Nadia Ali (în ; ) este o cântăreață pakistanezo-americană. Ali a devenit cunoscută în 2001 ca solista și textiera formației iiO, după ce piesa lor de debut „Rapture” a ajuns pe locul al doilea în UK Singles Chart. Cântecul a intrat în mai multe clasamente europene. Single-ul lor din 2006, „Is It Love?”, a ajuns pe primul loc în clasamentul Billboard Hot Dance Club Play Chart.
În anul 2005 a decis să urmeze o carieră solo, colaborând cu mai mulți muzicieni ai genului de muzică electronic dance. În 2009 și-a lansat albumul de debut, Embers. Criticii au apreciat-o pentru originalitatea versurilor, combinate cu muzică electronică, baladă, orientală și acustică. Trei dintre melodiile de pe album au ajuns în top 10 Billboard Hot Dance Club Play, printre care și hitul „Love Story”, care a atins primul loc. Cântecul a fost de asemenea nominalizat la cea de-a 25-a ediție a Premiilor Internaționale pentru Muzică Dance la WMC, în timp ce „Fantasy” a fost nominalizat la premiile Grammy.
În 2010, ea a lansat o compilație de remixuri intitulată Queen of Clubs Trilogy pentru a sărbători zece ani de la începutul carierei de cantautoare. „Rapture” a fost singurul single relansat de pe compilație, reușind să intre din nou în clasamentele europene. Ali a lansat single-ul „Pressure” cu Starkillers și Alex Kenji în 2011, care a devenit imn de club și festivaluri, primind un Premiu Internațional pentru Muzică Dance. În 2012, ea a colaborat cu BT și Arty la single-ul „Must Be The Love”, care a fost nominalizat la Premiile Internaționale pentru Muzică Dance. Ea a mai colaborat cu mai mulți producători și DJ-i precum Armin van Buuren, Schiller, Avicii și John Creamer & Stephane K. În 2017 a lansat piesa „Almost Home” în colaborare cu Sultan + Shepard, piesă care a ajuns pe locul al patrulea în Billboard Dance/Mix Show Airplay și care a primit o nominalizare la Premiile Juno.
Din 2018 face parte din proiectul experimental HYLLS, depărtându-se de zona EDM și îndreptându-se către zona genului indie pop.
Viața și cariera
1980–2005: Primele activități muzicale și iiO Nadia Ali s-a născut în 1980 la Tripoli, Libia, din părinți pakistanezi. La vârsta de cinci ani, Nadia și familia ei s-au mutat în Queens, New York. La vârsta de opt ani Nadia se folosea de orice oportunitate pe care o avea pentru a cânta, după ce o prietenă de a ei a auzit-o murmurând un cântec al Madonnei la școală și a lăudat-o. Nu a luat lecții de canto, continuând să cânte din plăcere, iar la vârsta de 15 ani a început să scrie poezii și cântece pentru prieteni. Ca adolescentă, ea a devenit interesată de muzica dance după ce a frecventat mai multe cluburi de noapte în Manhattan, activitate care a făcut-o să viseze la faptul că într-o zi va apărea pe unul din albumele difuzate în cluburi.
Nadia Ali a început să lucreze la birourile Versace din New York de la vârsta de 17 ani, unde a atras atenția colegilor cântând la petrecerile de Crăciun. Un coleg de la Versace i-a făcut cunoștință cu producătorul Markus Moser, care căuta o cântăreață cu care să colaboreze la producțiile sale originale pentru un grup de fete din Germania. Ea a colaborat cu Moser, compunând și interpretând mai multe melodii. Primul single al ei a fost „Rapture”, pe care l-a compus în 30 de minute și care era inspirat dintr-o întâlnire cu un patron de club de noapte australian. O înregistrare demonstrativă a piesei a fost difuzată în 2001 în clubul Twilo și a primit sprijinul mai multor DJ-i importanți precum Pete Tong, care a difuzat-o în cadrul emisiunii sale de pe BBC Radio 1 și Sasha, Danny Tenaglia și Sander Kleinenberg, care au mixat-o în timpul sezonului estival. Rapture a devenit una din piesele cele mai difuzate din Ibiza. Lansată în 2001 de către Ministry of Sound, single-ul a devenit un succes comercial, ajungând pe locul al doilea în UK Singles Chart și clasamentul Billboard Hot Dance Club Play, intrând și în clasamentele europene. Succesul lui „Rapture”, după cum Ali avea să declare, a făcut ca muzica formației iiO să fie diferită față de cea dance, pe care o înregistrau anterior. În aceeași perioadă li s-a cerut să vină cu un nume pentru formație. Ei au ales inițial numele Vaiio după laptopul Sony VAIO pe care Ali obișnuia să compună versurile cântecelor. iiO a ținut mai multe concerte la nivel mondial și a lansat mai multe single-uri, printre care „At the End”, „Runaway”, „Smooth” și „Kiss You”. A urmat lansarea primului album de studio, Poetica, în 2005.
Ali a părăsit grupul în 2005 pentru a urma o carieră solo, dar Moser a continuat să colaboreze cu Nadia Ali. Cea mai importantă piesă a celor doi de după destrămarea formației a fost „Is It Love?” din 2006, care a ajuns pe primul loc în clasamentul american Billboard Hot Dance Club Play, albumul de remixuri Reconstruction Time: The Best Of iiO Remixed din 2007 și albumul de studio Exit 110 din 2011. Când a fost întrebată de ce a ales să urmeze o carieră solo, ea a declarat că perioada petrecută la iiO a fost o experiență plăcută din care a avut multe de învățat, dar a decis să plece pentru că nu a vrut să se rezume la un singur gen de muzică, ci să-și exploreze creativitatea și să aibă libertatea de a colabora cu alți artiști.
Decizia ei de a urma o carieră în muzică nu a fost una pe placul părinților pakistanezi care aveau înclinații academice și doreau ca ea să urmeze o carieră mai sigură. Ea a mai declarat că lucrurile au mai evoluat de atunci, părinții devenind cei mai mari susținători. Vorbind despre identitatea ei de pakistaneză, ea a declarat că are datoria de a oferi un exemplu prin care pakistanezii sunt în stare să contribuie cu ceva pozitiv și sunt capabili de a-și lua cariera în propriile mâini. Ea a mai declarat că mai are responsabilitatea de a demonstra că femeile, care uneori sunt marginalizate, pot contribui în domeniul artei, precum și în orice alt domeniu. Conform ei, etnia a reprezentat un avantaj în încercarea de a se evidenția în industria de divertisment. De-a lungul timpului ea a întâlnit mai multe femei din Asia de Sud care i-au transmis că povestea ei le-a inspirat să urmeze ceea ce le place.
2006–2009: Embers
Ali a început să lucreze la albumul de debut la puțin timp după ce a părăsit iiO. Înregistrarea albumului a luat patru ani. Ea a atribuit întârzierea lansării albumului programului foarte încărcat cu multe turnee, precum și faptul că încă învață și „încearcă să-și stabilească o identitate ca textieră și co-producătoare”. Prima înregistrare de la despărțirea de iiO a fost „Who is Watching?”, în 2006, la care a colaborat cu DJ-ul danez Armin van Buuren, melodie care a făcut parte din albumul Shivers. Ea a descris „Who is Watching?” ca una din piesele cu cea mai mare semnificație. Versurile cântecului descriau efortul cuiva de a ajunge în topuri, care în cele din urmă realizează cât de singuratic, ajungând să uite de prioritățile și de cei mai importanți oameni din viața lor. Aceasta a fost urmată de „Something to Lose” în 2006, un duet cu Rosko, produs de John Creamer & Stephane K și lansat de Ultra Records. Piesa a mai fost licențiată pentru a apărea și pe alte albume precum Release Yourself, Vol. 5 a lui Roger Sanchez și lui Sharam Tayebi de la Deep Dish pentru Global Underground Dubai.
În iunie 2008, ea a lansat „Crash and Burn”, primul single de pe albumul solo. Acesta s-a bucurat de succes în cluburi, ajungând până pe locul al șaselea în clasamentul Billboard Hot Dance Club Play. Al doilea single de pe album, „Love Story”, a fost lansat în februarie 2009. A ajuns pe primul loc în clasamentul Billboard Hot Dance Club Play în aprilie 2009 și a fost nominalizat la categoria „Cea mai bună piesă de muzică progresivă/house” la Premiile Internaționale pentru Muzică Dance de la WMC. Ali a apărut la MTV Iggy în martie 2009, unde a înregistrat trei videoclipuri cu variante acustice ale pieselor „Rapture”, „Crash and Burn” și „Love Story”, toate interpretate live.
Al treilea single, „Fine Print”, a fost lansat în iulie 2009. Ali a anunțat că după acest single va lansa albumul său de debut, intitulat Embers. Piesa a ajuns până pe locul al patrulea în clasamentul Billboard's Hot Dance Club Play. Embers a fost lansat în septembrie 2009. Co-produs de Sultan & Ned Shepard, Alex Sayz și Scott Fritz, Ali a lansat albumul în propria sa casă de discuri, Smile in Bed Records. Embers a primit în general recenzii pozitive. Chase Gran de la About.com l-a numit „un deliciu muzical, un album cuprinzător cu melodii impresionante”. Gail Navarro de la revista Racket a felicitat-o pe Ali pentru compunerea versurilor, scriind „Nu a fost doar sunetul atractiv mixat cu vocea sa încântătoare; versurile sale m-au convins complet”. Fiind întrebată de ce a ales să lanseze albumul prin propria casă de discuri, ea a declarat că dorea să aibă control creativ total și să nu fie presată de timp. Ea a ales să-și lanseze single-urile si albumele pe cale digitală, menționând că acesta este felul prin care ascultătorii muzicii electronice aleg să asculte muzica; doar apăsând pe un buton, precum și greutățile pe care le-ar fi întâmpinat în cazul în care ar fi ales metoda tradițională de distribuție a muzicii în Statele Unite.
Ali a mai lansat mai colaborat de două ori în 2009, la „Better Run” al lui Tocadisco, care a fost lansat pe albumul său TOCA 128.0 FM și la 12 Wives In Tehran cu Serge Devant, care a fost lansat pe albumul său, Wanderer.
2010–2011: Trilogia Queen of Clubs miniatura|left|220px|Nadia Ali la Chicago, 2011 Prima piesă lansată de Nadia în 2010 a fost „Try”, la care a colaborat cu producătorul german Schiller. Piesa a fost single-ul principal al albumului Atemlos, iar videoclipul piesei a fost lansat pe YouTube în februarie 2010. În aprilie 2010, Ali a lansat „Fantasy”, al patrulea single de pe albumul Embers. Fanii au ales ca piesa să devină un single după un sondaj ținut de Ali pe pagina sa de facebook. Un remix cu videoclipul piesei „Fantasy”, produs de Morgan Page, a servit ca prolog pentru următorul material al Nadiei; Queen of Clubs Trilogy: The Best of Nadia Ali Remixed. Vorbind despre proiect, Ali a menționat că își dorea o compilație de remixuri ale pieselor înregistrate timp de zece ani, începând cu prima jumătate a carierei de la iiO și terminând cu cea de-a doua cu colaborări și lansarea albumului solo. Explicând de ce a ales acest nume și concept, ea a declarat că dorea să incorporeze trăirile pe care l-a avut crescând în Queens și faptul că muzica sa este difuzată predominant în cluburi. Astfel, ea a decis să-și intituleze compilația după cartea de joc „regină de treflă” (titlu ales și pentru un dublu sens, cel al „reginei cluburilor”), ea însăși fiind regina de pe copertă, o decizie pe care a considerat-o drept îndrăzneață, dorind să dovedească ceea ce credea, și anume că muzica ei are o însemnătate aparte. Din trilogie au mai făcut parte Ruby Edition (august 2010), Onyx Edition (octombrie 2010) și Diamond Edition (decembrie 2010). Pentru această trilogie a colaborat cu Armin van Buuren, Gareth Emery și Avicii precum și alți DJ-i și producători cunoscuți, atât la înregistrarea de noi piese, cât și remixarea celor mai vechi.