Virusul Zika este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul Flavivirus (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui). El provoacă la om o boală infecțioasă virală, numită febra Zika, transmisă prin înțepătura unui țânțar din genul Aedes infectat cu acest virus.Zika virus. Fact sheet. WHO. January 2016Zika virus. Fact sheet. WHO. Updated January 2016

Timp de mai multe decenii virusul Zika a fost semnalat doar sporadic în Africa și Asia. Epidemiile de febră Zika au fost raportate pentru prima dată în regiunea pacifică în 2007 (insula Yap) și 2013 (Polinezia Franceză), apoi în 2015, în Africa (Capul Verde) și America de Sud (Brazilia și Columbia). De aici, virusul Zika s-a răspândit rapid în mai multe țări din America de Sud și America Centrală, ajungând să fie semnalat în 13 țări la începutul anului 2016. Până la 29 iulie 2016, 42 de țări și teritorii din America au confirmat transmiterea locală prin țânțari a virusului Zika.Zika – Epidemiological Update. 29 July 2016. Pan American Health Organization (PAHO) Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat pe 28 ianuarie 2016 că 3-4 milioane de persoane ar putea fi infectate în acest an cu virusul Zika în America.

În Europa nu s-a confirmat transmiterea virusului Zika prin țânțari, însă au fost semnalate mai multe cazuri de import de infecție cu acest virus în mai multe țări, inclusiv în România. Primul caz de infectare cu virusul Zika a fost confirmat în România pe 12 iulie 2016, fiind vorba de o femeie de 27 de ani, din București, care a călătorit în Martinica.Virusul Zika, detectat în România, la o persoană care a călătorit în Martinica. Hotnews, 12 iulie 2016 Al doilea caz de virus Zika din România a fost identificat pe 19 iulie 2016 la un băiat în vârstă de 10 ani, care locuiește împreună cu familia sa în Guyana Franceză de aproape doi ani și care a venit în România, în vizită la rude.Încă un caz de virus ZIKA în România. Al doilea, într-o săptămână. Realitatea TV. 20 iulie 2016Ministerul Sănătății confirmă al doilea caz de import de virus Zika în România. Comunicat de presă al Ministerului Sănătății. 20-07-2016. În data de 27 iulie 2016 Ministerul Sănătății a confirmat un al treilea caz de import de virus Zika în România. Este vorba despre un bărbat în vârstă de 36 ani, din Cluj-Napoca care a călătorit în Republica Dominicană.Ministerul Sănătății confirmă un al treilea caz de import de virus Zika în România. Comunicat de presă al Ministerului Sănătății, 27 iulie 2016

Există două cicluri de transmitere a virusului Zika. Primul, ciclul silvatic (sau selvatic), implică un rezervor animal, primatele neumane, și țânțarii vectori, Aedes africanus, Aedes luteocephalus, omul fiind în cazul acesta numai o gazdă "accidentală", el fiind înțepat întâmplător în timpul deplasărilor prin pădurile tropicale și savanelor limitrofe, de un țânțar contaminat cu virusul Zika; acest ciclu de transmitere este responsabil de majoritatea cazurilor sporadice. Al doilea ciclu este de tip urban; virusul se transmite de la om la om prin intermediul unor țânțari vectori ca Aedes aegypti (țânțarul febrei galbene) și Aedes albopictus (țânțarul tigru asiatic); acești 2 țânțari din genul Aedes, spre deosebire de cei din genul Culex, înțeapă în timpul zilei și sunt antropofili, trăind pe lângă așezărilor umane, mai ales în orașe. Cele mai multe epidemii actuale din America Latină se propagă prin intermediul țânțarului Aedes aegypti. Prezența în sânge (viremia) a virusului Zika este relativ scurtă (3-5 zile), însă virionii au fost detectați în mai multe alte fluide biologice, inclusiv în urină (la 10 zile postinfecție), salivă (3-5 zile) și spermă (la 15 zile după infecție). Cu toate că principala cale de transmitere a infecției cu virusul Zika la om este vectorială, prin intermediul înțepăturilor de țânțari, au fost raportate cazuri de transmitere nevectorială: perinatală (de la mamă la făt pe cale transplacentară sau în timpul delivrenței), prin transfuzii de sânge sau pe cale sexuală.

Perioada de incubație este de 3-12 zile după înțepătura unui țânțar infectat. Majoritatea infecțiilor provocate de virusul Zika sunt asimptomatice (60-80%). În cazurile simptomatice, simptomele bolii sunt de obicei ușoare și dispar în 2-7 zile, fără decese. Principalele simptome sunt erupția cutanată (un exantem macular sau papular care apare inițial pe față și apoi se extinde pe tot corpul), febra moderată, artralgiile, mialgiile, cefaleea, conjunctivita nepurulentă cu hiperemie conjunctivală. Au fost descrise 2 complicații neurologice alarmante, probabil determinate de virusul Zika: sindromul Guillain-Barré (o paralizie ascendentă simetrică care atinge cele patru membre și uneori nervii cranieni) și microcefalia (capul anormal de mic) nou-născuților.

Ca și în cazul majorității infecțiilor provocate de alți arbovirusuri, diagnosticul biologic de laborator al infecției cu virusul Zika recurge la tehnici virologice directe (prin RT-PCR), atunci când pacientul este consultat în primele zile după instalarea semnelor clinice (în general, până în 5-7 zi), și după aceste 5-7 zile la tehnici serologice (ELISA) care permit cel mai adesea reconfirmarea ulterioară a diagnosticului.

Până în prezent, nu există nici un tratament antiviral specific sau vaccin disponibil împotriva infecției cu virusul Zika. Tratamentul este numai simptomatic: analgezice-antipiretice (paracetamol pentru febră și durere), antihistaminice (pentru erupții cutanate pruriginoase). Tratamentul cu acid acetilsalicilic (aspirina) și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi ibuprofenul și naproxenul) trebuie evitat până la excluderea diagnosticului de denga, pentru a reduce riscul de hemoragie cunoscut pentru denga. Lupta antivectorială rămâne cel mai eficient mijloc de combatere a acestui virus. Controlul vectorial include utilizarea insecticidelor care distrug țânțarii adulți, distrugerea larvelor și asanarea zonelor de înmulțire a țânțarilor folosind larvicide chimice sau biologice (bacteria Bacillus thuringiensis, ciuperca Beauveria bassiana, peștele Gambusia affinis holbrooki), eliberări masive de țânțari vectori Aedes aegypti de sex masculin modificați transgenic în scopul procreării unei progenituri neviabile, dezinsecția sistematică a locuințelor și adăposturilor animale; dezinsecția cu insecticide a avioanelor, vapoarelor ce sosesc din teritorii endemice. Măsurile individuale includ: utilizarea de plase în jurul patului și a geamurile locuințelor; folosirea de substanțe repelente și îmbrăcăminte adecvată (pantaloni lungi și bluze, cămăși cu mâneca lungă) când se pătrunde în teritorii cu risc crescut. Femeile însărcinate sau care doresc sa rămână însărcinate în perioada următoare trebuie să evite călătoriile în țări cu transmitere locala a virusului Zika.

Doar puțin peste 100 de articole de specialitate au fost publicate din 1952 până în 2015 despre virusul Zika, din care jumătate în 2015, majoritatea lor fiind analize epidemiologice. Prin urmare se știe foarte puțin despre tropismul, ciclul sau patogeneza virusului Zika.

Istoric

Etiologie Taxonomie Morfologie Nucleocapsida Învelișul viral Antigene virale Multiplicare virală Acțiunea agenților fizici și chimici Epidemiologie Rezervorul natural al virusului Zika Infecția la artropode

Transmiterea Virusul care cauzează boala a fost prima oară identificat în anul 1947. Primele epidemii în rândul oamenilor au fost raportate în anul 2007, în Statele Federate ale Microneziei. Până în ianuarie 2016, boala apăruse în douăzeci de regiuni ale continentului American. A mai fost semnalată și în Africa, Asia și regiunea Pacificului. Ca urmare a epidemiei izbucnite în Brazilia în anul 2015,în luna februarie 2016, Organizația Mondială a Sănătății a declarat boala drept o urgență de sănătate publică de interes internațional.

Patogeneza și imunitatea

Histopatologia

Manifestări clinice

Complicații

Date paraclinice și de laborator

Diagnostic Diagnostic pozitiv Definiția de caz Diagnostic de laborator Diagnostic diferențial

Prognostic

Tratament Deși nu există un tratament specific, paracetamolul (acetaminofenul)ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor. Spitalizarea nu este necesară în cele mai multe cazuri. Prevenție Măsuri generale Prevenția presupune reducerea numărului de înțepături de țânțari în zonele afectate de boală. Măsurile de prevenție includ utilizarea unor produse împotriva insectelor, folosirea de îmbrăcăminte care să acopere o porțiune cât mai mare a corpului, plase împotriva țânțarilor și eliminarea zonelor cu apă stătătoare, deoarece acestea sunt locurile în care țânțarii se reproduc. Din cauza epidemiei, în anul 2015, oficialii din domeniul sănătății din Brazilia au recomandat cuplurilor să evite sarcinile, iar femeile însărcinate au fost sfătuite să nu călătorească în zonele afectate de epidemie. Profilaxie pasivă Profilaxie activă (vaccinuri) Nu există niciun vaccin eficient.

Note

Bibliografie Metodologia de supraveghere a infecției cu virusul Zika. Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). 28 iunie 2016 Informații pentru călători în zone cunoscute pentru transmiterea locală a virusului Zika. Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile. Institutul Național de Sănătate Publică Alexandra Nistoroiu. Vicii, pofte și nevoi. Viața Medicală. Numarul 1 (1355). 1 ianuarie 2016 Simona Bicheru, Viorel Ordeanu. O nouă amenințare globală pentru sănătatea publică: virusul Zika. Viața Medicală. numarul 9 (1363), martie, 2016 Viorel Alexandrescu, Bianca Rosca. Virusul și infecția Zika o nouă amenințare mondială. INC Cantacuzino. 2016 Cornelia S. Ceianu, Elena Fălcuță, Liviu Florian Prioteasa. Aedes albopictus specie invazivă cu potențial vector, controlabilă prin implementarea unui program integrat de management al vectorilor. Laboratorul Infecții Transmise prin Vectori și Entomologie Medicală; INC Cantacuzino. 2016 Cornelia S Ceianu. Teste de laborator și intervale de la debut pentru diagnosticul molecular și serologic al infecției cu virus Zika. Laboratorul Infecții Transmise prin Vectori și Entomologie Medicală, INC Cantacuzino. 2016 Zika virus. WHO. January 2016 Zika virus. Fact sheet. WHO. Updated January 2016 Zika Virus. CDC (Centers for Disease Control and Prevention) European Centre for Disease Prevention and Control. Zika virus infection (factsheet for health professionals). Stockholm: ECDC; 2015 Zika virus infection. PAHO Zika. Institut Pasteur Prise en charge médicale des personnes atteintes par le virus Zika. Haut Conseil de la santé publi. Juillet 2015 Prise en charge médicale des personnes atteintes par le virus Zika. Haut Conseil de la santé publique. 20 janvier 2016 Infection à virus Zika. Institut national de prévention et d'éducation pour la santé. 28 décembre 2015 Anthony S. Fauci and David M. Morens. Zika Virus in the Americas — Yet Another Arbovirus Threat. The New England Journal of Medicine. 13 ianuarie 2016 European Centre for Disease Prevention and Control. Rapid risk assessment: Zika virus infection outbreak, French Polynesia. 14 February 2014. Stockholm: ECDC; 2014. European Centre for Disease Prevention and Control. Rapid risk assessment: Zika virus epidemic in the Americas: potential association with microcephaly and Guillain-Barré syndrome – 10 December 2015. Stockholm: ECDC; 2015. European Centre for Disease Prevention and Control. Rapid risk assessment: Microcephaly in Brazil potentially linked to the Zika virus epidemic – 24 November 2015. Stockholm: ECDC; 2015. European Centre for Disease Prevention and Control. Rapid risk assessment: Zika virus infection outbreak, Brazil and the Pacific region – 25 May 2015. Stockholm: ECDC; 2015.