James Earl Carter Jr. () a fost un om de stat și umanitarist american care a fost al 39-lea președinte al Statelor Unite între 1977 și 1981. Membru al Partidului Democrat, Carter a fost al 76-lea între 1971 și 1975, și senator în statul Georgia între 1963 și 1967. La 100 de ani, a fost cel mai vârstnic fost președinte al SUA, cel mai longeviv președinte din istoria SUA și primul fost președinte american din istorie care a împlinit vârsta de 100 de ani.
Carter s-a născut și a crescut în Plains, Georgia. A absolvit Academia Navală a SUA în 1946 și a intrat în serviciul de submarine al Marinei Americane. După stagiul militar s-a întors acasă și a repornit afacerea de cultivare de arahide a familiei. Și-a manifestat apoi opoziția față de segregarea rasială, a susținut mișcarea pentru drepturi civile și a devenit activist în cadrul Partidului Democrat. A fost ales în Senatul statului Georgia în care a servit între 1963 și 1967 și apoi a fost guvernator al Georgiei între 1971 și 1975. A intrat în cursă necunoscut în afara Georgiei, dar a obținut nominalizarea pentru candidatura prezidențială din partea Partidului Democrat și apoi l-a învins într-o cursă strânsă pe președintele republican Gerald Ford la .
Carter în a doua zi de mandat. El a creat o politică energetică națională care a inclus conservarea, controlul prețurilor și noi tehnologii. Carter a negociat cu succes Acordurile de la Camp David, și a purtat a doua rundă de discuții privind limitarea armelor strategice. S-a confruntat și cu stagflația. Administrația sa a înființat și Departamentul Educației. Sfârșitul președinției sale a fost marcat de , , accidentul de la Three Mile Island, și invazia sovietică a Afganistanului. Ca răspuns la aceasta din urmă, Carter a escaladat Războiul Rece punând capăt destinderii, impunând un , enunțând și conducând . El a pierdut detașat în fața lui Ronald Reagan, candidatul republican.
După ce a părăsit președinția, Carter a înființat pentru promovarea și extinderea drepturilor omului; în 2002 a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru munca sa legată de acestea. El a călătorit mult pentru a efectua negocieri de pace, a monitoriza alegerile și pentru a continua eradicarea bolilor infecțioase. Carter a fost o figură-cheie în organizația nonprofit pentru locuințe Habitat for Humanity. De asemenea, a scris numeroase cărți, de la memorii politice la poezie, continuând în același timp să comenteze despre afacerile globale, inclusiv două cărți despre conflictul israeliano-palestinian în care critică modul în care Israelul i-a tratat pe palestinieni, comparându-l cu apartheidul. Sondajele istoricilor și politologilor îl clasează în general pe Carter drept un președinte sub medie, deși atât istoricii, cât și publicul văd mai favorabil . Cu o durată de 44 de ani, post-președinția lui Carter a fost cea mai lungă din istoria SUA.
Începutul vieții alt=A rural storehouse with a small windmill next to it|miniatura| Prăvălia familiei Carter, parte din , din James Earl Carter Jr. s-a născut la , în , la , unde mama sa lucra ca asistentă medicală. Carter a devenit astfel primul președinte american născut într-un spital.Bourne, pp. 11–32. El a fost cel mai mare copil al lui Bessie Lillian Gordy și James Earl Carter Sr., și un descendent al imigrantului englez Thomas Carter, care s-a stabilit în Colonia Virginia în 1635. Numeroase generații ale familiei Carter au trăit ca cultivatori de bumbac în Georgia.Bourne, p. 9. Plains era un oraș în plină expansiune, dar avea doar 600 de locuitori la momentul nașterii lui Carter. Tatăl său era un antreprenor local de succes, care conducea un și investea în terenuri agricole.Bourne, p. 114. Tatăl lui Carter servise anterior ca sublocotenent de rezervă în Corpul de intendență al armatei americane în timpul Primului Război Mondial.
Familia s-a mutat de mai multe ori în vremea copilăriei lui Carter, stabilindu-se pe un drum de pământ de lângă , localitate aproape în întregime populată de familii sărace afro-americane. În cele din urmă, familia lui a mai avut trei copii: Gloria, Ruth și Billy. S-a înțeles bine cu părinții săi. Mama lui lipsea adesea, muncind ore îndelungate. Deși tatăl său era ferm , el i-a permis totuși lui Jimmy să se împrietenească cu copiii argaților de fermă negri. Carter era un adolescent întreprinzător căruia i s-a oferit de teren agricol de pe ferma lui Earl, unde a cultivat, a ambalat și a vândut arahide. El a și cumpărat o secțiune de locuințe pe care le-a dat cu chirie.
Educația Carter a urmat Liceul din Plains din 1937 până în 1941, absolvind clasa a XI-a, deoarece școala nu avea clasa a XII-a. Până atunci, Archery și Plains fuseseră sărăcite de Marea Criză Economică, dar familia a beneficiat de subvenții agricole în cadrul politicii New Deal, iar tatăl lui Carter a preluat o poziție de lider al comunității. Carter însuși era un student harnic, cu o pasiune pentru lectură. Conform unei anecdote populare, el ar fi fost trecut cu vederea pentru titlul de după ce el și prietenii săi ar fi chiulit de la școală pentru a se aventura în centrul orașului într-un . Absențele nemotivate ale lui Carter au fost menționate într-un ziar local, deși nu este clar dacă din cauza lor nu a fost șef de promoție.Bourne, pp. 33–43. În adolescență, Carter a jucat în echipa de baschet a Liceului Plains și s-a alăturat și organizației Future Farmers of America, ceea ce l-a ajutat să dezvolte un interes pentru prelucrarea lemnului.
Carter visase de mult să urmeze Academia Navală a Statelor Unite. În 1941, a început cursurile de licență în inginerie la din apropiere de Americus, Georgia. În anul următor, s-a transferat la Institutul de Tehnologie al Georgiei din Atlanta, unde era președinte promotorul drepturilor civile . În 1943, a fost admis la Academia Navală, pe la care a absolvit-o cu în 1946. A fost un student bun, dar era considerat rezervat și tăcut, în contrast cu cultura școlii de rituale de inaugurare agresive. În timp ce era la academie, Carter s-a îndrăgostit de Rosalynn Smith, o prietenă a surorii sale Ruth. Cei doi s-au căsătorit la scurt timp după absolvirea sa în 1946Bourne, pp. 44–55. și au rămas căsătoriți până la moartea ei, pe . A fost un jucător de pentru . Carter a absolvit al 60-lea din 821 de aspiranți din promoția 1947 cu o diplomă de licență în științe și a fost înrolat cu grad de .Alter, p. 59.
Cariera navală miniatura| Carter cu Rosalynn Smith și cu mama lui la absolvirea Academiei Navale a Statelor Unite la Annapolis, Maryland, Din 1946 până în 1953, soții Carter au trăit în Virginia, Hawaii, Connecticut, New York și California, în timpul desfășurărilor sale în Flotele Atlanticului și Pacificului.Zelizer, pp. 11–12. În 1948, a început pregătirea ofițerilor pentru serviciul submarin și a servit la bordul navei . A fost promovat la gradul de sublocotenent junior în 1949, iar serviciul său la bordul lui Pomfret a inclus o patrulare de război simulată pe coasta de vest a Pacificului și a Chinei din ianuarie până în martie a acelui an. În 1951 a fost repartizat pe diesel/electric, calificat pentru comandă și a servit în mai multe poziții, inclusiv ofițer executiv.
În 1952, a început o asociere cu programul de submarine nucleare al Marinei, condus pe atunci de căpitanul . Rickover avea standarde și cerințe înalte pentru oamenii și mașinile sale, iar Carter a spus mai târziu că, alături de părinții săi, Rickover a avut cea mai mare influență asupra vieții sale.Bourne, pp. 72–77. A fost trimis la Filiala Reactoare Navale a Comisiei pentru Energie Atomică din Washington, DC pentru o misiune temporară de trei luni, în timp ce Rosalynn s-a mutat cu copiii lor la Schenectady, New York.Bourne, p. 74.
Pe , un accident cu reactorul experimental NRX de la Laboratoarele Chalk River ale Atomic Energy of Canada a provocat o topire parțială, ducând la inundarea subsolului clădirii reactorului cu milioane de litri de apă radioactivă, și la distrugerea miezului reactorului. Lui Carter i s-a ordonat să meargă la Chalk River pentru a conduce un echipaj american de întreținere care s-a alăturat altor echipaje de americane și canadiene pentru a ajuta la oprirea reactorului. Procesul minuțios impunea fiecărui membru al echipajului să îmbrace echipament de protecție și să fie coborât individual în reactor timp de câte 90 de secunde, limitându-și expunerea la radioactivitate în timp ce dezasamblau reactorul paralizat. Când Carter a fost coborât, treaba lui era pur și simplu să rotească un singur șurub. În timpul și după președinția sa, Carter a spus că experiența sa la Chalk River i-a modelat opiniile despre energia atomică și l-a determinat să înceteze dezvoltarea unei bombe cu neutroni.
În martie 1953, Carter a început un curs de șase luni de operare de centrale nucleare la Union College din Schenectady. Intenția lui a fost să lucreze în cele din urmă la bordul , care trebuia să fie al doilea submarin nuclear american. Planurile lui s-au schimbat când tatăl său a murit de cancer pancreatic în iulie, cu două luni înainte de începerea construcției lui Seawolf, iar Carter a obținut o permisie din serviciul activ pentru a putea prelua afacerea cu arahide a familiei. Decizia de a pleca din Schenectady s-a dovedit dificilă, deoarece Rosalynn se acomodase cu viața de acolo. Ea a spus mai târziu că revenirea la viața de oraș mic din Plains părea „un monumental pas înapoi”. Carter a părăsit serviciul activ pe .Bourne, pp. 77–81.Hayward, p. 23. A slujit în , inactiv până în 1961 și a părăsit serviciul cu gradul de locotenent. Printre decorațiile lui se numără Medalia Campaniei Americane, Medalia Victoriei în al Doilea Război Mondial, Medalia de Serviciu în China și Medalia Serviciului Național de Apărare. Ca ofițer de submarin, a obținut și insigna „delfin”.
Agricultura După rambursarea datoriilor și împărțirea averii tatălui său între moștenitori, Jimmy a rămas cu relativ puțin. Timp de un an, el, Rosalynn și cei trei fii ai lor au locuit în locuințe publice în Plains. Carter avea cunoștințe din subiecte științifice și tehnologice și și-a propus să extindă afacerea familiei cu cultivarea de arahide. Trecerea de la Marină la un antreprenoriatul în agricultură a fost dificilă, deoarece recolta din primul an a eșuat din cauza secetei, iar Carter a fost nevoit să deschidă mai multe credite bancare pentru a menține ferma pe linia de plutire. Între timp, a urmat cursuri și a studiat agronomia, în timp ce Rosalynn a învățat contabilitatea pentru a gestiona finanțele afacerii. Deși abia au ajuns pe zero în primul an, familia Carter a crescut afacerea și a avut destul succes.Bourne, pp. 83–91.Morris, p. 115.
Începutul carierei politice (1963–1971)
Senator al statului Georgia (1963–1967) În vreme ce tensiunile rasiale se aprindeau în Plains în urma deciziei Curții Supreme a Statelor Unite din 1954 în cazul , Carter favoriza toleranța rasială și integrarea, dar adesea își păstra acele sentimente pentru el pentru a evita să-și facă dușmani în climatul agresiv și dominat de segregaționiști din Sud. În 1961, el a început să vorbească mai deschis despre integrare ca membru al Bisericii Baptiste și președinte al consiliului școlar al comitatului Sumter.Bourne, pp. 92–108. În 1962, Carter și-a anunțat campania pentru un loc rămas liber în cu cincisprezece zile înainte de alegeri. Rosalynn, care avea un instinct pentru politică și organizare, a fost esențială pentru campania sa. În timp ce primele numărători ale buletinelor de vot au arătat că Carter era în urma adversarului său, Homer Moore, mai târziu s-a dovedit că acesta este rezultatul unei fraude electorale. S-a constatat că frauda fusese orchestrată de Joe Hurst, președintele organizației din comitatul Quitman a Partidului Democrat. Carter a contestat rezultatul alegerilor, iar frauda a fost confirmată în urma unei anchete. După aceasta, scrutinul s-a repetat, iar Carter a câștigat împotriva lui Moore drept unic candidat democrat, cu o marjă de vot de 3.013 la 2.182.Bourne, pp. 108–132.