Legiunile Cehoslovace (în cehă și slovacă Československé Legie) au fost forțe armate compuse în principal din cehi și slovaci care au luptat împreună cu puterile Antantei în timpul primului război mondial. Scopul lor a fost de a câștiga sprijinul aliaților pentru independența Boemiei și Moraviei de la Imperiul Austriac și a teritoriilor slovace din Regatul Ungariei care alcătuiau împreuna Imperiul Austro-Ungar. Cu ajutorul intelectualilor emigranți și al unor politicieni precum Tomáš Garrigue Masaryk sau Milan Rastislav Štefánik, Legiunile Cehoslovace au format o forță de zeci de mii de soldați.În Rusia, au luat parte la mai multe lupte precum bătălia de la Zboriv sau bătălia de la Bahmaci împotriva Puterilor Centrale și au fost puternic implicate în războiul civil rus în lupta împotriva bolșevicilor, uneori controlând întreaga cale ferată transsiberiană și mai multe orașe importante din Siberia.

Inițial ca o forță formată exclusiv din voluntari, aceste formațiuni au fost mai târziu consolidate de cehii și slovacii luați prizonieri de război sau de dezertorii din armata austro-ungară. Majoritatea legionarilor au fost cehi, cu un număr de slovaci, care au cu constituit la un timp dat: 7,4% din forța armată a Rusiei, 3% din a Italiei și 16% din cea Franței, în perioada respectivă.

Primul Război Mondial

În Rusia În primele luni ale Primului Război Mondial, reacția soldaților și civililor cehi față de război și eforturile de mobilizare a fost foarte entuziastă, însă ulterior aceasta s-a transformat în apatie.Schindler 1995, p. 50. Odată cu izbucnirea războiului, societățile naționale care îi reprezentau pe cehii și slovacii stabiliți în Imperiul Rus au adresat petiții guvernului rus, cerându-i să sprijine independența țărilor lor de origine. Pentru a-și demonstra loialitatea față de cauza Antantei, aceste grupuri au susținut înființarea unei unități de voluntari cehi și slovaci care să lupte alături de armata rusă.Bradley 1991, pp. 14–16. La 5 august 1914, Stavka rusă a autorizat formarea unui batalion recrutat dintre cehii și slovacii aflați în Rusia. Această unitate, numită „Detașamentul Ceh” (cehă: Česká Družina), a plecat pe front în octombrie 1914, unde a fost atașată Armatei a 3-a ruse. Acolo, soldații din Družina au servit în patrule dispersate, îndeplinind o serie de misiuni specializate, inclusiv recunoaștere, interogarea prizonierilor și sabotajul trupelor inamice din tranșeele opuse.Bradley 1991, p. 41.

Încă de la început, emigranții politici cehi și slovaci din Rusia și Europa Occidentală au dorit să extindă Družina dintr-un batalion într-o formațiune militară importantă. Pentru a atinge acest obiectiv, au înțeles că aveau nevoie să recruteze dintre prizonierii de război cehi și slovaci aflați în lagărele din Rusia. La sfârșitul anului 1914, autoritățile militare ruse au permis Družinei să înroleze prizonieri de război cehi și slovaci proveniți din armata austro-ungară, însă acest ordin a fost revocat după doar câteva săptămâni, din cauza opoziției altor ramuri ale guvernului rus.Mueggenberg 2014, pp. 67–70.

În ciuda eforturilor continue ale liderilor emigranți de a convinge autoritățile ruse să-și schimbe poziția, cehilor și slovacilor li s-a interzis oficial recrutarea prizonierilor de război până în vara anului 1917. Totuși, unii cehi și slovaci au reușit să ocolească această interdicție prin înrolarea prizonierilor pe baza unor acorduri locale cu autoritățile militare ruse.

În aceste condiții, unitatea cehoslovacă din Rusia a crescut foarte lent între 1914 și 1917. La începutul anului 1916, Družina a fost reorganizată ca Regimentul 1 Cehoslovac de Pușcași. În cursul acelui an, i s-au adăugat încă două regimente de infanterie, formând Brigada Cehoslovacă de Pușcași (Československá střelecká brigáda). Această unitate s-a remarcat în timpul Ofensivei Kerenski din iulie 1917, când trupele cehoslovace au cucerit tranșeele austriece în bătălia de la Zboriv.Mueggenberg 2014, pp. 86–90. miniatura|Eșalon al Corpului Cehoslovac, 1918 După prestația remarcabilă a soldaților la Zborov, Guvernul Provizoriu Rus le-a acordat în cele din urmă liderilor emigranți din cadrul Consiliului Național Cehoslovac permisiunea de a mobiliza voluntari cehi, moravi și slovaci din lagărele de prizonieri de război. Mai târziu, în acea vară, un al patrulea regiment a fost adăugat brigăzii, care a fost redenumită Divizia 1 a Corpului Cehoslovac din Rusia (Československý sbor na Rusi), cunoscută și sub numele de Legiunile Cehoslovace (Československá legie) din Rusia. O a doua divizie, alcătuită din patru regimente, a fost adăugată Legiunilor în octombrie 1917, ridicând efectivele acestora la aproximativ 40.000 de militari până în 1918.Kalvoda, Genesis, 101–105.

În Franța miniatura|Cehoslovaci în Franța Înrolarea voluntarilor cehoslovaci în Legiunea Străină Franceză a început la Paris la 21 august 1914. Compania 1, Batalionul C, din Regimentul 2 Infanterie al Legiunii Străine a fost creată la Bayonne la 31 august. Întâlnindu-se în oraș, soldații se salutau cu „Na zdar!” (salut folosit de membrii mișcării Sokol), de unde a provenit denumirea de „Compania Nazdar”. Compania a făcut parte din Divizia marocană a armatei franceze și a participat la lupte grele în timpul asalturilor de lângă Arras, la 9 mai și 16 iunie 1915, unde a suferit pierderi severe. Din acest motiv, Batalionul C, inclusiv „Compania Nazdar”, a fost desființat, iar voluntarii au continuat să lupte în diverse unități ale armatei franceze și ale Legiunii Străine.

Clemenceau și Masaryk au propus transportarea legiunilor lui T. G. Masaryk din Rusia în Franța pe așa-numita „rută nordică” (pe Marea Nordului), prima realizare având loc la 15 octombrie 1917 din Arhanghelsk. miniatura|Drapelul Legiunii Cehoslovace în pictura „Panthéon de la Guerre” O armată cehoslovacă autonomă a fost înființată la 19 decembrie 1917 prin decret al guvernului francez. La 12 ianuarie 1918, în orașul Cognac a fost format Regimentul 21 Pușcași Cehoslovaci, care a luptat în cadrul Diviziei 53 Infanterie franceze. La 20 mai 1918 a fost creat Regimentul 22 Pușcași Cehoslovaci, care a luptat inițial în cadrul Diviziei 134 Infanterie franceze. La 29 iunie, guvernul Franței a recunoscut oficial dreptul cehilor și slovacilor la independență, iar a doua zi ambele regimente au depus jurământul de credință în prezența președintelui francez Raymond Poincaré, precum și a liderilor mișcării de independență cehoslovace, inclusiv Edvard Beneš. Astăzi, 30 iunie este celebrată ca „Ziua Forțelor Armate Cehe”.

În 1918, în Franța a fost formată o brigadă cehoslovacă, sub comanda generalului francez Philippe, alcătuită din regimentele 21 și 22 de pușcași, care a luptat în zona Vouziers. Brigada s-a întors în țară în toamna anului 1918 și număra aproximativ 9.600 de soldați.

Legiunea Cehoslovacă a fost onorată în pictura „Panthéon de la Guerre”, prin includerea drapelului său.

650 de legionari cehi și slovaci au murit în Franța în timpul Primului Război Mondial.

În Italia miniatura|Cehoslovaci în Italia Primul Corp de Voluntari Cehoslovaci (cehă: Československý dobrovolnický sbor) a fost organizat în lagărele italiene pentru prizonieri de război de la Santa Maria Capua Vetere, lângă Napoli, și s-a consolidat ulterior la Padula, lângă Salerno.

În ianuarie 1918, comandamentul Armatei a 6-a italiene a acceptat în cele din urmă formarea unor escadroane de recunoaștere alcătuite din voluntari cehoslovaci și sud-slavi. În septembrie 1918, Regimentul 39 al Legiunii Cehoslovace Italiene a fost format din aceste escadroane de voluntari pentru recunoaștere. miniatura|Uniformă Alpini purtată de Legiunea Cehoslovacă Italiană Următoarele regimente ale Legiunii Cehoslovace Italiene au fost create în aprilie și mai 1918:

Regimentul 31 la Perugia (colonelul Ciaffi) Regimentul 32 la Assisi Regimentul 33 la Foligno (maiorul Sagone) Regimentul 34 la Spoleto (colonelul Gambi) Regimentul 35 a fost format în octombrie 1918 din noi prizonieri de război cehoslovaci aflați în Italia

Legiunea Cehoslovacă Italiană a format două divizii: Divizia a VI-a, care includea regimentele 31, 32 și 35, și Divizia a VII-a, care includea regimentele 33, 34 și 39. Efectivul total era de aproximativ 25.000 de oameni.

Cercetașii cehoslovaci (sau agenții de informații) au intrat în luptă sub denumirea de Esploratori Cecoslovacchi. Ca și în Rusia, aceste unități au fost însărcinate și cu desfășurarea unei campanii de propagandă menite să-i convingă pe compatrioții lor, înrolați în armata austro-ungară pentru o cauză pe care nu o susțineau, să dezerteze.

Legiunea Cehoslovacă Italiană a fost comandată de generalul Andrea Graziani și, ulterior, de generalul Luigi Piccione. După război, legiunea a fost repatriată în Cehoslovacia în 1919, iar majoritatea membrilor săi au fost trimiși în Slovacia pentru a lupta în războiul ungaro-cehoslovac.

Tabelul unităților implicate în Primul Război Mondial

+ Legiunile Cehoslovace Imperiul Rus Armata Franceză

Divizia Marocană Compania 1, Batalionul C, din cadrul Regimentului 2 de Infanterie Străină Divizia 53 Infanterie Regimentul 21 Pușcași Cehoslovac Divizia 134 Infanterie Regimentul 22 Pușcași Cehoslovac Armata Italiană Armata 6 Esploratori Cecoslovacchi Divizia 6 Cehoslovacă Divizia VI și Divizia VII ale Legiunilor Cehoslovace din Italia Regimentul 31 Regimentul 32 Regimentul 33 Regimentul 34 Regimentul 35 Regimentul 39 Armata Imperială Rusă Armata 3 „Detașamentul Ceh” (Česká Družina) Brigada Cehoslovacă de Pușcași Regimentul 1 Pușcași Cehoslovac Regimentul 2 Pușcași Cehoslovac Regimentul 3 Pușcași Cehoslovac Divizia 1 a Corpului Cehoslovac din Rusia Regimentul 1 de Infanterie „Jan Hus” Regimentul 2 de Infanterie „George de Poděbrady” Regimentul 3 de Infanterie „Jan Žižka” Regimentul 4 de Infanterie „Prokop cel Mare” Diviza 2 Infanterie Regimentul 5 de Infanterie „Tomáš Masaryk" Regimentul 6 de Infanterie Hanacă Regimentul 7 Tatra de Pușcași Regimentul 8 de Infanterie Silezian Divizia 3 Infanterie Regimentul 9 de Infanterie „Karel Havlíček Borovský” Regimentul 10 de Infanterie „Jan Sladký Kozina”

Drapelurile folosite de Legiunile Cehoslovace Drapelele regimentelor legiunilor erau alb-roșii, cu simboluri brodate ale Țărilor Cehe și Slovaciei, ramuri de tei, coroana Sfântului Venceslau, litera „S” și motive husite.

Pe reversul drapelului legiunii din Rusia erau reprezentate culorile naționale destinate comandamentului rus, precum și culorile cehe și slovace.

Consiliul Național al Cehoslovaciei în exil, care conducea rezistența anti-austriacă, a devenit guvern provizoriu la 26 septembrie 1918, cu acordul Franței, Marii Britanii și Statelor Unite.

Prima arborare solemnă a drapelului cehoslovac pe casa locuită de T. G. Masaryk, șeful guvernului provizoriu, a avut loc la 18 octombrie 1918. Pe baza drapelului istoric al Regatului Boemiei, drapelul cehoslovac a fost definit ca fiind alcătuit din două benzi, una albă deasupra și una roșie dedesubt.

Războiul Civil Rus miniatura|Mișcările de trupe în timpul Războiului Civil Rus. Liniile gri închis indică înaintarea maximă a forțelor albe, inclusiv a cehoslovacilor.

Evacuarea din Rusia bolșevică În noiembrie 1917, bolșevicii au preluat puterea în întreaga Rusie și au început în scurt timp negocieri de pace cu Puterile Centrale la Brest-Litovsk. Președintele Consiliului Național Cehoslovac, Tomáš Masaryk, sosit în Rusia mai devreme în acel an, a început să planifice plecarea Legiunii din Rusia și transferul acesteia în Franța, pentru ca cehoslovacii să poată continua lupta împotriva Puterilor Centrale. Deoarece majoritatea porturilor principale ale Rusiei erau blocate, Masaryk a decis ca Legiunea să se deplaseze din Ucraina către portul Vladivostok de la Oceanul Pacific, de unde oamenii urmau să fie îmbarcați pe nave de transport spre Europa Occidentală.