Bătălia de la Râmnic a avut loc la în Țara Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, sub un deal de lângă satul Căiata, la o milă de Târgu Cucului (astăzi, Dumbrăveni)” și la o milă de apa Râmnicului (de fapt, Râmna),Nicolae Iorga: Ceva despre ocupațiunea austriacă în anii 1789-1791, în Analele Academiei Române. în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir Cenaze Hasan Pașa. Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă.

Context alt=Amplasamentul trupelor austiece|miniatura|352x352px|left|Amplasamentul trupelor austriece lângă Focșani. Cu verde trupele rusești În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din ieniceri, pentru a învinge armatele aliate austro-ruse conduse de generalii Aleksandr Suvorov și prințul Josias de Coburg. Planul marelui vizir era de a învinge separat armata austriacă la Focșani și apoi tabăra ruseasca de la Bârlad. După trimiterea trupelor sale într-un marș de noapte istovitor, Hasan Pașa a lansat o ofensivă împotriva celor 18.000 de militari austrieci. Ținând cont de „performanțele” slabe în război ale prințului habsburg Josias de Coburg, în special după Bătălia de la Caransebeș, pașa a fost convins că el ar putea învinge ușor această forță. miniatura|352x352px|left|Trupele Austriece resping atacul de cavalerie de la Crângul Mieilor În timpul războiului austro-ruso-turc (1787-1792), Țara Românească se afla sub „stăpânirea domnului Necolae Mavroghene, orânduit de împărățiia otomanicească cu mulți ostași turci asupra nemților”, avea „acia bătălie pă vârful munților” și „pă cine găsea, măcar și creștin, îl tăia, îi luoa capul și îl duce la Mavroghene”. Domnul valah răsplătea cu generozitate aceste acte de bravură ostășească, oferind „celanguri dă argint și capoate roșii”, chiar dacă printre victime erau și „dă ai noștri”Corfus, Ilie. 1975. Însemnări de demult. Iași: Junimea. pp. 80-81.. În data de 04 septembrie ( 15 septembrie ), trupele de avangardă ale Marelui Vizir a ajuns la râul Buzău. Aflând acest lucru, comandantul corpului austriac, prințul Josias de Coburg a solicitat ajutorul detașamentului Suvorov. La ora 11 a.m., pe 7 septembrie ( 18 septembrie ), comandantul rus a primit un mesaj. Suvorov și forța lui de 7.000 de oșteni au mărșăluit în ajutorul austriecilor, pornind de la tabăra rusească din Bârlad și acoperind cei aproximativ 100 de kilometri în două zile și jumătate în condiții meteorologice nefavorabile, ajungând la tabăra de lângă Focșani înaintea turcilor. Șansele de a se reuni cu forțele austriece într-un timp așa de scurt erau reduse. Ordinul dat de mine comandanților armatei [Prințul Couburg] este să meargă acolo unde s-a concentrat inamicul, acesta este motivul pentru care generalul Suvorov este în prezent pe drum pentru a-i ajuta, dar pentru a ajunge la acesta [Couburg] la momentul menționat este imposibil.Corespondență: Potemkin cu Ecaterina a II-a a RusieiPotemkin to Catherine II, 10th September 1789, Mesheryakov, Vol. II, 474 Rușii au plecat din Puțeni și, în ciuda ploii și a drumurilor impracticabile  au traversat  25 de kilometri, traversând râul Bârlad la Tecuci, Suvorov intenționa să traverseze râul Siret pe ruta directă de la Tecuci la Focșani, în speranța că austriecii, conform angajamentelor făcute anterior între aliați, vor construi acolo un pod, dar datorită inundației Siretului, podul de pontoane austriac a fost construit  la Nicorești, cu 14 kilometri deasupra acelui punct, unde ajunsese corpul de armată rusesc. Această lucru l-a obligat pe Suvorov să urce pe râu spre Nicorești ceea ce a mărit lungimea marșului rusesc cu 30 de kilometri.  În ciuda ploilor abundente și a furtunii puternice, trupele au mărșăluit fără odihnă, prin noroiul care ajungea și până la la genunchi în unele locuri. Dar când au ajuns ala punctul de trecere au găsit întreaga zonă înconjurătoare  inundată de Siret,  și doar o singură unitate de cavalerie a reușit să treacă pe partea opusă a râului; restul trupelor au fost nevoite să se oprească. Rușii s-au adăpostit de furtună iar ofițerului de serviciu Kuris i s-a ordonat să refacă podul, care a fost finalizat după 12 ore, de soldați  cu ajutorul a câteva sute de localnici din satele din jur. În dimineața zilei de 9 septembrie, trupele au trecut pe partea dreaptă a Siretului pe un drum foarte prost, au traversat aproximativ 20 de kilometri și s-au așezat pentru noapte  lângă râul Putna; iar a doua zi au făcut alți 12 kilometri pentru a se întâlni cu austriecii.

Pe 19 septembrie in timpul unei operațiuni de recunoaștere pe râurile Râmna și Râmnic are loc o prima confruntare cu 2000 de spahii turci. În data de 20 Septembrie austriecii înaintează spre turci, dar realizând raportul de forțe de 6:1 decid să se retragă și să aștepte ajutorul rusesc.

"Nous avons franchi les marais, Votre pont est passé, je me dépêche par Fokczany pour me joindre au Corps de troupes sous les ordres de Votre Altesse avec 6 à 7000 Combattans y compris mes arnautes. Alexadre de Souworow

Am traversat mlaștinile, podul tău este distrus, mă grăbesc prin Focșani să mă alătur Corpului de trupe aflat sub ordinele Înălțimii Voastre, cu 6 până la 7000 de combatanți, inclusiv arnăuții mei. Alexadre de Souworow"

Prima intenție este de a retragerea trupelor către Focșani și organizarea unei fortificații, dar Suvorov a atras atenția asupra problemelor ridicate de retragere: lipsa proviziilor, probabilitatea scăzută de succes a unor forțe înconjurate de inamici de a rezista într-un punct fortificat. Suvorov susține in fața prințului Coburg necesitatea atacului imediat. Pentru Suvorov un pas înapoi echivala cu moartea, toate acțiunile lui Suvorov erau prin natura lor și prin planificare pur ofensive, asta însemnând zdrobirea inamicului pe câmpul de luptă și apoi anihilarea totală a acestuia.

În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, Suvorov a luat comanda armatei aliate. Forțele rusești constau în 9 batalioane de infanterie incomplete, 9 escadroane de carabinieri, 2 regimente de cazaci 'greci' și o mie de arnăuți(moldoveni înarmați), totalizând aproximativ 6,5 mii de oameni. Din totalul forțelor rusești aproximativ 3400 erau forțe de cavalerie. Austriecii dispuneau de 10 batalioane de infanterie și 30 de escadrile de cavalerie și două detașamente de arnăuți. (în total aproximativ 18 mii de oameni incluzând arnăuți). Astfel, numărul de trupe combinate ruso-austriece a fost de aproximativ 25 de mii de soldați și ofițeri. +Unități austriece la nivel de regiment:Unități rusești la nivel de batalion: Regimentul de infanterie Kaiser Regimentul de infanterie 7 Schröder Regimentul de infanterie 56 von Wenzl Colloredo Regimentul de grenadieri 12 Khevenhüller Regimentul de grenadieri 3 Von Carl Toscana Regimentul de grenadieri 49 Bellegrini(Pellegrin) Regimentul de grenadieri 40 von Mittrowsky Arnăuți Regimentul Levenher Chevauxleger Regimentul de husari Barco Regimentul de husari Kaiser Batalionul muschetari Absheron Batalionul muschetari Smolensk -Regimentul 25 infanterie Smolensk Batalionul de grenadieri 11 Batalionul de grenadieri 1 Batalionul de grenadieri 2 Batalionul de grenadieri 4 Rostov Batalionul de grenadieri 5 Kiev Batalionul de vânători 6 Belarusian (Белорусский егерский корпус) Batalionul de vânători 7 Cazaci polonezi Arnăuți - Maior Sobolevsky

alt=Nordul este in jos|miniatura|432x432px|left|Ordinul de bătălie. Amplasamentul trupelor. Desfășurarea Bătăliei. Brăila direcția stânga sus. Direcția Focșani dreapta jos

Planul de atac

"Victoria în această luptă periculoasă și dură cu turcii a fost obținută nu doar prin curajul, activitatea și baionetele infanteriei austriece și rusești, dar mai ales prin marea îndemânare militară a comandantului. Ordinele sale de a evita satul Bogza și de a-i alunga mai întâi pe turci din pădurea în care erau adăpostiți înainte de începerea atacului principal, au fost mult admirate și, mai ales, prudența sa de a nu-și jertfi infanteria într-un atac orbesc..."

Planul de atac al pozițiilor turce a fost elaborat de Suvorov pe baza datelor de recunoaștere.Însoțit de colonelul de serviciu Zolotukhin, maiorul Kuris și mai mulți cazaci, Suvorov a mers râul Râmna și a urcat într-un copac înalt pentru a observa mai bine zona. De aici a avut o vedere asupra uriașei armate turcești situate între râurile Râmnic și Râmna. Suvorov și Coburg au aflat că turcii s-au oprit și s-au poziționat în patru locuri fortificate: în apropierea satului Tîrgu-Cucului (astăzi Dumitrești) cu aproximativ 15 mii de trupe de avangarda, în pădurea de lângă Crângul Mieilor cu aproximativ cu 40 de mii de soldați, în apropiere de satul Mărtinesti (aproximativ 45 de mii) și peste râul Rimnik, lângă satul Odăi (astăzi Vâjâitoarea). Conform planului comandantului, formațiunile ruso-austriece urmau să treacă noaptea prin Râmna la sud de satul Ciorăști. După traversare, trupele ruse ar fi trebuit să avanseze pe mal în direcția Tărgul Cucului, ridicându-se de-a lungul Râmnei și să atace detașamentului condus de Haji Pașa. În același timp, corpul austriac a primit ordin să ofere acoperire pentru partea din spate și flancul aliaților săi ruși din partea Crângul Mieilor și să lanseze o ofensivă în această direcție. După ce a învins detașamentul comandat de Haji Pașa, trupele ruse au trebuit să schimbe frontul atacului și să înceapă să se deplaseze spre Bogza, iar în același timp austriecii au fost nevoiți să avanseze și la dreapta pentru a se apropia de unitățile lui Suvorov. După capturarea tunurilor de către un detașament al comandantului rus, aliații au atacat în comun pozițiile principale ale armatei sultanului. Învingând turcii, Bătălia left|alt=Bătalia de la Râmnic|miniatura|352x352px|Batalia de la Mărtinești. Desfășurarea de forțe. Ilustrarea tacticii de pozitionare in carouri. Fortul turcesc. Si fortificațiile de care.

Forțele aliate au fost împărțite în două coloane, inițial atât forțele rusești cât și cele austriece erau organizate pe trei linii. Poziția ocupată de turci era suficient favorabilă pentru desfășurarea forțelor superioare ale armatei turce, proprietățile terenului corespundeau elementului principal armatei sultanului: cavaleria, care putea folosi râurile din zonă ca direcții excelente de pornire pentru atacuri. La dispoziția infanteriei otomane se aflau punctele fortificate din pădurile Căiata și Crângul Mieilor și satul Bogza. Târgul Cucului

Tabăra Târgul Cucului era bine amplasată la altitudine joasă flancată de râul Râmna și pădurea Căiata iar centrul era apărat de o baterie de 12 tunuri, pe direcția de atac a rușilor era o râpă adâncă. Prima linie a infanteriei ruse era comandată de generalul-major Poznyakov, a doua de brigadierul Westfalen, iar cea de cavalerie de brigadă Burnashov. Detașamentul de husari comandat de maiorul general Andrey Karachai a fost alocat pentru coordonarea cu restul trupelor aliate.