Delfin

Delfinul este oricare dintre cele 40 de specii extante de mamifere acvatice aparținând familiilor de cetacee Delphinidae (delfinii oceanici), Platanistidae (delfinii de râu din India), Iniidae (delfinii de râu din Lumea Nouă), Pontoporiidae (delfinii de apă salmastră) și Lipotidae (baiji sau delfinul de râu chinezesc), care este probabil dispărută. Toate aceste familii aparțin parvordinului Odontoceti, adică cetaceele dințate, care include, de asemenea, familiile strâns înrudite Monodontide (beluga și narvalul) și Phocoenidae (marsuinii), precum și familiile mai îndepărtate Physeteroidea (cașaloții) și Zifiide (balenele cu cioc).

Delfinii au dimensiuni variate, de la delfinul Maui, de mărimea unui om, cu o lungime de 1,7 metri și o greutate de 50 de kilograme, până la orca, prădătorul de vârf, cu o lungime de 9,5 m și o greutate de 10 tone. Diverse specii de delfini prezintă dimorfism sexual, masculii fiind mai mari decât femelele. Au corpuri aerodinamice, asemănătoare cu ale peștilor, cu cele două membre anterioare transformate în înotătoare, pierderea completă a membrelor posterioare (rămânând doar un schelet pelvian vestigial) și coada formând o înotătoare orizontală. Deși nu sunt la fel de flexibili ca focile semiacvatice, sunt mai rapizi și mai agili în apă; unii delfini pot atinge pentru scurt timp viteze de 29 de kilometri pe oră sau pot sări aproximativ 9 metri. Delfinii își folosesc dinții conici pentru a captura prăzi care se mișcă rapid, precum peștii, sepiile și creveții. Au un auz bine dezvoltat, adaptat atât pentru aer, cât și pentru apă; atât de bine dezvoltat încât unii pot supraviețui chiar și dacă sunt orbi. Unele specii sunt bine adaptate pentru scufundări la adâncimi mari. La fel ca alte mamifere acvatice, au un strat gros de grăsime pentru a-și menține corpul cald în apa rece.

Delfinii sunt răspândiți pe scară largă, în special în mediile marine pelagice, dar unii trăiesc în apele salmastre și în cele dulci. Majoritatea speciilor preferă apele calde ale zonelor tropicale, dar unele, precum Lissodelphis, preferă climatele mai reci. La fel ca majoritatea animalelor nektonice, delfinii sunt carnivori, hrănindu-se în principal cu pești și calmar, dar câțiva delfini de talie mare, precum orca, vânează animale marine mai mari, cum ar fi focile, alți delfini și marsuini, pești mari de apă adâncă, precum rechinii, peștii spadă și tonul roșu, și uneori chiar păsări marine. Masculii se împerechează de obicei cu mai multe femele în fiecare an, în timp ce femelele se împerechează doar o dată la doi-trei ani. Puii se nasc de obicei în lunile de primăvară și vară, iar femelele poartă întreaga responsabilitate pentru creșterea lor. Mamele unor specii postesc și își alăptează puii pentru o perioadă relativ lungă de timp.

Delfinii sunt animale extrem de sociabile, care trăiesc în grupuri complexe de tip „fuziune-fisiune”, formând turme fluide a căror mărime și compoziție se schimbă constant. La fel ca balenele, delfinii emit o varietate de vocalizări, de obicei sub formă de clicuri și fluierături de frecvență înaltă, și sunt foarte pricepuți la ecolocație.

Etimologie

Denumirea provine din greaca veche δελφίς (delphís - delfin),δελφίς, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus Digital Library cuvânt înrudit cu δελφύς - delphys (pântec).δελφύς, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus Digital Library Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu pântec”.

Evoluție

Delfinii sunt descendenți ai mamiferelor terestre din ordinul artiodactilelor (ungulate cu număr par de degete). Aceștia sunt înrudiți cu Indohyus, un ungulat dispărut, asemănător cu șevrotinul, de care s-au separat în urmă cu aproximativ 48 de milioane de ani.

Cetaceele primitive, sau arheocetele, au pătruns pentru prima dată în mare cu aproximativ 49 de milioane de ani în urmă, și au devenit complet acvatice după 5–10 milioane de ani.

Archaeoceti este un parvordin care cuprinde balenele primitive. Acestea sunt predecesoarele balenelor moderne, iar istoria lor se întinde până la primul lor strămoș, care își petrecea viața în apropierea apei (rareori în apă). De asemenea, arheocetele pot varia de la forme aproape complet terestre, la semi-acvatice și până la complet acvatice, dar ceea ce definește un arheocet este prezența picioarelor vizibile sau a dinților asimetrici. Trăsăturile lor s-au adaptat pentru a trăi în mediul marin. Printre schimbările anatomice majore se numără sistemul auditiv care canaliza vibrațiile de la maxilar către osul urechii, apărut la Ambulocetus în urmă cu 49 de milioane de ani, aerodinamizarea corpului și dezvoltarea înotătoarelor caudale, care au apărut în urmă cu aproximativ 43 de milioane de ani la Protocetus, migrarea orificiilor nazale către partea superioară a craniului și transformarea membrelor anterioare în înotătoare, care au apărut la Basilosaurus în urmă cu 35 de milioane de ani, precum și micșorarea și dispariția eventuală a membrelor posterioare, care a avut loc odată cu primele odontocete și misticete, acum 34 de milioane de ani. Scheletul delfinului modern are două oase pelviene mici, în formă de tijă, considerate a fi membre posterioare vestigiale. În octombrie 2006, un delfin cu bot gros neobișnuit a fost capturat în Japonia; acesta avea aripioare mici de fiecare parte a fantei genitale, pe care oamenii de știință le consideră o dezvoltare neobișnuit de pronunțată a acestor membre posterioare vestigiale.

Astăzi, cele mai apropiate rude în viață ale cetaceelor sunt hipopotamii; aceștia au un strămoș semi-acvatic care s-a separat de celelalte artiodactile în urmă cu aproximativ 60 de milioane de ani. În urmă cu aproximativ 40 de milioane de ani, un strămoș comun al celor două grupuri s-a ramificat în cetacee și antracotere; antracoterele au dispărut la sfârșitul Pleistocenului, în urmă cu două milioane și jumătate de ani, lăsând în cele din urmă o singură linie genealogică supraviețuitoare: cele două specii de hipopotam.

Caracteristici Anatomie

Delfinii au corpuri în formă de torpilă, cu gâturi în general neflexibile, membre transformate în înotătoare, o înotătoare caudală și capete bombate. Craniile delfinilor au orbite oculare mici, boturi lungi și ochi situați pe părțile laterale ale capului; aceștia nu au pavilioane auriculare externe. Dimensiunile delfinilor variază de la delfinul Maui, cu o lungime de 1,7 m și o greutate de 50 kg, până la orca, cu o lungime de 9,5 m și o greutate de 10 t. În general, aceștia tind să fie mai mici decât alte cetartiodactile. Mai multe specii prezintă un dimorfism sexual în favoarea femelelor, acestea fiind mai mari decât masculii.

Delfinii au dinți conici, spre deosebire de dinții în formă de lopată ai marsuinilor. Acești dinți conici sunt folosiți pentru a prinde prada rapidă, precum pești, calmar sau mamifere mari, cum ar fi focile.

Respirația presupune expulzarea aerului uzat prin orificiul de respirație, sub forma unui jet ascendent, care poate fi vizibil în aerul rece, urmată de inhalarea aerului proaspăt în plămâni. Delfinii au jeturi de aer destul de mici, greu de identificat.

Toți delfinii au un strat gros de grăsime subcutanată, a cărui grosime variază în funcție de climă. Această grăsime subcutanată contribuie la flotabilitate, oferă într-o oarecare măsură protecție, deoarece prădătorii ar avea dificultăți în a străpunge un strat gros de grăsime, și constituie o rezervă de energie pentru perioadele de penurie; rolul principal al grăsimii subcutanate este izolarea împotriva climatului aspru. Puii se nasc, în general, cu un strat subțire de grăsime subcutanată, care se dezvoltă în ritmuri diferite, în funcție de habitat.

Delfinii au un stomac cu două sau trei cavități, a cărui structură celulară este similară cu cea a carnivorelor terestre. Aceștia prezintă cavități fundice și pilorice.

Organele reproductive ale delfinilor sunt situate în interiorul corpului, cu fante genitale pe partea ventrală (a abdomenului). Masculii au două fante, una care ascunde penisul și una situată mai în spate pentru anus. Femelele au o singură fantă genitală, care adăpostește vaginul și anusul, cu o fantă mamară de fiecare parte.

Fiziologie Perioada de gestație la delfini variază de la o specie la alta; la specia Sotalia fluviatilis ea durează 11-12 luni,CMS Sotalia fluviatilis - Reproduction , article retrieved 16 March 2013. iar la orcă este de circa 17 luni.Marinebio.org - Orcas (Killer Whales), Orcinus orca - Life History, article retrieved 16 March 2014. De obicei, femela naște un singur pui de 50-60 cm.Mark Simmonds, Whales and Dolphins of the World, New Holland Publishers (2007), Ch. 1, p. 32 ISBN 1-84537-820-2. Delfinii cresc încet, și ajung la o durată de viață de 20-50 de ani.

Somnul În general, delfinii dorm folosind pe rând câte o emisferă a creierului. În timp ce o emisferă se odihnește, cealaltă rămâne activă, permițându-le să continue să respire, să înoate și să fie atenți la eventualele pericole sau la prezența prădătorilor.Мухаметов Л. М., Супин А. Я. Сон и бодрствование у дельфинов // В кн.: Морские млекопитающие. М.: Наука, 1978. În captivitate, s-a observat că delfinii pot intra în somn total, stare în care ambii ochi le sunt închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz, respirația este automată, și un reflex de bătaie din coadă menține individul cu orificiul nazal deasupra apei. Delfinii anesteziați prezintă inițial reflexul de a da din coadă.

Fauna României

Singurii delfini care pătrund în Marea Neagră sunt subspeciile Tursiops truncatus ponticus (afalinul sau delfinul cu bot gros) și Delphinus delphis ponticus (delfinul comun). În zona litoralului românesc, cel mai frecvent au fost întâlniți în zona Gura Portiței, pe adâncimi cuprinse între 35-45 m, și în zona Lacului Techirghiol, pe adâncimi cuprinse între 30-40 m. Primăvara se apropie foarte mult de țărm, intrând uneori după hrană în incinta portului Midia.

Până în prezent au fost monitorizate în apele românești aproximativ 2300 de exemplare de Odontocete în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în decursul expedițiilor știintifice 500-700 exemplare de afalin (Turpsiops truncatus ponticus), 700-1000 exemplare de marsuin (Phocoena phocoena relicta) și 400-600 exemplare delfin comun (Delphinus delphis ponticus).

Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora fiind prinși în năvoadele braconierilor.Poveștile românilor care mâncau delfini pe timpul lui Ceaușescu. Peste decenii, mamiferele sunt adoptate | STĂPÂNII APELOR, 15 iunie 2015, Marian Păvălașc, Evenimentul zilei, accesat la 16 iunie 2015

Note

Legături externe

De Rohan, Anuschka. "Why dolphins are deep thinkers", The Guardian, 3 iulie 2003. The Dolphin Institute The Oceania Project, Caring for Whales and Dolphins Tursiops.org: Current Cetacean-related news Understanding Dolphins Delfinii din Marea Neagră Evaluarea Biodiversității Dobrogei Protejarea delfinilor Acordul pentru Conservarea Cetaceelor din Marea Neagră ...

Multimedia Imagini rare: a fost surprins momentul în care naște o femelă delfin (VIDEO), 25 septembrie 2012, Descoperă Un mega-grup de 100.000 de delfini a fost surprins în Pacific (VIDEO), 19 februarie 2013, Descoperă -

Categorie:Delphinidae Categorie:Mamifere marine Categorie:Mamifere din Marea Neagră