editurilor din mai multe țări străine, Peter Bien (ed. și trad.), „Chronology”, în The Selected Letters of Nikos Kazantzakis, 2012, p. xxv. spre marea mirare a autorului. Peter Bien (ed. și trad.), The Selected Letters of Nikos Kazantzakis, 2012, pp. 666–667.

Romanul Zorba Grecul a fost adaptat în 1964 într-un film omonim de succes regizat de Michael Cacoyannis (Mihalis Kakoyannis), Patrick M. O'Neil (ed.), „Zorba the Greek”, 2004, p. 715. cu Anthony Quinn și Alan Bates în rolurile principale, iar în 1968 într-un musical intitulat Zorba. Filmul lui Cacoyannis și „Dansul lui Zorba” (compus de Mikis Theodorakis) au făcut ca romanul lui Kazantzakis să devină una dintre cele mai populare opere literare grecești ale secolului al XX-lea, iar personajul Zorbas un simbol al Greciei și al spiritului grecesc. Maria Hnaraki, „Speaking without words: Zorba's dance”, 2009, p. 26. Lisbet Torp, „Zorba’s Dance: The Story of a Dance Illusion and its Touristic Value”, în Ethnografika, nr. 8, 1992, p. 207.

Rezumat

thumb|right|230 px|Peisaj din insula Creta. Aflat într-o cafenea din portul Pireu chiar înainte de sosirea zorilor, naratorul, un tânăr intelectual grec, rememorează o întâmplare petrecută cu un an mai înainte în același loc. Prietenul său, Stavridakis,Yannis Stavridakis (1891–1919), personaj real, a fost un tânăr aristocrat cretan cu o vastă cultură și un bun prieten al lui Kazantzakis. El a îndeplinit funcția de consul general al Greciei la Zürich (1917–1919) și l-a însoțit apoi pe Kazantzakis, în 1919, în misiunea din Caucaz, murind acolo de pneumonie la vârsta de 28 de ani. Vezi Peter Bien (ed. și trad.), The Selected Letters of Nikos Kazantzakis, 2012, p. 68. pleca în Caucaz pentru a-i ajuta pe grecii pontici (cunoscuți în acea regiune sub numele de greci caucazieni) care erau persecutați, adresându-i-se naratorului, ce-l însoțise în port, cu apelativul ironic de „șoarece de bibliotecă”. Dornic să-și învingă propria slăbiciune și să cunoască viața, tânărul intelectual a decis să plece în insula Creta pentru a redeschide o mină de lignit dezafectată și a trăi timp de câteva luni laolaltă cu oamenii simpli și muncitori, departe de lumea cărților.

Chiar înainte de plecare, el este abordat de Alexis Zorbas,În varianta de traducere a lui Marcel Aderca personajul titular al romanului este numit Alexis Zorba. Vezi Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 20. un bărbat necunoscut de vreo 65 de ani, care îi cere să-l ia cu el pe post de șef de echipă. Maria Hnaraki, „Speaking without words: Zorba's dance”, 2009, p. 28. Necunoscutul pretinde că știe mai multe meserii, inclusiv pe cea de miner, și-l impresionează pe narator prin caracterul său hotărât și prin pofta sa de viață. Zorbas își povestește viața pe vaporul care-i duce spre Creta, făcând mai multe observații pline de culoare cu privire la natura omului;Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, pp. 24–33. în opinia sa, libertatea reprezintă puterea omului de a se elibera de aspectele materiale ale vieții și de a se dedica doar bucuriilor sufletești.Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, p. 33.

La sosirea pe insulă, ei resping ospitalitatea lui moș Anagnostis și a lui Kondomanolios, proprietarul cafenelei locale, și sunt găzduiți la hanul lui madame Hortense, care era alcătuit din câteva cabine de baie vechi, lipite unele de altele. Naratorul își petrece duminica plimbându-se pe malul mării, admirând peisajul cretan care îi amintește de „o proză de bună calitate: bine lucrat, sobru, lipsit de înflorituri inutile, viguros și reținut”Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, p. 41. și citind din Divina Comedie a lui Dante. Reveniți la han pentru cină, cei doi tovarăși o invită pe madame Hortense la masa lor, dându-i ocazia să vorbească despre trecutul ei de curtezană. Zorbas o alintă cu numele de „Bubulina” (inspirat de eroina greacă) și o seduce după ce-i cântă la santuri.

A doua zi, mina se deschide și începe lucrul. Zorbas își ia munca în serios și preia răspunderea exploatării. El lucrează destul de des ore îndelungate și cere să nu fie întrerupt în timpul lucrului. Naratorul, care are idealuri socialiste, încearcă să-i cunoască pe muncitori și să fraternizeze cu ei, dar Zorbas îl avertizează să păstreze distanța: „Omul e-o brută! O mare brută. (...) Ești rău cu el: te respectă și-ți știe de frică. Ești bun cu el: îți scoate ochii”.Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, p. 64. Cei doi poartă în fiecare seară mai multe conversații lungi despre o varietate de subiecte, de la viață la religie, despre trecutul lor și despre modul în care au ajuns să fie ceea ce sunt acum, iar naratorul învață de la Zorbas multe lucruri despre viața omului (pe care nu le-ar fi aflat niciodată din cărți), ce-i dezvăluie diferența între lumea materială și lumea intelectuală. Cu toate acestea, el nu se desprinde complet de lumea cărților și lucrează la un manuscris despre viața și învățăturile lui Buddha; în acest timp, devine obsedat de o văduvă frumoasă și provocatoare, pe care o râvnesc toți localnicii, dar nu este capabil să acționeze potrivit propriei dorințe.

thumb|left|230 px|Pictura Descoperirea lui Don Juan de către Haydee (1878) a lui Ford Madox Brown prezintă durerea adâncă ce se va transforma curând în mânie, sentimente trăite de sătenii ce au descoperit trupul lui Pavlis în Zorba Grecul. Filoanele sărace de lignit și prăbușirea unor galerii fac ineficientă exploatarea, iar cei doi se gândesc să arendeze o pădure montană de pini ce aparținea mănăstirii din vecinătate și să coboare buștenii printr-un funicular. Zorbas pleacă la Candia pentru a cumpăra materialul necesar, zăbovind acolo o perioadă mai lungă. Naratorul o consolează în acest timp pe Bubulina, spunându-i că bătrânul ei amant vrea să o ceară în căsătorie și s-a dus să comande haine de nuntă.Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, pp. 169–173. Zorbas sosește în sat în Săptămâna Patimilor, arendează pădurea și începe să lucreze la instalarea stâlpilor și cablului pentru coborârea buștenilor. Zilele ulterioare Paștelui sunt marcate de două tragedii: tânăra văduvă, pe care o râvneau toți bărbații satului și cu care naratorul petrecuse o noapte de amor, este decapitată public, iar madame Hortense moare după câteva zile de suferință, în urma unei febre galopante.

Experimentul ingineresc conceput de Zorbas eșuează, iar instalația de transport a buștenilor se prăbușește. Naratorul reușește să-și depășească principalul demon interior (acel „nu interior”, pe care îl echivalează cu „vidul”, dar și cu Buddha) și își recapătă pofta de viață ca urmare a experiențelor prin care trece alături de Zorbas și de săteni. Morton Levitt, The Cretan glance: the world and art of Nikos Kazantzakis, Ohio State University Press, 1980, p. 103. Epuizarea completă a capitalului îl determină să părăsească insula Creta și să plece în străinătate; el află chiar în ziua plecării că vechiul său prieten Stavridakis murise de pneumonie la Tiflis, după ce-și îndeplinise misiunea asumată. Morton Levitt, The Cretan glance: the world and art of Nikos Kazantzakis, Ohio State University Press, 1980, p. 104. Cei doi parteneri de afaceri se despart, continuând să-și scrie timp de câțiva ani, fără a se mai întâlni însă vreodată. Retras pe insula Eghina după un peregrinaj prin diferite locuri ale Europei, naratorul simte dorința irezistibilă de a relata întâmplările prin care trecuse alături de bătrânul miner și, împins de un presentiment funest, scrie timp de câteva săptămâni un manuscris în care încearcă să-i redea cât mai fidel imaginea.Nikos Kazantzakis, Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas [Zorba Grecul], 2006, „Prolog”, pp. 9–10. O scrisoare primită chiar în ziua încheierii scrierii îl anunță că Zorbas a murit la Skopje și că i-a lăsat santuri-ul ca amintire.

Structură Romanul este împărțit într-un prolog și 26 de capitole, numerotate cu cifre romane (de la I la XXVI) și fără titluri.Nikos Kazantzakis, Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas [Alexis Zorbas], Editura Rombay, București, 1994, pp. 285–286.

Personaje naratorul — un tânăr intelectual grec, pasionat de lectură, în vârstă de 35 de ani. Închiriază o mină de lignit în insula Creta, pentru a trăi o perioadă în mijlocul oamenilor simpli și a cunoaște astfel viața adevărată. Zorbas i se adresează cu apelativul „jupâne”. Ca efect al lecturilor budiste, a dobândit un caracter ascetic și trăiește în singurătate, fără bucurie și tristețe, gândind că viața este un lung vis; el se refugiază în lumea cărților de fiecare dată când viața încearcă să-l implice în bucuriile și necazurile ei. Phyllis B. Kenevan, Paths of Individuation in Literature and Film: A Jungian Approach, 1999, p. 20. Alexis Zorbas/Alexis Zorba (în ) — o versiune ficționalizată a minerului Gheorghios Zorbas (, 1865–1941). Este un individ puternic, înalt și uscățiv, în vârstă de vreo 65 de ani, Phyllis B. Kenevan, Paths of Individuation in Literature and Film: A Jungian Approach, 1999, p. 18. care pretinde că știe mai multe meserii.Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, pp. 18–19. A luptat în Războiul Greco-Turc (1897) pentru eliberarea CreteiNikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, p. 29. și apoi alături de Pavlos Melas împotriva comitagiilor bulgari din Macedonia,Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, p. 237. a călătorit prin mai multe locuri, fără a se stabili nicăieri. Figura sa de „lemn muncit și chinuit” îi produce naratorului o impresie asemănătoare cu cea pe care i-o va face câțiva ani mai târziu figura scriitorului Panait Istrati.Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, 1969, p. 20.Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau interogația nesfîrșită, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p. 24.