miniatura|500px|Harta Euroregiunii Prutul de Sus: structurile administrative componente sunt marcate cu roșu (raioanele din Republica Moldova), cu galben (județele din România) și cu albastru (oblastiile din Ucraina). Euroregiunea „Prutul de Sus” reprezintă o structură administrativă de cooperare transfrontalieră între România, Republica Moldova și Ucraina, concretizată sub forma unei euroregiuni.
Mobilul creării ei ține atât de interesul Uniunii Europene de a se implica într-un areal propriu de graniță, aflat în vecinătatea unor zone de instabilitate, cât și de cel al statelor participante. Astfel, dacă statul român este interesat în susținerea instituționalizată a unei minorități semnificative aflată în afara granițelor proprii, cel ucrainean este interesat în recunoașterea granițelor moștenite de la Uniunea Sovietică și de stabilirea unor porți spre integrarea europeană, iar cel moldovean de ameliorarea perspectivelor sale de securitate, dezvoltare și de ancorare într-un mecanism internațional al cooperării. Euroregiunea Prutul de Sus, care are un rol de promovare a stabilității economice și de prevenire a posibilelor conflicte etnice, diferă de euroregiunile vest-europene. Aceste diferențe apar datorită accentului pus pe educație, știință și cultură și în mod deosebit pe protecția minorităților naționale aflate dincolo de frontiere, precum și pe crearea de oportunități care să ajute la rezolvarea problemelor etnice din zonă.
Ca urmare a acordului care pus bazele euroregiunii la data de 22 septembrie 2000, evoluția acesteia a dus la inițierea schimburilor culturale și sociale precum și la implementarea unor proiecte de cooperare cu privire la dezvoltarea economică, infrastructură și protecția mediului. Această evoluție nu a fost totuși fără dificultăți, controverse și sincope. Dificultățile au ținut atât de cadrul uneori ambiguu al tratatului de bază dintre România și Ucraina, de situația economică a țărilor componente, de diferențele dintre diversele sisteme naționale, de centralismul administrativ excesiv, cât și de arhitectura teritorială care a include regiuni suplimentare cu scopul de a evita predominanța unui anumit specific național. În plus, schimbarea caracterului frontierei române în frontieră estică a Uniunii Europene a crescut dificultatea de a crea un sistem integrat al spațiului transfrontalier. La acestea s-au adăugat controversele privind distribuția banilor europeni între state, precum și capacitățile diferite de realizare a proiectelor de cooperare transfrontalieră sau lipsa dezvoltării unor proiecte majore.
Deocamdată aceasta euroregiune nu este o structură auto-sustenabilă.
Context thumb|right|200px|Râul Prut – graniță între județul Botoșani și raionul Glodeni Până spre sfârșitul secolului XX, granițele româno-moldo-ucrainene nu au fost o prioritate pe agenda Uniunii Europene. Însă odată cu progresul României spre integrarea europeană de la sfârșitul anilor '90, regiunea respectivă a intrat în atenția Uniunii, în contextul problemelor legate de instabilitatea din zona de conflict transnistreană, cu potențial de export a activităților ilegale, cât și posibilitatea exportării instabilității politice și de imigrație din spațiul post-sovietic, către spațiul european. Acești factori au obligat instituțiile europene să se implice mai activ în regiune, promovând suplimentar și sprijinind înființarea euroregiunilor în zonă, atât prin încurajarea guvernelor naționale în constituirea lor, cât și prin crearea de programe financiare capabile să intervină în sprijinul cooperării transfrontaliere. thumb|left|200px|Procentajul vorbitorilor de limbă română din regiunea Cernăuți după comună Circumstanțele complexe de formare a statelor din regiune au avut ca efect rămânerea unor importante minorități etnice în afara granițelor naționale, iar aceste grupuri trăiesc în zone de frontieră ale căror limite au devenit contestate în întreaga regiune. Moștenirea acestor probleme de delimitare teritorială precum și lipsa de cooperare transfrontalieră anterioară au influențat percepția despre scopul și efectele euroregiunilor în rândul statelor. În consecință, acestea au fost considerate forme administrative de extindere a controlului politic al unei țări dincolo de frontierele sale, ceea ce a făcut ca euroregiunile să fi privite la începutul anilor '90 ca instrumente politice menite să detașeze zonele de frontieră de la un stat la altul.
Aceste mentalități au început să se schimbe la mijlocul deceniului al noulea din secolul al XX-lea, atât pe fondul apropierii României de Uniunea Europeană cât și pe fondul ameliorării percepțiilor liderilor ucraineni și moldoveni despre beneficiile pe care le-ar aduce cooperarea cu vecinii lor occidentali. În plus atât România cât și Ucraina au fost puse în fața a două alternative de urmat. Prima cale era de a crea euroregiuni într-un areal unde România era interesată în susținerea instituționalizată a propriei minorități, iar Ucraina era preocupată atât în recunoașterea granițelor moștenite de la Uniunea Sovietică cât și în stabilirea unor porți spre integrarea europeană capabilă de a-i consolida independența. A doua cale presupunea crearea unor euroregiuni în care influența maghiară în România, respectiv rusă în Ucraina, era substanțială. Pentru Republica Moldova, perspectivele au fost însă diferite, euroregiunile fiind privite ca o necesitate pentru perspectivele sale de securitate și dezvoltare, precum și de ancorarea în politica internațională și într-un mecanism vestic al cooperării.
Succesiv relaxării și abordării pragmatice a relațiilor în epoca post-comunistă, apariția euroregiunilor în această zonă a fost astfel ușurată, acestea fiind considerate un cadru promițător pentru rezolvarea problemelor practice de cooperare regională între regiuni învecinate. Așteptările au fost mari având în vedere necesitatea de a reformula relațiile regionale și bilaterale dintre cele 3 state, care după 1991 au avut de luptat pentru a depăși moștenirea istorică și disputele reciproce.Euroregions in Ukraine – Romania Republic of Moldova area: expectations, experience and prospects; Vasylova, Fedkovych, 2012, p. 882
Istoric thumb|left|400px|Universitatea din Cernăuți Începând cu mijlocul deceniului al optulea din secolul al XX-lea, au început să fie stabilite relații de coooperare transfrontalieră între regiunile nordice ale RSS Moldovenească și României și cele corespondente ale Ucrainei, relații care au căpătat un cadru oficial odată cu semnarea la data de 2 iunie 1997 a tratatului de bază româno–ucrainean.Euroregiuni ca instrumente a acooperării transfrontaliere; Fetiniuc, Melnic; 2009; p. 6 În acest document, la articolul nr. 8 se consemnau atât angajamentele de promovare a cooperării transfrontaliere, cât și intenția de a crea viitoarea euroregiune deschisă cooperării și spre Republica Moldova.Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 71-72 Aceasta a fost cooptată prin Protocolul de cooperare trilaterală între guvernele Ucrainei, Republicii Moldova și României, semnat la Ismail în 3-4 iulie 1997.Republica Moldova ignoră potențialul euroregiunilor, Victoria Puiu, 27 ianuarie 2007, ziarul Timpul (R. Moldova), accesat 8 martie 2014
La început viziunea ucraineană care avea în vedere o euroregiune orientată ecologic, a diferit de cea română care acorda importanță componentelor politice și administrative. În perioada 1997–1999 s-au pus bazele viitorului acord, care a fost semnat la data de 22 septembrie 2000 în municipiul Botoșani din România. Până la sfârșitul anului 2000 a fost definită structura organizatorică, simbolistica, statutul, domeniile economice și sociale prioritare, mecanismele de activitate, principiile parteneriatului subregional și prioritățile de colaborare. Dacă la început fondatorii Euroregiunii „Prutul de Sus” au fost regiunea Cernăuți (Ucraina), județele Botoșani și Suceava (România), județul Bălți și Edineț (Republica Moldova),Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p.249România ‐ Republica Moldova - O analiză a relațiilor economice bilaterale; Expert Grup Chișinău - SAR, 2009, p. 51 ulterior la structură au aderat în 2003 și alte unități administrative. Deoarece România a fost interesată în existența euroregiunii unde etnicii majoritari erau români, liderii ucraineni au fost preocupați de echilibrarea etnică din regiune, drept pentru care au făcut demersurile includerii în componența euroregiunii a provinciei ucraineane Ivano-Frankovsk, în care trăiește o majoritate ucraineană. Astfel, s-a ridicat participarea teritorială ucraineană la mai mult de 50% din suprafața totală a noii euroregiuni înființate. thumb|left|200px|Palatul Administrativ din Suceava, sediul Consiliului Județean Suceava și al Instituției Prefectului Primele dificultăți reale au apărut în perioada 2004 – 2005 pe fondul tulburărilor post-electorale din Ucraina, când practic euroregiunea a încetat să mai funcționeze și reluarea activității s-a petrecut de abia în a doua jumătate a anului 2005.
Uniunea Europeană a intervenit activ în sprijinirea euroregiunii prin intermediul „Instrumentului European de vecinătate și parteneriat (IEVP)”, unul dintre proiectele finanțate prin intermediul IEVP fiind, în perioada 2007-2013, „Programul Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007-2013” privind cooperarea transfrontalieră.Republica Moldova în contextul Politicii Europene de Vecinătate, Lavric, 2011, p. 242
Există intenții în contextul intervenției armate ruse în Ucraina din 2014, ca acest proiect de colaborare transfrontalieră să servească unor noi scopuri.Revenirea Rusiei la granițele României nu poate fi așteptată fără acțiune și reacțiune, 27 martie 2014, ziarul Gândul, accesat la 28 martie 2014 Acestea s-au materializat prin mecanismul de interconectare a României cu Republica Moldova și Ucraina prin intermediul infrastructurii de energie electrică și gaze naturale, cel de conectare cu Euroregiunea Dunărea de Jos, sau cel de resuscitare a unor oportunități mai vechi privind coridoarele de transport.Geoană: Trebuie făcută interconectarea România-Ucraina-Republica Moldova pe transport, energie, gaze, 27 martie 2014, TV Realitatea, accesat la 28 martie 2014 Semnarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană și a celui similar în ceea ce privește Ucraina, a crescut potențialul euroregiuniiExperiențele României care pot fi de folos Republicii Moldova, Lucia Beiu, 7 mai 2015, ziarul Adevărul (Republica Moldova), accesat la 19 mai 2015 și a oferit posibilități suplimentare de acces la fonduri și programe prevăzute pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor în cadrul Parteneriatului Estic.Viceprim-ministrul pentru Reintegrare al Republicii Moldova, Eugen Carpov, s-a întâlnit ieri, în timpul vizitei de lucru pe care o întreprinde la Kiev, cu omologul său ucrainean, Vladimir Groisman și cu secretarul-adjunct al Consiliului de Securitate Națională, 2 octombrie 2014, Comunicat de presă al Guvernului Republicii Moldova, accesat 19 mai 2015 Acordurile de asociere semnate ar urma să aibă efect și asupra temperării Rusiei în ambițiile sale din est.Republica Moldova în contextul Politicii Europene de Vecinătate, Lavric, 2011, p. 236
Geografie Geografie politică