Ferdinand I () aparținând Casei de Habsburg, a fost rege al Boemiei și al Ungariei din 1526 și din 1556, la abdicarea fratelui său, împăratul Carol Quintul, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. De asemenea, Ferdinand I a fost principe al Transilvaniei între 1551 și 1556.

Deviza sa: Fiat justitia et pereat mundus (în traducere: „Dreptatea trebuie să triumfe, altfel lumea va pieri”)Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, p. 511.

Biografie

Primii ani 210px|thumb|left|Tânărul Ferdinand în Spania, 1514. Ferdinand s-a născut la Alcalá de Henares, la 40 de km de Madrid, ca al patrulea fiu al arhiducelui Filip cel Frumos și al infantei Ioana de Castilia. Ferdinand avea aceeași zi de naștere cu bunicul matern, Ferdinand al II-lea de Aragon.

Fratele său era Carol Quintul, căruia i-a urmat la tronul imperial. De asemenea, era nepotul împăratului Maximilian I, care încheiase o înțelegere cu regele Ungariei și Boemiei, Vladislav al II-lea, prin care Ferdinand al II-lea s-a căsătorit cu fiica acestuia Anna, refuzând prin aceasta o căsătorie propusă de Ioan Zapolya.

Ascensiunea la putere După moartea împăratului romano-german Maximilian, cu toate împotrivirile fratelui său Carol Quintul, a moștenit principatele (Austriei, Tirolului). Prin faptul că nu cunoștea limba germană, a avut dificultăți cu populația Vienei, ceea ce a condus la executarea conducătorilor răzvrătiților din Viena, în frunte cu primarul Martin Siebenbürger.

Influența otomană În anul 1526, după ce regele Ungariei, Ludovic al II-lea, moare în bătălia de la Mohács (1526), Ferdinand devine rege al Boemiei și Sileziei (1527). Nu reușește să ocupe tronul Ungariei, fiind în dispută cu Ioan Zapolya, care - cu ajutorul sultanului Soliman I (Magnificul) - este încoronat ca rege al Ungariei, vasală turcilor, care ocupa cetatea Buda (Budapesta), și mai târziu asediază fără succes Viena. În înțelegerea de la Oradea (1538) Ferdinand I îl recunoaște pe Ioan Zapolya ca rege al Ungariei. După moartea lui Ioan Zapolya (1540) fiul acestuia, Ioan Sigismund Zápolya, sub regența mamei sale Izabella și sprijinit de otomani, moștenește tronul. Prin aceasta Imperiul Otoman a reușit să-și extindă influența în vest și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, în bătălia de la Mühlberg (1547), Ferdinand a înnăbușit o revoltă a protestanților. Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian al II-lea, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul a renunțat la tron, astfel că Ferdinand a devenit împărat. Cu toate că a fost un catolic convins, a recunoscut din timp influența tot mai puternică a protestanților, pe care i-a tolerat. Omul său de încredere în Transilvania și Ungaria a fost Peter Haller, primarul Sibiului.

Căsătorie și descendenți Ferdinand s-a căsătorit pe 26 mai 1521 la Linz cu Anna Iagello, fiica regelui Vladislav al IV-lea al Boemiei și Ungariei, și a soției acestuia, Anna de Foix. Elisabeta de Austria (9 iunie 1526 – 15 iunie 1545); în 1543, căsătorită cu viitorul rege Sigismund al II-lea Augustus al Poloniei și Lituaniei; Maximilian al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman (31 iulie 1527 – 12 octombrie 1576); căsătorit cu verișoara sa, Maria a Spaniei; a avut copii; Anna de Austria (7 iulie 1528 – 16 octombrie 1590); căsătorită cu ducele Albert al V-lea de Bavaria; Ferdinand al II-lea de Austria (14 iunie 1529 – 24 ianuarie 1595); căsătorit cu Philippine Welser, apoi cu nepoata sa, Anna Iuliana Gonzaga; Maria de Austria (15 mai 1531 – 11 decembrie 1581); căsătorită cu ducele Wilhelm Jülich-Cleves-Berg; Magdalena de Austria (14 august 1532 – 10 septembrie 1590); călugăriță; Caterina de Austria (15 septembrie 1533 – 28 februarie 1572); căsătorită în 1553 cu fostul ei cumnat, regele Sigismund al II-lea Augustus al Poloniei, Mare Duce de Lituania; Eleonora de Austria (2 noiembrie 1534 – 5 august 1594); căsătorită cu ducele Wilhelm I de Mantua; Margareta de Austria (16 decembrie 1536 – 12 martie 1567); călugăriță; Johann de Austria (10 aprilie 1538 – 20 martie 1539); Barbara de Austria (30 aprilie 1539 – 19 septembrie 1572); căsătorită cu Alfonso al II-lea d'Este; Carol al II-lea de Austria (3 iunie 1540 – 10 iulie 1590); tatăl împăratului Ferdinand al II-lea; Ursula de Austria (24 iulie 1541 – 30 aprilie 1543); Elena de Austria (7 ianuarie 1543 – 5 martie 1574); călugăriță; Ioana de Austria (24 ianuarie 1547 – 10 aprilie 1578); căsătorită cu ducele Francesco I de Medici de Toscana; a fost străbuna regilor Carol al II-lea al Angliei și Ludovic al XIII-lea al Franței.Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, pp. 516-520. Note

Bibliografie

Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, .

Arbore genealogic

Categorie:Nașteri în 1503 Categorie:Nașteri pe 10 martie Categorie:Decese în 1564 Categorie:Decese pe 25 iulie Categorie:Împărați romano-germani Categorie:Sfântul Imperiu Roman Categorie:Regi ai Ungariei Categorie:Casa de Habsburg Categorie:Înaintașii regelui Mihai I Categorie:Oameni din Madrid Categorie:Cavaleri ai Ordinului Jartierei Categorie:Cavaleri ai Lânii de Aur Categorie:Conducători ai Transilvaniei Categorie:Nașteri pe 10 martie Categorie:Decese pe 25 iulie Categorie:Oameni din comunitatea Madrid