Femeia de treizeci de ani, cunoscut și sub titlul Femeia la treizeci de ani, (în ) este un roman scris de Honoré de Balzac între 1829 și 1842. El este inclus în colecția „Scènes de la vie privée” a seriei La Comédie humaine.
Romanul este format prin combinarea mai multor fragmente narative publicate separat, unificate și completate de autor în decursul unui deceniu. Subiectul cărții este inspirat de viața doamnei Laure de Berny (1777-1836), amanta scriitorului,Haralambie Grămescu, „Tabel cronologic”, în vol. Honoré de Balzac, Femeia de treizeci de ani, Editura Minerva, București, Colecția Biblioteca pentru toți, 1971. și tratează problema adulterului feminin.
Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste cu un ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. Timpul trece, iar copiii ei mor pe rând. Marchiza își cedează averea ultimei sale fiice și moare după ce încearcă zadarnic să o oprească pe aceasta să întrețină o relație extraconjugală cu fratele ei vitreg.
Rezumat
Tânăra Julie se căsătorește în anul 1813, împotriva sfatului propriului tată, cu verișorul ei, colonelul Victor d'Aiglemont, ofițer de ordonanță al împăratului Napoleon I. Ea își dă seama curând de mediocritatea soțului ei, iar ignoranța, neseriozitatea și lipsa lui de tandrețe o fac să sufere. Aflată în refugiu în martie 1814 la palatul din Tours al contesei de Listomère-Landon, Julie se îndrăgostește de tânărul nobil englez Arthur Grenville. Căderea regimului napoleonian și Restaurația o aduce din nou la Paris, unde soțul ei, care trecuse de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei ani mai târziu se naște fiica lor, Hélène, iar apoi un fiu pe nume Gustave. Starea de sănătate a marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind agravată și de infidelitățile generalului.
În anul 1820 Arthur Grenville devine medicul Juliei, cu consimțământul soțului ei, și reușește în interval de un an să-i vindece starea de melancolie. În sufletul tinerei marchize se dă o luptă între dragostea pentru lordul englez și datoria ei de soție și mamă. Julie îi mărturisește că-l iubește și-i cere să se întoarcă în Anglia. Doi ani mai târziu, timp în care căsnicia soților d'Aiglemont devenise una de conveniență, Julie află că Arthur a rămas în Paris și, fiind pe moarte, vrea să-și ia adio de la ea. Revederea celor doi iubiți este întreruptă de întoarcerea subită a lui Victor de la o vânătoare anulată, iar lordul stă ascuns o noapte întreagă pe pervazul unei ferestre și moare în câteva zile din cauza frigului.
Deprimată, Julie se retrage, împreună cu fiica sa, Hélène, la vechiul castel al familiei aflat în apropiere de Saint-Lange. Preotul satului o vizitează de câteva ori și încearcă zadarnic să-i aline durerea. Trec patru ani de la moartea lordului Arthur. Julie, acum „la frumoasa vârstă de treizeci de ani, culme poetică a vieții unei femei”,Honoré de Balzac, Femeia de treizeci de ani, Editura Minerva, București, Colecția Biblioteca pentru toți, 1971; traducere de Haralambie Grămescu. Ofițerul de ordonanță este colonelul Victor d'Aiglemont. întâlnește la balul doamnei Firmiani pe tânărul diplomat Charles de Vandenesse, care se îndrăgostește de ea și își anulează o călătorie programată în Italia. „O femeie de treizeci de ani reprezintă irezistibile ispite pentru un tânăr; nimic mai natural, mai bine urzit, mai prestabilit decât atașamentele adânci, din care societatea ne oferă atâtea exemple, între o femeie ca marchiza și un tânăr de felul lui Vandenesse.” Charles reușește să o scoată pe Julie din starea de deprimare și cei doi devin iubiți.
Anii trec, iar relația Juliei cu Charles de Vandenesse evoluează. Autorul îi observă într-o dimineață de primăvară în timp ce se plimbau alături de cei doi copii ai marchizei (Hélène și micul Charles) pe malul râului Bièvre din apropierea parcului Jardin des Plantes. Iubiții își concentrează atenția asupra băiețelului, presupusul copil al celor doi, ignorând-o pe fetiță. După ce Vandenesse pleacă, Hélène îl îmbrâncește pe fratele ei mai mic, care se lovește cu fruntea de pietrele ascuțite de pe mal și apoi se prăbușește mort în apele râului.
Într-o seară de Crăciun, un necunoscut bate speriat la ușa căsuței de la Versailles a familiei d'Aiglemont și cere adăpost. Marchizul îl ascunde pe fugarul urmărit de jandarmi, iar la plecare Hélène decide să-l însoțească, abandonându-și familia. În același an, marchizul este ruinat în urma unor speculații bursiere și pleacă în America, de unde se întoarce bogat șase ani mai târziu. Bricul spaniol cu care călătorea este deturnat de pirați în apropierea coastelor Franței, iar domnul d'Aiglemont îl regăsește pe fugar în postura de căpitan al navei corsarilor, precum și pe fiica sa, Hélène, care ducea o viață fericită alături de soțul ei. Viața și averea marchizului sunt salvate, dar el moare curând din cauza epuizării. Cu prilejul unei călătorii în Munții Pirinei, Julie o regăsește pe Hélène, ce se afla în agonie după ce scăpase cu viață dintr-un naufragiu.
Marchiza Julie d'Aiglemont rămâne tot mai singură după ce își pierde cei doi fii: Gustave moare de holeră, iar Abel cade eroic în asediul orașului Constantine din Algeria. Ea își cedează întreaga avere ultimului său copil, Moïna, care se căsătorește cu contele de Saint-Héreen. În iunie 1844, marchiza Julie, acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, se simte tot mai neglijată de propria sa fiică și încearcă să o oprească zadarnic să continue relația extraconjugală cu desfrânatul conte Alfred de Vandenesse (fratele său vitreg). Tratată cu dispreț de Moïna, marchiza moare în urma unui atac de cord, provocând remușcările fiicei sale.
Structură Romanul este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate:
I. Primele greșeli (cu 5 capitole: Tânăra domnișoară, Soția, Mama, Declarația și Revederea) - prezintă eșecul căsătoriei între verișorii Julie d'Aiglemont și Victor d'Aiglemont, precum și iubirea platonică între Julie și lordul Arthur Grenville; II. Suferințe tainice - prezintă doliul Juliei cauzat de moartea lui Arthur; III. La treizeci de ani - prezintă relația de dragoste ce se înfiripă între Julie și Charles de Vandenesse; IV. Degetul lui Dumnezeu (cu 2 capitole: La Bièvre și Valea torentului) - prezintă moartea micului Charles d'Aiglemont datorată surorii sale, Hélène; V. Cele două întâlniri (cu 3 capitole: Vraja, Căpitanul parizian și Învățătura) - prezintă fuga Hélènei cu un aventurier; VI. Bătrânețea unei mame vinovate (cu un capitol: Ispășire) - prezintă moartea Juliei.
Personaje
Familia d'Aiglemont marchiza Julie d'Aiglemont — născută de Chastillonest. Se căsătorește în 1813, împotriva sfatului propriului tată, cu verișorul ei, colonelul Victor d'Aiglemont, fiind atrasă de prestanța lui de militar. Își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a soțului ei și cade într-o stare de deprimare profundă. Versiunea din 1842 a unificat sub acest nume următoarele personaje din nuvelele originale: Julie d'Aiglemont din „Le Rendez-vous” (devenit „Premières fautes”), Juliette de Vieuxmesnil (din manuscris) apoi Vieumesnil din „La Femme de trente ans” (devenit „À trente ans”), mama anonimă din „Le doigt de Dieu”, doamna de Verdun din „Les deux rencontres” și doamna de Ballan din „L'Expiation” (devenit „La Vieillesse d'une mère coupable”).Isabelle Miller, La Femme de trente ans ; accesat la 8 decembrie 2015. generalul marchiz Victor d'Aiglemont — Se căsătorește în 1813, pe când era colonel de cavalerie și ofițer de ordonanță al lui Napoleon I, cu verișoara sa Julie de Chastillonest. Participă la marile bătălii ale lui Napoleon, apoi trece de partea regaliștilor. Își recuperează rangul de marchiz și averea după Restaurație, iar regele îl numește general în corpul de gardă și pair al Franței. Având o natură brutală, își neglijează soția și o înșală în special cu doamna de Sérizy. Cuplul pe care-l formează împreună cu soția sa este deseori comparat cu cel al soților de Mortsauf (din Crinul din vale). Marchizul moare în 1833, din cauza epuizării. Hélène d'Aiglemont — fiica lui Victor și a Juliei d'Aiglemont. Fuge cu Victor, căpitanul parizian, și moare într-un hotel din munții Pirinei după ce a scăpat cu viață de pe urma unui naufragiu. Ia locul micului Francisque din „Le doigt de Dieu” în ediția din 1831; Hélène este, de asemenea, prenumele fiicei soților Verdun până la ediția Werdet din 1837. Gustave d'Aiglemont — fiul lui Victor și al Juliei d'Aiglemont. El devine după moartea tatălui său cel de-al doilea marchiz d'Aiglemont. Moare de holeră și lasă în urma sa o văduvă și câțiva copii. Charles d'Aiglemont — fiul Juliei și al lui Charles de Vandenesse. Este îmbrâncit de Hélène și moare înecat în râul Bièvre. Moïna d'Aiglemont — fiica Juliei și a lui Charles de Vandenesse, ce va deveni contesă de Saint-Héreen și amanta contelui Alfred de Vandenesse (fratele său vitreg). Abel d'Aiglemont — fiul Juliei și al lui Charles de Vandenesse. A murit în asediul orașului Constantine (1837).
Alte personaje contesa de Listomère-Landon — mătușa lui Victor d'Aiglemont, o bătrână aristocrată ce locuiește la Tours. Familia de Listomère este bine cunoscută în Comedia umană, dar relația de rudenie cu doamna de Listomère-Landon este dificil de stabilit. Ea o înlocuiește în ediția din 1837 pe marchiza de Belorgey, fiind numită din acest motiv de mai multe ori în mod greșit marchiză. lordul Arthur Ormond Grenville — gentilom englez, fiul cel mare al lordului Grenville. A venit la Montpellier în 1802 pentru a-și trata o boală de piept și a fost sechestrat, împreună cu ceilalți compatrioți ai săi, de către Napoleon în semn de represalii pentru ruperea Tratatului de la Amiens. A dobândit cunoștințe medicale și s-a vindecat complet. S-a îndrăgostit de Julie d'Aiglemont în timpul unei întâlniri întâmplătoare pe malul Loarei. contele (ulterior marchiz) Charles de Vandenesse — fratele mai mare al lui Félix de Vandenesse și personaj al mai multor romane ale lui Balzac. Are o carieră diplomatică în plină ascensiune; devine amantul marchizei Julie d'Aiglemont și este tatăl real al lui Charles, Moïna și Abel d'Aiglemont. Victor — ucigașul baronului de Mauny, ce părăsește Franța și devine căpitan de corsari pe vasul Othello; este însoțit de Hélène d'Aiglemont, care-i devine soție. doamna Firmiani — personajul principal al romanului Madame Firmiani (1832). Ea o înlocuiește în ediția din 1837 pe marchiza Marsigli (din manuscris) și apoi pe marchiza Vitagliano. În Femeia de treizeci de ani ea îl prezintă pe Charles de Vandenesse marchizei Julie d'Aiglemont. Louisa de Wimphen — prietena din copilărie și confidenta Juliei d'Aiglemont. Este căsătorită și are o căsnicie fericită. contesa de Sérizy — o curtezană din înalta societate ce devine în 1819 metresa lui Victor d'Aiglemont. Ea preia în ediția din 1837 rolul unui personaj numit doamna de Roulay. domnul de Ronquerolles — fratele doamnei de Sérizy și prietenul intim al lui Victor d'Aiglemont. Îl înlocuiește în ediția din 1837 pe domnul de Flesselles. preotul paroh din Saint-Lange — un mic proprietar rural care s-a dedicat religiei după ce toți cei trei fii ai săi au murit în Bătălia de la Waterloo. Gomez — căpitanul bricului spaniol Saint-Ferdinand; refuză să se alăture piraților și este aruncat în ocean.
Istoricul publicării