Astatinul (sau astatiniuMic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972. Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 75.) este un element chimic radioactiv din grupul halogenilor, produs al unor reacții nucleare. Fiind obținut, până în prezent, numai în cantități foarte mici, proprietățile sale nu sunt încă bine cunoscute. Se știe că se aseamănă mai mult cu iodul. Este cel mai rar element de pe Terra. Acesta se găsește numai în scoarța terestră în cantități foarte mici (1g).
Exista numeroși izotopi de astatin:
At210: Este cel mai stabil. Trăiește 8 ore. Se dezintegrează in Po210. Nu apare in natura.
At211: Al doilea cel mai stabil. Se dezintegrează după 7 ore in Po211 si Bi207. Ca si At210, nici el nu este de găsit in natura.
At215: Efemer, având un timp de înjumătățire de 100 de microsecunde, după care se dezintegrează in Bi211. Este un izotop prezent in natura.
At216: Puțin mai stabil. Perioada sa de înjumătățire este de 300 microsecunde, după care se dezintegrează in Bi212. Exista in natura.
At217: Instabil, totuși mult mai stabil decât At215 si At216. In 32de milisecunde deja s-a dezintegrat in Bi213. Si el își face loc printre izotopii naturali.
At218: Este atât de stabil încât poți sa-i spui numele in cele 1,5 secunde de existenta ale lui. Se dezintegrează in Bi214. Apare in natura.
At219: Acest izotop deține titlul de ce l mai stabil izotop al acestui element prezent in natura. Dupa 56 de secunde se dezintegrează in Bi215 si Rn219.
At222: Este totuși un izotop semistabil al astatinului. Trăiește 54 de secunde. Nu exista in natura. A nu se confunda cu Rn222.
Descoperire În anul 1931, un grup de chimiști conduși de către F. Allison a raportat detecția unui element chimic necunoscut înaintea iodului în tabelul periodic. Inițial, numele acestuia a fost propus să fie alabamin, după statul Alabama, dar cererea lor a fost refuzatăNature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 47. Elementul a fost produs pentru prima dată la Universitatea din California în anul 1940 de către Dale R. Corson, Kenneth Ross MacKenzie și Emilio Segre (un fizician italian care sintetizase technețiul ulterior). Cu toate că descoperirea lor a fost raportată, aceștia nu și-au putut desfășura proiectul de cercetare din cauza Celui De-al Doilea Război Mondial și a cererilor Proiectului Manhattan, care au distras munca lor înspre fabricarea armelor atomice. Doar în anul 1947 au putut numi elementul chimic descoperit de ei astatin.
Note
Vezi și Tabelul periodic al elementelor
Legături externe Astatinul pe sistemul-periodic.go.ro
Categorie:Elemente chimice Categorie:Halogeni