Bușag (în ) este o localitate componentă a orașului Tăuții-Măgherăuș din județul Maramureș, Transilvania, România.
Istoric Prima atestare documentară: 1493 (Bwyakfalwa, Bwsak, Bwssak, Bwsagh). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Tran¬silvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așezarea a făcut parte din comitatul maghiar Sătmar, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Satu Mare, plasa Baia Mare. După Al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Etimologie Lingvistul Ioan Pătruț, indică, în mod corect, originea antroponimică: “Sat atestat în 1493, Bwyakfalwa, formă, evident, greșită, Bwsak, Bwssak, Bwsagh, Busak, Busák, poartă, cred, un nume de persoană omofon. Un Bușaga stolnic apare în câteva documente din Țara Românească din anii 1428, 1429. Bușag, Bușaga sunt derivate față de Bușa, n.fam., Bușe, n.fam., Bușu, pren.”Ioan Pătruț, Onomastică românească, 1980, p. 139.
Analizând etimologia numelui Bușaga, Bușagă, Iorgu Iordan (1983) îl compară cu Bușa (< bg. Buša sau ucr. buša “vas în care se pune la sărat peștele”); “suf. -(e)ag(ă) s-a putut lipi la apelativul bușă, ipotetic, provenit din ucr. buša”.
Evoluția etimologică: top. Bușag ← n.fam. Bușag(a) ← n.pers. Bușa [+ suf. -(e)ag(ă)] ← ucr. buša “vas în care se pune la sărat peștele”.Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Demografie La recensământul din 2011, populația era de 548 locuitori.
Sit arheologic Așezare, paleolitic superior, Cultura Gravettian (punct Coasta Bușagului), sit arheologic; așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Pe tog).Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, Editura Eurotip, Baia Mare, 2011.
Note
Bușag, Tăuții-Măgherăuș