Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului ni se înfățișează, sub raportul conținutului, ca o expunere aproape completă a învățăturilor dogmatice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta se vede din însăși faptul că Sfântul Chiril, după ce în catehezele I-IV tratează despre păcat, pocăință, botez și credință, le explică ascultătorilor simbolul apostolic, rezumatul întregii învățături creștine. Date fiind împrejurările și condițiile în care sunt rostite catehezele, importanța lor ca document al învățăturii creștine sporește cu mult. Prin mijlocirea lor, cercetătorul află pe de o parte învățătura oficială a Bisericii, în raport cu erezia ariană, iar pe de altă parte raportul dintre simbolul niceo-constantinopolitan și cel apostolic. Cercetătorul Catehezelor Sf. Chiril ia cunoștință, de felul cum era practicat Botezul, Mirungerea și Sf. Euharistie, precum și de semnificația pe care Biserica o dădea fiecăreia dintre aceste TainePr. Magistrand Mihai Georgescu, „Sfintele Taine, după Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului”, în Studii Teologice., nr. 7-8/1959, pag. 430;. Zelul apostolic de care este stăpânit în predarea învățăturilor către catehumeni, prezentarera învățăturilor într-un mod gradat de la mai cunoscut până la necunoscut, printr-o aprofundare treaptată a acestor adânci adevăruri, prin fondarea lor pozitivă pe temeiuri scripturistice și tradiționale, prin forma de expunere în dialog, colorată intuitiv, osebit de puternică și plină dev avânt, prin raportarea acestor învățături la întreg sufletul omului, voință, inteligență și sentiment, urmând în mod direct reînnoirea interioară a omului, prin plasticitatea și limpezimea limbii, Sfântul Chiril se prezintă ca un strălucit pedagog al Bisericii Ortodoxe și ca exemplul cel mai fericit pentru catehetul conștiincios și zelos pentru mântuirea oamenilor.Arhim. Grigore Băbuș, op.cit., pag. 149;

Conținut

Cea mai importantă parte a operei Sfântului Chiril este reprezentată de cele 23 de cateheze, precedate de o procateheză, fiind rostite în Ierusalim și anume: primele optsprezece au fost rostite în biserica de pe Golgota (Martyrium), la care autorul face neîncetat aluzie , iar ultimele cinci (numite de obicei cateheze mistagogice) au fost ținute în biserica Sfintei Învieri (Anastasis).Gustave Delacroix, Saint Cyrille de Jerusalem, sa vie et ses oeuvres(1865), Editura Kessinger Publishing LLC, Montana 2010, pag 68; Iar alții spun că ultimele două cateheze din prima serie a celor optsprezece au fost rostite în biserica Sfinților Apostoli, iar Catehezele Mistagogice, nu au fost rostite chiar în biserica Învierii, ci în biserica Sfintei Cruci, în apropiere de mormântul Mântuitorului, un de se afla biserica Sfintei Învieri. Interesant este faptul că Sf. Chiril nu a scris aceste cateheze, ci doar rostite, ele fiind stenografiate de către auditori. Data rostirii catehezelor este anul 348 sau 350, în postul păresimilor (primele optsprezece) și în săptămâna luminată (ultimele cinci sau catehezele mistagogice).

Catehezele XIX-XXIII sunt numite cateheze mistagogice. Ele au scopul să inițieze pe cei nou-botezați în cunoașterea Sfintelor Taine pe care le primiseră, ținând seama că ele nu puteau fi cunoscute de către cei încă nebotezați, ci numai de cei deja botezați. Prima din aceste cinci cateheze tratează despre ceremoniile preliminare Tainei Botezului (adică lepădările de diavol și mărturisirea credinței în Iisus Hristos), care aveau loc în pridvorul baptiseriului.

Cateheza a doua mistagogică tratează despre săvârșirea Tainei Botezului. Cateheza a treia mistagogică, tratează despre Taina Sfântului Mir. Cateheza a patra mistagogică, despre prezența reală a Domnului în Euharistie. Iar ultima cateheză (a cincea) mistagigică, despre Sfânta Împărtășanie și schema sumară a liturghiei credincioșilor cu explicarea ei.

Tainele celor cinci cateheze mistagogice

1.Taina Sfântului Botez În dorința de a se face cât mai ușor înțeles de către auditori și în conformitate cu scopul în sine urmărit în expunerea referitoare la taina Sfântului Botez, în primele două cateheze mistagogice, dedicate celor deja botezați în numele Sfintei Treimi, Sfântul Chiril expune învățătura Bisericii referitoare la taina Sfântului Botez sau ,,taina renașterii” după propria-i mărturisire, dar, în același timp, dă lămuriri precise referitoare la rânduiala tipiconală a Sfintei Taine a Botezului. Astfel, în cea dintâi cateheză mistagogică, el descrie și explică celor nou-botezați toate actele premergătoare ale Botezului, ce aveau loc în pridvorul sau pronaosul baptiseriului, unde aveau loc lepădările într-un mod asemănător cu cel de azi. Candidații, anume pregătiți în timpul celor 40 de zile ale Postului Mare, erau aduși în noaptea Învierii în pridvorul baptiseriului, unde, întorși cu fața către apus și cu mâna întinsă rosteau , la porunca slujitorilor, formula lepădărilor, zicând: ,,Mă lepăd de tine satano și de toate lucrurile tale și de toată trufia ta și de toată trufia ta și de toată slujirea ta”, formulă utilizată și astăzi în cultul Bisericii noastre.Molitfelnic, publicat cu binecuvântarea Sfântului Sinod și Binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL- Patriarhul B.O.R., Editura I.B.M.B.O.R., București 2013, pag. 33-34; Cât privește semnificația actului lepădării, Sfântul Chiril recurge la o explicație cât mai amănunțită. ,,Apusul, spune Sfântul Părinte, este locul întunericului din lumea aceasta. Satana este întuneric și în întuneric își are puterea sa, pentru aceasta privind în chip simbolic către apus, vă lepădați de acel stăpânitor, întucat și întunecos”. Prin lepădarea de toate lucrurile și faptele diavolului înseamnă că i se cere candidatului să părăsească toate faptele pornite din vanitate și din dorință deșartă, adică, după spusele Sf. Chiril să părăsească ,,tot felul de păcate de care trebuie să te lepezi, întocmai ca și cel care scapă de toate armele unui tiran, odată ce a scăpat de tiran”, căci continuă Sf. Chiril , ,,orice păcat este numărat între lucrurile diavolului”, până chiar și ,,primejdiile sufletești ce se află în sărbătorile idolești” . După ce candidații s-au lepădat de satana și ,,au rupt orice legătură cu el și vechile învoieli cu iadul”- după expresia proorocului Isaia (28, 15), aceștia, întocmai ca acum, se întorceau cu fața spre răsărit unde, spune Sf. Chiril, ,,se deschide paradisul lui Dumnezeu, din care a fost izgonit strămoșul nostru, din pricina călcării poruncii” și la porunca slujitorului, rosteau mărturisiri de credință: ,,Cred în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt și în botezul pocăinței”. Faptul că în descrierea rânduielii botezului nu se amintește de rostirea integrală a Simbolului de credință pe care atât de amănunțit ăl explică Sf. Chiril în Catehezele VI –XVIII, aceasta nu înseamnă că nu se cerea candidaților sau că ei trebuiau să rostească numai această scurtă formulă, știind faptul că, încă mai înainte de Sfântul Chiril se cerea candidaților rostirea Simbolului Apostolic . După mărturisirea credinței în Sfânta Treime, candidații erau introduși în baptiseriu în Sfânta Sfintelor, unde avea loc dezbrăcarea, simbolizând lepădarea de omul cel vechi și de faptele sale și apoi ungerea cu untdelemn sfințit (exorcizat) din cap până la picioare, pentru alungarea ,,lucrării celei potrivnice”, spune Sf. Chiril, fără însă a aminti ceva despre actul sfințirii untdelemnului. După aceasta, candidații erau conduși la ,,sfânta colimvitră a dumnezeiescului botez, după cum și Hristos a fost dus de pe cruce la mormântul care era alături” . De aici înainte are loc actul propriu-zis al Botezului, prin întreita scufundare în apa sfântă, în numele Sfintei Treimi, închipuind prin aceasta ,,îngroparea cea de trei zile a lui Hristos”.

1.1 Condițiile pentru primirea botezului Din cateheza I Mistagogică reținem faptul că Sf. Chiril le atrage atenția ascultătorilor săi spre o anume pregătire fizică și morală, absolute necesară acelora care se înfățișează înaintea preotului spre a fi botezați. De fapt, mărturia cea mai elocventă pentru pregătirea ce se necesită din partea candidaților la Botez o constituie Catehezele Sf. Chiril, rostite (tocmai) în scopul pregătirii acelora care își dorea să primească baia cea curățitoare a botezului creștin. Din partea candidaților trebuia să se manifeste un interes adânc, o dorință profundă pentru Biserica lui Hristos și nu urmărind prin Botez în sine un scop oarecare. ,,Dumnezeu, răsplătește cu bunătate tuturor acelora care manifestă o sinceră voință, un gând curat, pentru că, după cum se spune în Sfânta Evanghelie, bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește . Dintre condițiile absolute necesare ce se cer unui candidat la botez nu trebuie să lipsească credința tainică, pentru ca fiecare să fie în măsură a ști și a se putea feri de rătăcirile în care ar putea să cadă.

1.2 Necesitaea Botezului și numirile acestuia Pentru Sf. Chiril, întâiul efect al Botezului este iertarea păcatelor omului celui vechi , în care botezul operează o sfințenie eficientă , prin harul Duhului Sfânt, cu care noul botezat intră de acum înainte ăn comuniune, devenind un om nou,. Sf. Chiril vorbește, în același timp și de o dublă curățire prin taina botezului, atât a trupului, cât și a sufletului: „Apa, zice el, curățește trupul iar Duhul pecetluiește sufletul ca să ne apropiem de Dumnezeu “; fără acestea fiind cu neputință a ne desăvârși. Numai in acest fel botezul devine, după Sf. Chiril , poartă de intrare în Biserică, în comuniunea Sfinților, Sf. Părinte având grijă să menționeze că nu este el acela care spune aceasta ,,ci Domnul Iisus Hristos, care are stăpânire peste această taină” . Așadar, pentru Sfântul Chiril, Botezul creștin, dăruiește iertarea păcatelor și darul învierii deopotrivă. El este antitipul Patimilor lui Hristos(Rom.6,3-4). Prin botez, creștinul participă mai presus de îngeri la Înălțarea Mântuitorului, botezul fiind condiția indispensabilă a mântuirii, iluminarea și îndumnezeirea sufletului, renașterea spirituală, învierea și vița în dreptate.

2 Taina mirungerii Pentru prezentarea acestei sfinte taine, în special pentru explicarea simbolismului fiecărui act ritual, Sfântul Chiril consacră integral Cateheza a III-a mistagogică. Pentru Sf. Chiril al Ierusalimului, Mirungerea este taina plinătății sau perfecțiunii adăugate la harul înfierii sau împărtășirii Duhului Sfânt, deoarece și în concepția sa, mirungerea desăvârșește unirea creștinului cu Mântuitorul Hristos, începută prin Botez. Acum creștinii sunt adevărați hristoși, nu numai prin ungerea exterioară, ci, mai ales prin ungerea interioară, într-o nouă împărtășire a Duhului Sfânt care îi îmbracă cu puterea Sa ca și cu o platoșă. Sfânta taină a Mirungerii, săvârșită la început prin pinerea mâinilor Sfinților Apostoli apare și la Sfântul Chiril al Ierusalimului ca o taină distinctă de cea a Botezului. Astfel, în cateheza V mistagogică, Sfântul Chiril făcând o recapitulare asupra celor tratate, amintește auditorilor săi că ,,prin ajutorul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, la adunările de mai înainte, ați auzit în chip îndestulător despre botez, despre ungere cu Sfântul Mir și despre împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Ea își are originea sa simbolică, ne spune Sf. Chiril, în însăși faptele petrecute, la râul Iordanului, cu Mântuitorul Iisus Hristos, căci, spune el că așa cum în Iordan Duhul S-a pogorât asupra Mântuitorului în chip de porumbel, tot așa și celor botezați li s-a dăruit ungerea, antitipul Aceluia prin care a fost uns Mântuitorul Iisus Hritos. Acesta este Duhul Sfânt, despre care vorbea proorocul Isaia când spunea «Duhul Domnului este peste Mine pentru că El M-a uns» .