Guvernarea electronică (sau e-guvernare) este o aplicație a tehnologiei informației pentru oferirea de servicii administrative, schimbul de informație, tranzacțiile comunicaționale, integrarea diferitelor sisteme și servicii autonome între guvern și cetățean (G2C), guvern și mediul de afaceri (G2B), guvern și guvern (G2G) precum pentru procesele și interacțiunile personalului administrativ din întreaga infrastructură a administrației.Saugata, B., and Masud, R.R. (2007). Prin e-guvernare, serviciile guvernamentale vor fi disponibile cetățenilor într-un mod convenabil, eficient și transparent. Trei concepte esențiale pot fi observate în teoriile legate de guvernare: administrația, cetățenii și mediul de afaceri / grupurile de interese. În e-guvernare nu există bariere identificabile.Garson, D.G. (2006).
Terminologie Guvernarea electronică este cunoscută și sub denumirea de e-gov, guvernare prin internet, guvernare digitală, guvernare online sau guvernare conectată. Din 2014, OCDE folosește în continuare termenul de guvernare digitală și îl deosebește de guvernarea electronică. Mai multe guverne au început să folosească termenul de guvernare digitală pentru o gamă largă de servicii care implică tehnologia contemporană, cum ar fi automatizarea sau analiza predictivă.
Strategiile e-gov sunt definite ca „folosirea internetului și a internetului mondial pentru a furniza informații și servicii guvernamentale cetățenilor”. Guvernarea electronică (sau e-guvernarea) se referă în esență la „utilizarea tehnologiei informației (IT), a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) și a altor tehnologii de telecomunicații bazate pe web pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea furnizării de servicii în sectorul public”.Jeong Chun Hai @Ibrahim. (2007). Fundamental of Development Administration. Selangor: Scholar Press.
În sistemele electronice de guvernare, operațiunile guvernamentale sunt susținute de servicii bazate pe web. Aceasta implică utilizarea tehnologiei informației, în special a internetului, pentru a facilita comunicarea dintre guvern și cetățenii săi.
Guvernul de transformare Guvernarea transformațională este utilizarea tehnologiilor informatice și comunicațiilor (TIC) bazate pe calculator și internet pentru a schimba modul în care funcționează guvernele. Termenul este folosit în mod obișnuit pentru a descrie o strategie de reformă guvernamentală care încearcă să schimbe radical modul în care oamenii înțeleg guvernul. De exemplu, este adesea asociat cu o perspectivă a întregului guvern, care încearcă să încurajeze colaborarea între departamente și să ofere un ghișeu unic în furnizarea de servicii cetățenilor.
Termenul de guvernare transformațională este de obicei folosit în mod aspirațional, pentru a se arăta ce se poate realiza prin guvernarea electronică:
Prezența, unde site-urile web sunt folosite pentru a furniza informații; Interacțiune, în care guvernul interacționează cu cetățenii, iar departamentele interacționează între ele; Tranzacție, în cazul în care lucruri precum plata taxelor sau a licențelor sunt efectuate online; Transformare, care implică o reinventare a funcțiilor guvernamentale și a modului în care acestea funcționează. În ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, aceasta este adesea asociată cu speranțe de reducere a corupției.
Guvernul 2.0 Guvernul 2.0 se referă la politicile guvernamentale care urmăresc să valorifice tehnologiile colaborative și instrumentele interactive de internet pentru a crea o platformă de calcul open-source în care guvernul, cetățenii și companiile inovatoare pot îmbunătăți transparența și eficiența. Mai simplu spus, Gov 2.0 este despre „plasarea guvernului în mâinile cetățenilor”. Gov 2.0 combină elementele fundamentale interactive ale Web 2.0 cu guvernarea electronică și crește participarea cetățenilor prin utilizarea platformelor open-source, care permit dezvoltarea de aplicații și site-uri web. Rolul guvernului este de a oferi date deschise, servicii web și platforme ca infrastructură.
E-guvernare E-guvernarea ar trebui să permită oricui care vizitează un site web al orașului să comunice și să interacționeze cu angajații orașului prin intermediul internetului și să învețe despre problemele guvernamentale prin prezentări audio/video.Kaylor, C., Deshazo, R. and Van Eck, D
Esența guvernării electronice este „Valoarea sporită pentru părțile interesate prin transformare” și „utilizarea tehnologiei pentru a îmbunătăți accesul și furnizarea de servicii guvernamentale în beneficiul cetățenilor”. Accentul ar trebui să fie pus pe:Kaylor, Charles; Deshazo, Randy; Van Eck, David (2001). "Gauging e-government: A report on implementing services among American cities". Government Information Quarterly. 18 (4): 293–307.
Utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, în special a internetului, ca instrument pentru a obține o guvernare mai bună. Utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în toate fațetele operațiunilor unei organizații guvernamentale. Optimizarea continuă a furnizării de servicii și guvernanța prin transformarea relațiilor interne și externe prin tehnologie.
E-guvernare fără internet În timp ce guvernarea electronică este adesea asociată cu guvernarea online, multe tehnologii de guvernare electronică fără Internet pot fi utilizate în acest context. Unele servicii fără Internet includ rețelele de telefon, fax, PDA, mesaje text SMS, MMS, rețele și servicii fără fir, Bluetooth, CCTV, sisteme de urmărire, RFID, identificare biometrică și managementul traficului rutier.
Istorie Una dintre primele referiri la termenul „guvern electronic” a avut loc alături de termenul de democrație electronică în anul 1992. În ultimele două decenii, guvernele din întreaga lume au investit în TIC cu scopul de a crește calitatea și de a reduce costul serviciilor publice. Dar de-a lungul timpului, pe măsură ce chiar și țările cel mai puțin dezvoltate au trecut la site-uri web, servicii electronice și strategii de guvernare electronică, a devenit din ce în ce mai clar că e-guvernarea nu a oferit toate beneficiile sperate. Un studiu a constatat că 35% dintre proiectele de guvernare electronică din țările în curs de dezvoltare au dus la eșecuri totale; și că 50% au fost eșecuri parțiale.'The failure of e-government in developing countries: a literature review'. The Electronic Journal on Information System in Developing Countries. Dada, D. (2006)
Ca reacție la aceste rezultate slabe, a existat o schimbare de perspectivă către guvernarea transformațională, care vizează dincolo de aspectele pur tehnice ale proceselor de e-guvernare mai bune pentru a permite abordarea barierelor culturale și organizaționale care au împiedicat realizarea beneficiilor serviciului public. Cercetătorii au definit rațiunea guvernării transformaționale ca „exploatarea guvernării electronice astfel încât beneficiile să poată fi realizate”.Electronic transformation of government in the UK: A research agenda. European Journal of Information Systems 16, 327-335 Irani, Z., Elliman, T. and Jackson, P. (2007)
În 2010, Organizația pentru Progresul Standardelor de Informații Structurate (OASIS) a publicat un raport care a identificat o gamă largă de capcane comune care au împiedicat multe guverne să obțină un impact semnificativ prin investițiile lor în tehnologie.
Indicele de dezvoltare al guvernării electronice ONU Divizia Administrației Publice și Managementului Dezvoltării (DPAPM) a Departamentului pentru Afaceri Economice și Sociale al Națiunilor Unite (UN-DESA) efectuează un sondaj bianual de guvernare electronică, care include o secțiune intitulată Indexul de dezvoltare a e-guvernamentului (EGDI). Este un clasament comparativ a 193 de țări ale lumii în funcție de trei indicatori primari: 1) OSI - Online Service Index care măsoară prezența online a guvernului în ceea ce privește furnizarea de servicii; 2) TII - Indicele infrastructurii de telecomunicații și 3) HCI - Indicele capitalului uman.
Construind un model de măsurare a serviciilor digitizate, sondajul evaluează cele 193 de state membre ale ONU conform unui indice cantitativ compus al pregătirii pentru guvernarea electronică, bazat pe evaluarea site-ului web. Indicele de dezvoltare a guvernării electronice poate servi ca instrument de evaluare comparativă pentru țări pentru a-și identifica punctele forte și punctele slabe și pentru a-și modela politicile pe baza acestor constatări în domeniul guvernării electronice.
Un grup divers de 100 de cercetători voluntari din întreaga lume au lucrat alături de Departamentul pentru Afaceri Economice al Națiunilor Unite (UN DESA) pentru a procesa 386 de sondaje de cercetare efectuate în 193 de state membre ONU privind guvernarea electronică din 2016. De asemenea, sondajul a fost criticat că nu include un index al nivelurilor de incluziune digitală.
Modele de livrare și activități ale guvernării electronice Modelele primare de livrare ale guvernării electronice pot fi împărțite în:
Abordări de la guvern la cetățean sau de la guvern la consumator, precum crearea de site-uri web de unde cetățenii pot descărca formulare sau pot afla informații guvernamentale.(G2C) Abordări din partea guvernului către întreprinderi(G2B). Abordări din partea guvernului către guvern(G2G). Abordări din partea guvernului către angajați(G2E).
În fiecare dintre aceste domenii de interacțiune au loc patru tipuri de activități:Larsen, B., & Milakovich, M. (January 1, 2005). Citizen Relationship Management and E-Government. Lecture Notes in Computer Science, 3591, 57–68
Transmiterea de informații prin internet, precum servicile de reglementare, sărbători generale sau programele de audieri publice. Comunicarea bidirecțională între agenție și cetățean, o afacere sau o altă agenție guvernamentală. În acest mod, utilizatorii se pot angaja în dialog cu agențiile și pot reclama probleme sau solicitări către agenție. Efectuarea de tranzacții, precum depunerea declarațiilor fiscale sau depunerea cererii de servicii și granturi. Efectuarea guvernanței pentru a permite cetățenilor tranziția de la accesul pasiv la informații la participarea activă a cetățenilor prin:Mary Maureen Brown. "Electronic Government" Jack Rabin (ed.). Encyclopedia of Public Administration and Public Policy, Marcel Dekker, 2003, pp. 427–432
Informarea cetățeanului Reprezentarea cetățeanului Încurajarea cetățeanului în participarea la vot Consultarea cetățeanului Implicarea cetățeanului
Exemple de servicii tranzacționale online, folosite în guvernarea electronică includ:
Solicitarea unui certificat de naștere Cererea autorizației de construcție Aplicarea pentru o licență de afaceri Solicitarea unui certificat de deces Solicitarea unui permis de conducere Cererea de autorizații de mediu Aplicarea online pentru posturi vacante guvernamentale Cererea de înregistrare a titlului de teren Solicitarea unui certificat de căsătorie Solicitarea unei cărți de identitate personale Aplicarea pentru programe de protecție socială Aplicarea pentru viza Declarație la poliție Plata amenzilor Plata utilităților (apă, gaz electric) Înregistrarea unei afaceri Înmatricularea unui autovehicul Trimiterea unei schimbări de adresă Depunerea impozitelor pe venit Trimiterea taxei pe valoarea adăugată
Guvernare electronică specifică tehnologiei Există, de asemenea, unele subcategorii specifice tehnologiei de guvernare electronice, cum ar fi m-guvernare (guvernare mobilă), guvernare omniprezentă și g-guvernare (aplicații GIS/GPS pentru guvernare electronică).
Preocuparea anterioară cu privire la evoluțiile în guvernarea electronică în ceea ce privește tehnologia se datorează utilizării limitate a platformelor online din motive politice de către cetățeni.